Sâmbătă am reuşit performanţa de a ieşi înainte de 12 din casă. A fost caaald. Prea cald pentru o zi de Mai. Am dat o tură prin centrul istoric. O adevărată plăcere. Gluma proastă ce se numeşte Centrul Istoric. Ca o comedie cu mimi. Ar trebui să fie amuzant dar îţi vine să plângi. Terase fiţoase amenajate lângă case dărăpănate ce au devenit containerele de gunoi ale ţigănimii. Ditamai localul-terasă amenajat pe o groapă de gunoi. Espalnade inexistente. De pe o parte a străzii barurile şi-au întins terasele la maxim. Barurile de pe cealaltă parte nu se lasă mai prejos şi contra-atacă şi ele. Întreaga stradă e o terasă cu aer de mahala, nu mai contează unde te aşezi, nimereşti undeva. Ca pieton trebuie să fac slalom printre mese de ratan sau prefabricate, să respir în salatele consumatorilor şi să mă rog să ajung la capăt fără să împrospătez culorile hainelor cu vreo băutură exotică. Mi-e scârbă. M-am săturat. De la un capăt la altul al micuţei străzi Franceze, iei la pas vreo cinci feluri de caldarâm. Ce fel de reabilitare s-a făcut dacă totul e peticit?
Duminică am fost în oraş şi ..La Dud. La Dud nimic nu s-a schimbat. Nu aveau meniu de băuturi, era 'în construcţie'. Din meniul de mâncare lipseau peste jumătate din produse. L-am auzit pe chelner explicând altor consumatori nemulţumiţi că ieri (adică sâmbătă) avuseseră masă mare şi de aia, vedeţi voi, nu mai au provizii. O scuză bună nu? Adică nu e ca şi cum sunt un local, sunt la ei pe tarla. De notat ca erau 3 mese ocupate cu noi cu tot şi la una stătea patroana. Da' nu-i păsa că e gol. Nici că lumea pleca sau era nemulţumită de calitatea serviciilor. Poate suntem noi prea mofturoşi. Am mâncat paste cu gorgozola. Erau spaghete de la colţ, nici gând făcute în casă . În casa veveriţei poate. Partea bună era că păreau să aibă într-adevăr gorgozola. Nu aveau însă sare sau gust. Poznaşul a fost mai puţin norocos. Deşi a mizat pe felul de mâncare la care nu ai cum să pierzi ..piept de pui la grătar cu piure. Cu cocoloaşe, re-încălzit de un hamster probabil.
E bine aşa, să constaţi că unele lucruri nu se schimbă. Îţi crează un sentiment de stabilitate, de siguranţă. Nu trebuie să te stresezi, să te adaptezi, să faci efort. Just go with the flow, the fucking flow...
Se afișează postările cu eticheta duminică. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta duminică. Afișați toate postările
Ciocolată cu lămâie
Acum ceva timp (7 martie a.c.) am fost la Chocolat, numai că în loc să ne rezumăm la a cumpăra eclere am ales să ne așezăm înăuntru la o masă, să bem un ceai, să ne răsfățăm cu o bârfă și de-abia după aceea să cumpărăm eclere.
Din nefericire Chocolat - localul nu s-a ridicat la înălțimea Chocolat - eclere cu ciocolată (deși mie îmi plac la fel de mult și cele cu cafea, dar nu pot să o zic că o să se uite Poznașul urât la mine). Poate era din cauza unei răceli sau poate din cauza ploii, a zilei de duminică, nu ştiu, cert este că nu mi-a lăsat o impresie prea bună.
În primul rând era foarte aglomerat şi în condiţiile în care 90% din local este plin zgomotul concurează cu cel din Gara de Nord. Nu ştiu dacă ceilalţi oameni au venit acolo pentru prânz, o bere cu amicii, o cafea sau altceva, cert este că la o cană de ceai şi o Rază de Soare ca răsfăţ de Duminică după-amiaza mi-aş fi dorit puţin mai multă linişte şi pace şi că nu trebuiască să stau aplecat peste masă ca să pot conversa.
În al doilea rând, ori eram invizibili ori domnişoarele care fac servirea au ales să ne ignore la început pentru câteva minute bune. Asta în condiţiile în care stăteam la o masă de lângă comandamentul central. Tendinţa asta cu ignorarea, sau poate nepăsarea sau poate uitucismul a fost o caracteristică a întregii vizite. Ok, nu e ca şi cum am cerut tratament preferinţial, nu pretind de la nimeni să ştie că eu sunt Nătăfleţul şi să pupe ţărâna pe care calc, dar nici nu vreau să fiu tratat cu fundul. Că mă supăr. Şi nu mă mai duc. Ah, şi scriu şi pe blog că au fost răi. Uite-aşa!
Deci da. Deşi am comandat de la bun început două ceaiuri şi o prăjitură şi o bere, de-abia pe la a doua ceaşcă de ceai ne-am dat seama că vacile nu erau mulse chiar atunci, că frişca nu era bătută cât se infuza lâmâia, că zmeura nu se cocea cât sorbeam noi din Tokio Fusion, nu. Domnişoara pur şi simplu a uitat. Poate era începătoare. Poate că nu ne pasă.
În al treilea rând eram răciţi şi ceaiul pe care l-am servit ni se părea a fi doar apă fiartă, iar din prăjituricia cu zmeură nu simţeam decât textura zahărului, dar am fost asiguraţi că ambele erau foarte bune şi aromate şi gustoase. Bine, fie.
Să aşteptăm a doua vizită ca să ne facem o părere clară? Aşa ziceţi? Hai să lăsăm de la noi. Să fim darnici. Oricum nu putem zice de foarte rău că ne lingem pe bot de eclere.
Din nefericire Chocolat - localul nu s-a ridicat la înălțimea Chocolat - eclere cu ciocolată (deși mie îmi plac la fel de mult și cele cu cafea, dar nu pot să o zic că o să se uite Poznașul urât la mine). Poate era din cauza unei răceli sau poate din cauza ploii, a zilei de duminică, nu ştiu, cert este că nu mi-a lăsat o impresie prea bună.
În primul rând era foarte aglomerat şi în condiţiile în care 90% din local este plin zgomotul concurează cu cel din Gara de Nord. Nu ştiu dacă ceilalţi oameni au venit acolo pentru prânz, o bere cu amicii, o cafea sau altceva, cert este că la o cană de ceai şi o Rază de Soare ca răsfăţ de Duminică după-amiaza mi-aş fi dorit puţin mai multă linişte şi pace şi că nu trebuiască să stau aplecat peste masă ca să pot conversa.
În al doilea rând, ori eram invizibili ori domnişoarele care fac servirea au ales să ne ignore la început pentru câteva minute bune. Asta în condiţiile în care stăteam la o masă de lângă comandamentul central. Tendinţa asta cu ignorarea, sau poate nepăsarea sau poate uitucismul a fost o caracteristică a întregii vizite. Ok, nu e ca şi cum am cerut tratament preferinţial, nu pretind de la nimeni să ştie că eu sunt Nătăfleţul şi să pupe ţărâna pe care calc, dar nici nu vreau să fiu tratat cu fundul. Că mă supăr. Şi nu mă mai duc. Ah, şi scriu şi pe blog că au fost răi. Uite-aşa!
Deci da. Deşi am comandat de la bun început două ceaiuri şi o prăjitură şi o bere, de-abia pe la a doua ceaşcă de ceai ne-am dat seama că vacile nu erau mulse chiar atunci, că frişca nu era bătută cât se infuza lâmâia, că zmeura nu se cocea cât sorbeam noi din Tokio Fusion, nu. Domnişoara pur şi simplu a uitat. Poate era începătoare. Poate că nu ne pasă.
În al treilea rând eram răciţi şi ceaiul pe care l-am servit ni se părea a fi doar apă fiartă, iar din prăjituricia cu zmeură nu simţeam decât textura zahărului, dar am fost asiguraţi că ambele erau foarte bune şi aromate şi gustoase. Bine, fie.
Să aşteptăm a doua vizită ca să ne facem o părere clară? Aşa ziceţi? Hai să lăsăm de la noi. Să fim darnici. Oricum nu putem zice de foarte rău că ne lingem pe bot de eclere.
Ciocolată cu portocale
Să ştiţi că Nătăfleţul este supărat pe voi.
Cum adică Canibalul Invizibil - 3 voturi !?!
Ce e asta, democraţie? Trădare? Milă?
Doar pentru că el a câştigat ultimul pariu făcut cu Poznaşul nu înseamnă că trebuie să vi se facă milă de învins şi să-i votaţi propunerea ...eeee... şi doar Nătăfleţul s-a chinuit să va facă rost şi de schiţe şi se vede clar că CCC merită mai mult, mult mai mult de 1 vot - şi ăla dat tot de el, de Nătăfleţ ... păi da' cum? Păi se poate? Păi da' ...
Cum adică Canibalul Invizibil - 3 voturi !?!
Ce e asta, democraţie? Trădare? Milă?
Doar pentru că el a câştigat ultimul pariu făcut cu Poznaşul nu înseamnă că trebuie să vi se facă milă de învins şi să-i votaţi propunerea ...eeee... şi doar Nătăfleţul s-a chinuit să va facă rost şi de schiţe şi se vede clar că CCC merită mai mult, mult mai mult de 1 vot - şi ăla dat tot de el, de Nătăfleţ ... păi da' cum? Păi se poate? Păi da' ...
Întoarcerea acasă
În acest sfărşit de săptămână Nătăfleţul a fost la ultima zi de Stufstock(*), s-a trezit devreme Sâmbătă, a dormit până la prânz Dumincă, s-a ars pe umărul stâng, a dârdâit de frig şi s-a băgat până la genunchi în noroi.
Da, în mod fatal şi simetric Vama Veche revine pe Doza Zilnică de Nătăfleţ. Spre deosebire de începutul sezonului când Soarele şi Lumea erau timizi, sfârşitul verii înseamnă dezdrăbălare totală în Vamă.
Cu acestă ocazie Nătăfleţul vrea să vă anunţe că sunteţi urâţi. Da' tare urâţi! Cu spume chiar...
Hai să dezvoltăm puţin subiectul:
I.
Sunt urâte femeile urâte care fumează. Pe stradă. În mers. În bar.
Adică sunt urâte toate femeile care fumează. Mă dezgustă. Nu am văzut niciodată o femeie care să fie în stare să ţină graţios o ţigare şi să nu arate ori ca o curvă după încheierea reprezentaţiei - şi atitudinea asta este studiată, intenţionată - ori ca un elefant conducând un tractor.
Scârbosss...
Femeile nu ştiu să fumeze. Asta este evident. Nu la fel de evident îmi este şi motivul pentru care insistă...
Femeile urâte fumează ca să pară interesante.
Femeile frumoase fumează pentru că sunt proaste.
Oricum ai lua-o 1(femeia) +1 (ţigara) = 0 (zero)
Matematici superioare dom'le viaţa asta...
(*) văzut Les Elfantes Bizares, ZOB, Timpuri Noi şi Urma. Concluzia: neah
Da, în mod fatal şi simetric Vama Veche revine pe Doza Zilnică de Nătăfleţ. Spre deosebire de începutul sezonului când Soarele şi Lumea erau timizi, sfârşitul verii înseamnă dezdrăbălare totală în Vamă.
Cu acestă ocazie Nătăfleţul vrea să vă anunţe că sunteţi urâţi. Da' tare urâţi! Cu spume chiar...
Hai să dezvoltăm puţin subiectul:
I.
Sunt urâte femeile urâte care fumează. Pe stradă. În mers. În bar.
Adică sunt urâte toate femeile care fumează. Mă dezgustă. Nu am văzut niciodată o femeie care să fie în stare să ţină graţios o ţigare şi să nu arate ori ca o curvă după încheierea reprezentaţiei - şi atitudinea asta este studiată, intenţionată - ori ca un elefant conducând un tractor.
Scârbosss...
Femeile nu ştiu să fumeze. Asta este evident. Nu la fel de evident îmi este şi motivul pentru care insistă...
Femeile urâte fumează ca să pară interesante.
Femeile frumoase fumează pentru că sunt proaste.
Oricum ai lua-o 1(femeia) +1 (ţigara) = 0 (zero)
Matematici superioare dom'le viaţa asta...
(*) văzut Les Elfantes Bizares, ZOB, Timpuri Noi şi Urma. Concluzia: neah
Sfârşit de săptămână cultural
Povestea asta se vroia a fi lungă şi inteligentă cu câteva chicoteli scăpate pe subt mustaţă.
..dar n-a fost să fie...ce să-i faci? Aşa sunt duminicile...
În primul rând Nătăfleţul v-ar fi povestit despre cum a fost el la Bookfest şi ar fi făcut-o într-un fel tare năstruşnic din care ar fi reieşit că cititul face bine la sănătate dar i-ar şi fi urecheat oleacă pe toţi nenii şi tantele care fac risipă de hărtie şi ucid copaci cu ideile lor neispirate. Ar fi fost o povaţă cu sfat moralizator!
Mai apoi Nătăfleţul v-ar fi povestit despre plimbarea în Parcul Artelor care s-a dovedit a fi o maaare dezamăgire şi care l-a dezumflat pe Nătăfleţ mai rău ca pe un sufleu scos brusc din cuptor - vă pregătise chiar şi un afiş şi-şi pusese faţa de reporterJurnalist...
..dar n-a fost să fie...ce să-i faci? Aşa sunt duminicile...
Croitorie
Pentru că a fost copil cuminte (adicătelea el însuşi!) Nătăfleţul a fost tratat Duminica ce tocmai a trecut cu o vizită la cinématographe...
Coraline s-a numit filmul vizionat şi Nătăfleţului i-a plăcut faptul că
Ce nu i-a plăcut Nătătfleţului au fost
De ce? Asta e încă o întrebare fără răspuns ...
- a fost frumos realizat (stop motion baby!),
- a fost 3D (weeeeee!)
- şi atmosfera foarte TimBurtonească (da, ăsta e un cuvânt în lumea Nătăfleţului; nu, à la nu e mai potrivit aici, ok?).
Ce nu i-a plăcut Nătătfleţului au fost
- personajele (sau poate chiar subiectul?) ...un pic prea moderne şi, ironic, fără magie.
De ce? Asta e încă o întrebare fără răspuns ...
Epopee nătăfleaţă paradiziaco-infernală
Pentru că este Luni (!?!) Nătăfleţul o să vă povestească despre aventurile lui de Duminică.
...şi anume cum a făcut el cunoştinţă cu un alt bar popular printre pletoşi: Heaven and Hell.
Nătăfleţul nu se poate pronunţa asupra naturii paradisiaque a acestui local - poate pentru că a lipseşte cu desăvărşire? - dar vă asigură că partea infernală este reprezentată cu brio.
Nu că ar fi ceva rău în cazul de faţă, adică
Nicidecum!
În afară de muzica dată prea tare încât nu îl auzi pe cel de lângă tine, ventilaţia egală cu zero (nu, moriştile umane care se dezlănţuie aleatoriu în funcţie de preferinţele muzicale nu sunt de ajuns) încât miroşi a sperietoare de ţânţari dupe 20 de minute şi berea proastă (dar ieftină!) care îţi dă dureri de cap după două sticle ...Paradisul Infernal e acceptabil pentru ceea ce se vrea a fi.
În plus, faptul că nu există opţiunea şederii la mese mici îţi dă ocazia să cunoşti oameni noi şi să faci schimb de idei, ceea ce este întotdeauna un lucru bun!
...şi anume cum a făcut el cunoştinţă cu un alt bar popular printre pletoşi: Heaven and Hell.
Nătăfleţul nu se poate pronunţa asupra naturii paradisiaque a acestui local - poate pentru că a lipseşte cu desăvărşire? - dar vă asigură că partea infernală este reprezentată cu brio.
Nu că ar fi ceva rău în cazul de faţă, adică
nimeni nu se aşteaptă ca mesele să aibă feţe de masă scrobite,
aranjamente florale dichisite,
aerul să miroasă discret a levanţică
şi în surdină
să se audă o muzica fină!
aranjamente florale dichisite,
aerul să miroasă discret a levanţică
şi în surdină
să se audă o muzica fină!
Nicidecum!
În afară de muzica dată prea tare încât nu îl auzi pe cel de lângă tine, ventilaţia egală cu zero (nu, moriştile umane care se dezlănţuie aleatoriu în funcţie de preferinţele muzicale nu sunt de ajuns) încât miroşi a sperietoare de ţânţari dupe 20 de minute şi berea proastă (dar ieftină!) care îţi dă dureri de cap după două sticle ...Paradisul Infernal e acceptabil pentru ceea ce se vrea a fi.
În plus, faptul că nu există opţiunea şederii la mese mici îţi dă ocazia să cunoşti oameni noi şi să faci schimb de idei, ceea ce este întotdeauna un lucru bun!
Recette pour un désastre
Ingrediente: French Bakery goodies, după-amiază de Duminică, ...
...companie selectă, Nătăfleţ nehalit, ...
...cafea.
Rezultat: Nătăfleţ ghiftuit şi fericit.
Duminicile sunt de rahat
Nătăfleţului i s-a comunicat că ieri, Duminică, a fost o zi de rahat.
Nătăfleţul a fost puţin dezamăgit dar întru totul de acord. Duminicile sunt de rahat. Probabil de aia a şi uitat să vă administreze doza de Nătăfleştenie!
Nătăfleţul vroia să vă zică despre întâlnirea lui cu Incompetenţa şi cu ucenicele ei (probabil surori ale angajaţilor de la Germanos) dar şi-a dat seama că s-ar repeta (şi asta e inadmisibil, Nătăfleţul este un Original!) şi că morala întregii situaţii s-ar rezuma la faptul că nu există numai slujbe de căcat, ci şi oameni. De căcat. Cam ca vorba aia cu you are what you eat...
Acum dăm fast forward şi ajungem la minunata zi de azi (oareee?)
Pe Nătăfleţ îl doare capul. Probabil a fost deocheat la metrou pentru că arata foarte dichisit de dimineaţă şi toată lumea întorcea capul după el să prindă o firmitură de Nătăfleştenie.
De ce era Nătăfleţul dichisit?
Ete de asta:
Nătăfleţul a fost puţin dezamăgit dar întru totul de acord. Duminicile sunt de rahat. Probabil de aia a şi uitat să vă administreze doza de Nătăfleştenie!
Nătăfleţul vroia să vă zică despre întâlnirea lui cu Incompetenţa şi cu ucenicele ei (probabil surori ale angajaţilor de la Germanos) dar şi-a dat seama că s-ar repeta (şi asta e inadmisibil, Nătăfleţul este un Original!) şi că morala întregii situaţii s-ar rezuma la faptul că nu există numai slujbe de căcat, ci şi oameni. De căcat. Cam ca vorba aia cu you are what you eat...
Acum dăm fast forward şi ajungem la minunata zi de azi (oareee?)
Pe Nătăfleţ îl doare capul. Probabil a fost deocheat la metrou pentru că arata foarte dichisit de dimineaţă şi toată lumea întorcea capul după el să prindă o firmitură de Nătăfleştenie.
De ce era Nătăfleţul dichisit?
Ete de asta:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)