Breakfast in Bukarest

nu, nu e @Tiffany's şi tocmai asta este: unde? Unde se poate lua micul dejun în Bucureşti? *


Gata, mă las de muncă şi scriu 2-3 rânduri. Nu se poate, trebuie să aștept până acasă ca să continui.

În ultimele 2 săptămâni am fost daţi afară din casă mai devreme de ora obişnuită. Și uneori chiar flămânzi.

Ţin să le mulţumesc celor de la GDF Suez pe această cale pentru că repară/ intervin săptămânal la reţeaua de gaze (= 0 apă caldă + 0 mic dejun, de la ore din ce în ce mai aberante - 7:30??? zău, chiar trebuie să mă trezesc la 6:30 pentru o cafea şi un duş?! ) dar partenerii lor (de fapt tot ei, dar cu alt nume ca să nu dea de bănuit că întorc banii cu lopata) de 3 luni nu sunt în stare să programeze un câcat de revizie de 5 minute la o centrală termică. Da, mulţumesc că îmi iei banii GDF Suez!

Aşa am ajuns să explorăm opţiunile vis-à-vis de micul dejun în oraş, pe care, desigur, le voi documenta aicilea. Doar nu credeaţi că voi produce ceva material de calitate fără nici un interes, nu?

Până astăzi avem aşa:

• Grand Café Van Gogh
[Strada Smârdan 9 (vis-à-vis BNR)]
Deschide L - V : 8.30
 Au şi oferte pentru micul dejun
  Oua + cafea/ceai + suc de portocale la 20 lei
  Croissant cu unt si gem + cafea/ceai la 10 lei
• The Living Room Café 
[Hristo Botev 3, cam pe la Piaţa Rosetti aşa :)]
Deschide L - V: 9.00 (uneori te lasă să te aşezi la masă şi cu vreo 10 min înainte de ora oficială de deschidere dacă s-au deranjat să deschidă adică)
  Au salate şi sammwi(t)ches şi tarte-torturi dar nu au produse de patiserie (Je ne peux pas vivre sans mon croissant au beurre!)
• BackWerk
[Bulevardul I. C. Bratianu 6 (vis-à-vis Spitalul Colţea) & pe Magheru, cum mergi spre Romană de la Univ. ]
Deschide L - V : 7.00
 La BackWerk au di toate. Ei, de fapt doar sammwiches și produse de patiserie, dar ai de unde alege. Cum e franciză, nu are rost să povestesc despre el. Nu prea merge să stai și să citești ziarul, fiind gen fast-food e foarte multă foială, lumea care vine, care pleacă. Dar merge.

Ei, cam asta este până acum. Revin cu detalii după ce mai studiez meniurile și aprofundez experiențele. Nu mă gândisem că o să scriu despre asta așa că nu am înregistrat prea multe.

Deocamdată nu o să fac nici o recomandare. Fiecare merită încercat măcar odată.


*începând cu ora 08:00 aşa...

S este pentru Sâmbătă noaptea

Nătăflețul nu este în esența sa un animal urban, însă pentru ultimii 3 ani jumate și-a trăit viața în urbea urbelor, în buricul țării, la Capitală, în București.

De aceea poate (și nu pentru că i se pare interesant Sergentului, nuuu) s-a gândit Nătăflețul să anunțe și să confirme existența traseelor de noapte ratb. Și cum mai bine să adeverim spusele oficialilor decât cu o fotografie (?) care cică valorează 1000 de cuvinte :)

..pentru că deh, ce avem mai bun de făcut Sâmbătă noaptea decât să alergăm după autobuze și să le facem fotografii?

Râsul curcilor

Astăzi ne-am servit cu o cafea pe o terasă. Mai în centru și mai la stradă așa. Nu o să-i zic numele, dar a fost destul de des menționată prin 365. În afară de noi, chelnerița. La un moment dat se apropie două cucoane. După vorbă nu erau românce (erau chiar suedeze, dar nu are importanță). Chelnerița le lasă se se uite vreo 2 minute pe meniu și apoi le abordează cu un Bună ziua mare cât inima ei. Fimeile comandă mai cu chiu cu vai 2 beri, chelnerița dă să plece să aducă comanda, fimeile o opresc: "sandwiches ...". Chelnerița scoate o a doua fițuică de subt scrumieră. Fimeile se uită pe ea, comentrează între ele, arată cu degetul spre un ingredient "what is this? I do not understand..."  la care chelnerița se apleacă și privește meniul "nici eu nu știu să vă spun". Fimeia se uită mirată la chelneriță, aceasta se uită plictisită la fimeie, ridică din umeri, până la urmă comanda este făcută (cu alt sandwich dacă vă interesează). Restul întâmplării este irelevant.

Haiku de Bucureşti

Ploua mărunt.
Mergeau alene, una la braţul celeilalte, sub o umbrelă.
Mergeau pe partea de trotuar uscată, "apărată" de coroana deasă a copacilor, umbrela fiind astfel inutilă.
Oamenii care se grăbeau la muncă le întreceau prin ploaie.
Idioate.



P.S. postul 666! Ieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee

Bukarest Postcard

Undeva pe strada Lipscani, cum faci dreapta de pe Victoriei mergând spre CEC

Bukarest Postcard

cea mai uimitoare "copertină"

Delicatese Florescu
Strada Radu Cristian numărul 6

Bukarest Postcard

daţi click pe fotografie ca să vedeţi întreaga vitrină

SCA Prestarea
Strada Domniţa Anastasia 11 

M-am gândit, deci m-am gândit, din moment ce nu mai am inspiraţia/voinţa/timpul să scriu postări elaborate să o fac pe leneşul şi să scap cu câte o fotografie făcută deloc la întâmplare prin oraş, a locurilor/lucrurilor care mă amuză, mă inspiră mă impresionează, pozitiv sau negativ.

O să grupez aceste postări sub numele de Bukarest Postcard, eticheta BP.

Atât.

in da hub club hub

unde am fost săptămâna trecută, joi seară de la 21:00 până pe la oleacă după miezul nopţii?

La Blazzaj, peste drum în Tago fukin' Mago.

Din întâmplare am aflat de concertul acesta cu doar o săptămână înainte şi pentru că era la propriu peste drum am zis să dăm o tură pe acolo dacă tot ne plictisim Joi seara.

Derulăm rapid peste o săptămână: e joi, e 8:30, Nătăfleţul şi Poznaşul sorb cafeaua pe canapea.

Cu o seară înainte se lăsase cu dezmăţ şi perspectiva unei noi seri cu fum şi băutură tăia orice chef de a mişca măcar un deget.
Promisiunea e promisiune însă şi şansele nu trebuie ratate când ţi se dau pe tavă aşa că ne-am pus durerea în cui şi în Tago Mago ne-am cărat.

Am ajuns pe la 9 trecute fix dar nu vă faceţi griji, deşi e ora trecută pe afiş, eram departe de a fi în întârziere.

Nu v-am mai povestit despre Tago Mago până acum, nu? Hmm..foarte urât din partea mea.

Tago Mago e un locuşor pe strada Speranţei la numărul 21. Locuşorul ăsta este o casă mare transformată în cuibuşor de nebunii.

Am auzit că ar fi deţinut de aceeaşi oamini/om ce deţin şi Club Control, marele avanpost indie- alternative al BuCUReştilor, fapt poate mai evident dacă vă spun că Tago Mago are un nivel numit Mansarda lui Jumbo, Mansarda lui Jumbo fiind precursorul Controlului - care de fapt are ca nume mic Alt-Jumbo. Înţelegeţi ce vreau să zic sau v-am încurcat cu atâtea mamiţiche, mamiţe şi mame mari?

Nu e nevoie să înţelegeţi decât că Tago Mago se vrea a fi încă un loc unde marea, imensa, gigantica (nu chiar) scenă alternative se poate desfăşura în splendoarea ei. Avem concerte, avem club, avem manifestări cultural artistice, avem di toate. Dacă mă întrebaţi pe mine Tago Mago seamănă cu un fel de Palatul Copiilor pentru hipsteri.

Da, hai că am deviat. Deci în căsoiul ăla mare de la numărul 21 avem ??? la parter (aka Mix Bistro), bar şi sală de concert/club la etajul unu' (Hub Club), bar şi mai mult loc de băut şi manifestat cultural la mansardă (Mansarda lui Jumbo).

Ah, şi vara avem curte, terasă. E drăguţ. Servesc şi mâncare pe terasă şi bănuiesc că acum iarna fac asta şi pe undeva pe la parter, doar că nu am ajuns noi pe acolo încă. Noi suntem mai mult cu hidratarea ...

Concertul Blazzaj (că despre asta am început să vă zic) s-a ţinut la etajul unu, in da hub, mon.

- + Concertul Blazzaj a început cu 1 oră şi 20 de minute întârziere, timp în care am admirat ce a mai scos evenimentul ăsta din cotloane vintage şi indie şi pe membrii formaţiei întreţinându-se cu viitorul public la bar.
2 x + Concertul Blazzaj a avut parte de un sunet foarte bun. Poate a fost genul de muzică, poate a fost întâmplarea, nu ştiu care e motivul da' a fost excepţional.
2 x - Concertul Blazzaj s-a desfăşurat într-un loc în care fumul de ţigară neventilat îţi ardea plămânii de nefumător la fiecare respiraţie.
3 x + Concertul Blazzaj, datorită energiei şi pasiunii echipajului Blazzaj, a fost super tare! extraordinar! fantastic! de excepţie!

Muuuult mai bun decât cel din Control din primăvară şi muuult mai bun decât Anathema la o zi după (da, îmi place să răsucesc cuţitul în rană).

instinctul gropii

este specific românilor sau oare îl au şi alte popoare?

Aş tinde să aleg prima variantă dintr-un motiv foarte simplu: prin alte părţi (ok, ok..doar patru că nu m-am plimbat prin toată lumea, dar totuşi...) nu există gropi!

Dar mai întâi permiteţi-mi să explic.

Instinctul gropii = tendinţa naturală a omului românului de a arunca gunoaie în cea mai apropiată groapă.

De exemplu: v-am povestit acum câteva zile că nenii de la ceva regie demolează trotuarele.

Între timp, le-au pus la loc şi din vreo 50 în 50 de metri au facut nişte gropi mari deasupra conductelor...probabil urmând (în 2-3-4-... luni, poate) să pună guri de canalizare.

Mergând eu aşa spre muncă am observat concentraţia ridicolă de gunoaie din aceste gropi!

Trotuar curat, groapă, 7 fluturaşe cu Pizza Cutare în groapă.

Mai merg, trotuar curat, groapă, 2 sticle de plastic de 0, 5 (daaa..siigur, muncitorii beau apă plată Roua, zău aşa) , nişte hârtii (probabil de la brânzoaicele cumpărate de la patiseria de la metrou) şi alte 2 pliante.

Să mai zic?

Foarte frumos. Încântător. O adevărată plăcere.

Stau aşa şi mă gândesc...care e raţionamentul celui care aruncă gunoaiele în groapă? Se crede o persoană mai bună pentru că nu le aruncă pur şi simplu pe trotuar? Vrea să se răzbune pe cei cu şanţul că îl pun să ocolească? De ce în groapă? De ce?

aleargă nătăfleţul, aleargă ca maşina

poate-mi zice şi mie cineva ce se întâmplă în Bucureşti pentru că m-am săturat să merg numai printre munţi de caldarâm spart şi pământ. Până acum nu am văzut nici o ţeavă, numai şanţuri. Kilometri de şanţuri.

Şi tot mergând io aşa printre trotuare sparte şi maşini m-a plesnit ceva peste nas. Şi m-am oprit şi m-am uitat în jur: nu, nu era mirosul de la gazele de eşapament. Au înflorit salcâmii.





Jenant, dar altceva nu am ce scrie.

deliciu turcesc

Sâmbătă am reuşit performanţa de a ieşi înainte de 12 din casă. A fost caaald. Prea cald pentru o zi de Mai. Am dat o tură prin centrul istoric. O adevărată plăcere. Gluma proastă ce se numeşte Centrul Istoric. Ca o comedie cu mimi. Ar trebui să fie amuzant dar îţi vine să plângi. Terase fiţoase amenajate lângă case dărăpănate ce au devenit containerele de gunoi ale ţigănimii. Ditamai localul-terasă amenajat pe o groapă de gunoi. Espalnade inexistente. De pe o parte a străzii barurile şi-au întins terasele la maxim. Barurile de pe cealaltă parte nu se lasă mai prejos şi contra-atacă şi ele. Întreaga stradă e o terasă cu aer de mahala, nu mai contează unde te aşezi, nimereşti undeva. Ca pieton trebuie să fac slalom printre mese de ratan sau prefabricate, să respir în salatele consumatorilor şi să mă rog să ajung la capăt fără să împrospătez culorile hainelor cu vreo băutură exotică. Mi-e scârbă. M-am săturat. De la un capăt la altul al micuţei străzi Franceze, iei la pas vreo cinci feluri de caldarâm. Ce fel de reabilitare s-a făcut dacă totul e peticit?

Duminică am fost în oraş şi ..La Dud. La Dud nimic nu s-a schimbat. Nu aveau meniu de băuturi, era 'în construcţie'. Din meniul de mâncare lipseau peste jumătate din produse. L-am auzit pe chelner explicând altor consumatori nemulţumiţi că ieri (adică sâmbătă) avuseseră masă mare şi de aia, vedeţi voi, nu mai au provizii. O scuză bună nu? Adică nu e ca şi cum sunt un local, sunt la ei pe tarla. De notat ca erau 3 mese ocupate cu noi cu tot şi la una stătea patroana. Da' nu-i păsa că e gol. Nici că lumea pleca sau era nemulţumită de calitatea serviciilor. Poate suntem noi prea mofturoşi. Am mâncat paste cu gorgozola. Erau spaghete de la colţ, nici gând făcute în casă . În casa veveriţei poate. Partea bună era că păreau să aibă într-adevăr gorgozola. Nu aveau însă sare sau gust. Poznaşul a fost mai puţin norocos. Deşi a mizat pe felul de mâncare la care nu ai cum să pierzi ..piept de pui la grătar cu piure. Cu cocoloaşe, re-încălzit de un hamster probabil.

E bine aşa, să constaţi că unele lucruri nu se schimbă. Îţi crează un sentiment de stabilitate, de siguranţă. Nu trebuie să te stresezi, să te adaptezi, să faci efort. Just go with the flow, the fucking flow...

Ieri

Ieri am fost de m-am plimbat. Prin oraş. Prin Bucureşti, să nu existe dubii.

Într-un parc, sub un felinar, pe o bancă, în picioare, un copchil cânta o manea a capella.

Alţi trei copchii, de diferite mărimi, îl ascultau.

Cel mai mai mare dintre ei înregistra reprezentaţia cu un telefon mobil.

Performanţa sonoră era acompaniată de loviri ale trunchiului cu mâinile şi hâţânări din cap.

Probabil pentru autenticitate.

uneori gândesc în şoaptă

Nu pot să observ decât că (decât că ..asta e cacofonie?) zilele devin din ce în ce mai de câcat neplăcute.

Şi eu care speram ca zilele de primăvară, cu soare, să mă înveselească ...

Ieri de exemplu a plouat. Vroiam să vă spun, dar nu am mai avut timp. Ieri a plouat şi m-am udat până la genunchi şi mi-am udat şi ghetele şi mi-a fost frig la picioare. Poate răcesc la ...şireturi! BuCUReşti...

Îmi şi închipuiam un post isteţ şi amuzant, chiar şi cu poză! Dacă aş fi avut talent de desenator/caricaturist aş fi desenat o baltă maaaaare prin care se plimbă oamenii, unii cu umbrele, alţii cu serviete business puse în cap, cucoane cochete îmbrăcate corporatist,etc. şi deasupra apei le ies doar nasurile. Iar sub imaginea asta aş fi bagat textul: ploaia ne face pe toţi egali.

Dar nu ştiu să desenez :(

Astăzi însă e Soareeee! Da' bate un vâââânt! Vă-leu!

Pe iPod am cea mai idioată muzică posibil:

We can do it soft core if you want
But you should know I take it both ways

Asta păţeşti când asculţi compilaţii. 99% din cântece sunt gunoaie & 1% îţi fac urechile să sângereze.

Ieri am bântuit prin oraş vreo oră.
Undeva pe strada Eminescu este o ceainărie abandonată (intră uşor în categoria Cele mai bune locuri în care nu am fost, din păcate nici nu vom fi).
O ceainărie - patiserie franceză. Are cele mai încântătoare uşi şi vitrină (e corect acordul?).
Exact cum mi-aş dori să arate Bicicleta Albastră! Très frenchy!

Nu mă pot deloc concentra asupra muncii. Până pe 15 trebuie să completez formularul de appraisal. Iar.

Am observat că uneori gândesc în şoaptă ...nu ştiu de ce. Nu e ca şi cum cineva îmi poate auzii gândurile. Sau poate? Uneori ridic aşa nasul de după monitor şi mă uit complice în jur şi râd în sinea mea şi mă gândesc ce curajos sunt să am gândurile astea! Gânduri care sunt de fapt despre orice şi nimic important ...doar că sunt şoptite. Şi voi faceţi la fel, nu?

Adică ..am şi gânduri normale, gândite clar, pe un ton normal, de genul Nătăfleţule! ...eşti un dobitoc, şi gânduri urlate de genul La la laaaaaaaaa!, (<- pe acestea le şi mimez cu buzele aşa că dacă mă vedeţi cu gura căscată să ştiţi că gândesc tare!) dar şi gânduri şoptite de genul La dracu! m-am săturat de toate astea, să vezi cum mă ridic şi plec acuşica..şşşt...

S-a întâmplat întâmplător la metrou

metrou

gunoi

reciclare (cică!)

3 coşuri: hârtie, plastic, resturi menajere

vine tanti de la personalul auxiliar, cel care se ocupă de curăţenie să fim mai precişi.

tanti are un sac imens, negru.

poartă mănuşi.

bagă mânuşiţele înmănuşate 'n primul coş şi încet şi tacticos îi goleşte conţinutul în sacul negru.

face un pas.

bagă mânuşiţele 'n coşu' no. 2 şi cu grijă maternă îi goleşte conţinutul...în sacul negru.

mai face un pas.

conţinutul celui de-al treilea coş este transferat, da, în acelaşi sac negru!

în trei paşi şi trei mişcări tanti a şters pe jos cu întreg conceptul de reciclare, i-a dat şi vreo două în gură ca să nu comenteze, şi ne-a demonstrat încă odată ce ţară minunată este România!

Acuma ... Nătăfleţul nu este absurd! îşi dă seama că săracii femei i s-a dat ordin să acţioneze aşa, în nici un caz nu o învinuiam pe ea, că doar cu toţii ştim: peşetele de la cap se-mpute...

S-a întâmplat întâmplător la metrou

S-a întâmplat că Nătăfleţul aştepta metroul spre casă.

Acum, nu ştiu alte staţii cum sunt, dar staţia La Muncă este o staţie colorată, cu personaje din cele mai joase şi pitoreşti pături sociale.

Aşa cum se întâmplă de fiecare dată, Nătăfleţul a pierdut metroul la mustaţă aşa că peronul era aproape gol.

Dar nu pentru mult timp, fiind ora O, oră la care mulţi angajaţi scapă din jugul angajatorilor, în câteva zeci de secunde peronul a devenit destul de aglomerat.

În acest moment o voce nazală şi impersonală ne anunţă că următorul tren care soseşte în staţie în direcţia Piaţa Victoriei circulă fără călători.

Foarte bine, nici o problemă.

După alte câteva zeci de secunde îşi face apariţia şi "următorul tren".
În tot acest timp, vocea de tanti obosită ne anunţa că acesta va circula fără călători.

Trenul se mişca încet şi intră în staţie ca un bătrânel muribund.

Mulţimea prinde viaţă, se mişcă mecanic spre marginea peronului, dincolo de linia de siguranţă, continuându-şi discuţiile, neatentă la ce se întâmplă în jur.

Metroul se mai târăşte un vagon.

Câteva persoane aleargă pe scări grăbite să prindă metroul. Se împing să treacă de zidul deja format la marginea peronului în dreptul uşilor.

Metroul e aproape în întregime la peron.

Mulţimea tace, minţile se golesc de orice urmă de raţiune, muşchii se încordează, coatele se ascut, mulţimea îşi trage suflarea pentru cursa ce va urma. Cursa pentru scaune, pentru un loc în metrou.

Metroul e în întreaga sa lungime staţionat la peron.

...

Ce se întâmplă? De ce nu se deschid uşile?

Câteva persoane au o sclipire de geniu: apasă butoanele de pe uşă (dezactivate din imemorabile vremuri!) poate e un test de inteligenţă!

Alţii mai curajoşi dau şi căteva picioare în uşi, poate aşa vor întelege. Trebuie să se deschidă!

Încet încet un murmur de nemulţumire se ridică deasupra muţimii.

Cei care erau în prima linie fac loc celor din spate, poate ei vor găsi o soluţie, un răspuns. Ce se întâmplă? De ce nu se deschid uşile?

Tot ce vor ei este să ajungă acasă. De ce? De ceeee?

Răspunsul vine tot din spate.
Cei care s-au retras încep să-şi folosească mintea din nou. Să devină conştienţi la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Să audă vocea din difuzoare care în tot acest timp a repetat un singur mesaj: TRENUL. CIRCULĂ. FĂRĂ. CĂLĂTORI!

Un murmur străbate mulţimea. De data aceasta este unul de înţelegere.

Oamenii îşi zâmbesc unul altuia: circulă fără călători! hah, asta era!

Mulţimea se îndepărtează uşor de marginea peronului.

Trenul se pune în miscare. Liniile rămân din nou goale.

Au trecut 3 minute şi 35 de secunde de la ultimul tren. Peste un minut va sosi un nou tren în direcţia Piaţa Victoriei.

Totul este normal. Calm.

Nătăfleţul e îngheţat rezemat de un perete, căştile în urechi, muzica în surdină, inima sfâşiată. Omenirea... este retardată...

gentillesse de Bucarest

Nătăfleţul nu poate să nu se întrebe ce s-a întâmplat cu bunele maniere în zilele noastre?!

De fapt, să dăm naibii bunele-maniere, sună prea pompos, ce s-a întâmplat cu bunul simţ?

Situaţie: Nătăfleţul merge pe trotuar.

În stanga, maşini parcate "generos", în diagonală, pentru că, nu-i aşa? şoferii sunt regii şoselelor şi ai trotuarelor! mai nou...

În dreapta, linia de tramvai, dincolo de care este şoseauaaaa...

Ei bine, în acestă situaţie, cu generozitate, spaţiul este de cele mai multe ori de ajuns pentru două persoane să meargă umăr la umăr.
Şi se întâmplă ca aceste două persoane să circule deja pe acest trotuar. Din sens opus direcţiei lor de mers: Nătăfleţul!

Ce urmează: boul mini turmei nu se deranjează să încetinească pasul şi să rămână în urma vacii alcătuind astfel un frumos şir indian, nuuuu!
Boul îl obligă pe Nătăfleţ să coboare de pe trotuar şi să meargă de-a dreptul pe linia de tramvai.
Nu a schiţat nici măcar gestul de "îţi fac loc", nuuu! El era regele trotuarului!

Din fericire în acel moment nu circula nici un tramvai, dar dacă ar fi circulat....

Nătăfleţului nu-i plac ...

...persoanele care nu-şi desprind eticheta de pe talpa pantofului,

...persoanele care stau pe scaun în metrou dar insistă să stea picior peste picior sau îşi întind picioarele jumătate de culoar ocupând astfel spaţiul pentru două persoane,

...persoanele care poartă haine imense de blană sau stofă şi atunci când se aşează ocupă câte jumătate de scaun în dreapta şi în stânga lor,

...persoanele care nu sunt prietene cu apa şi săpunul!

buCUReşti

Da, acest post este în principal despre taximetriştii din Bucureşti.

Nătăfleţului îi pare rău că într-o zi atât de frumoasă trebuie să vorbească despre nişte lucruri atât de urâte dar nu se mai poate ...

...când plăteşti un serviciu să ţi se zică "aaaa...nu am rest" şi să fii privit cu nemulţumire pentru că "îndrăzneşti să-i soliciţi serviciile deşi nu ai suma corectă?!" Şi da, suma corectă include şi bacşişul lui gras de nesimţit. Să nu îndrăzneşti să-i dai fix!

El nu va face nici un efort, nu va schiţa nici un gest cum că are de gând să rezolve această "problemă"...nuuu, tu trebuie să faci totul ...la urma urmei doar tu plăteşti!

Cum este posibil ca un taximetrist, chiar şi de-abia intrat pe traseu să nu aibă 20-30 de lei la el? Cum se poate ca un restaurant să nu aibă - la oră de vârf! - bancnote de toate valorile în casă? Cum este posibil ca aceşti oameni să-ţi ceară ţie, clientului, să schimbi banii ...când ei sunt cei care prestează serviciile?

Şi dacă tot vorbim de taximetristi ...cum este posibil să fii taximetrist în Bucureşti şi să nu ştii unde este Piaţa Iancului? Piaţa Iancului e la 10-15 minute de Universitate, de Centru....omul ăsta de unde venea? de pe Luna? este îngrozitoare nesimţirea unor oameni!

Este ultimul nivel de civilizaţie când iei un taxi, îl plăteşti , îi laşi bacşiş > 10% şi nici măcar nu primeşti un mulţumesc sau un ziua/seara bună.

Cu ce sunt aceşti oameni mai presus decât tine? Oare tu nu munceşti pentru banii pe care îi ai? Doar pentru că îţi permiţi să iei un taxi înseamnă că îţi permiţi să arunci cu bani şi că nu ai pic de demnitate şi că vrei să fi călcat în picioare de un gunoi uman?

În al patrulea rând să vorbim despre taximetristul care refuză călătoria.

Nu vrea! Nu are el treabă în zona aia, de ce să se deranjeze pentru tine?

Hmm, pentru că plateşti?

Nu, nu e de ajuns!

Eşti la cheremul lui, e clar. Nu ai de ales.

El, un nimeni, care nu face nimic pentru societate, un pion ale cărui servicii sunt dispensabile - dacă municipalitatea şi-ar face treaba şi sistemul de transport în comun ar fi bine pus la punct! - el, cârnatul ordinar ...nu. vrea. banii. tăi! Nu vrea!

De ce? Pentru că poate!

Pentru că e lacom şi poate va prinde un client care vrea să mearga mai departe pe mai mulţi bani!

Pentru că poate un client va dori să ajungă în acelaşi cartier ca cel în care stă şi îl scuteşte de un drum! Pentru că...

De cele mai multe ori nu ai ce să le zici acestor oameni. Rămâi mut la nesimţirea şi indiferenţa lor. Te poţi întreba De ce? oricât vrei ...dar nu vrei primi niciodată un răspuns. Nu pentru că sunt prea multe răspunsuri, nu pentru că nu îl meriţi ci pentru că nu exista nici un răspuns!

Pic. Poc. Oac.

Bucureştiul e un lac.
Nătăfleţul e un Brotac
Murat şi bosumflat
Ce visează la un locşor uscat.

prea tare!

Frate, deci super tare frate! Deci man, Nătăfleţul este răcit! Îl doare în gat, îi curge nasul şi se simte ca un cur. Deci frate, e groaznic ...

...că tot vorbirăm de cur, week-endul asta care a trecut, Nătăfleţul a dezvirginat unul. Haide frate! Doar nu crezi că Nătăfleţul e pe invers...nu are cum. Nu frate, Nătăfleţul a fost în LMC sâmbătă - pentru prima oară în viaţa lui de Nătăfleţ. Da, da, LMC as in Live Metal Club, numai că Nătăfleţul a ajuns la următoarea concluzie: Cî ăla nu vine de Club ci de la Coteţ!