Startul s-a dat iarăşi devreme. Obiectiv: micul dejun. Observăm că împărţim hotelul cu cei de la Direcţia 5 (bleaaaah), Sarmalele Reci (meh) şi o mulţime de lume metalistă ce vorbeşte ungureşte.
Cafea pe terasa de lângă facultatea de muzică şi o plimbărică să fotografiem obiectivele turistice restante de acu 2 zile
Biblioteca, semnalizată de o bufniţă metalistă
(am impresia că tot tîrgul a intrat în spiritul festivalului!)
O biserică ortodoxă puţin ieşită din tipare
Primăria
şi Palatul Culturii - cu Hungaria pe frontispiciu, să nu cumva să ne credem în România ...
Am uitat să menţionez ieri că ne-am umplut burţile la restaurantul
La Mitică unde nenea chelnerul a fost foarte amabil şi ne-a pus să mâncăm tot din farfurie şi printre feluri de mâncare ne-a strecurat şi tot felul de informaţii savuroase. Una dintre ele era că la o masă vecină serveşte bere un nene ziarist ce scrie la ...
Uaaaau facem noi, mulţumim pentru informaţie şi mai răsfoim ziarul (vechi de 2 zile :P deja)
Cu această ocazie aflăm cât de isteaţă este Bianca. Hai să facem prezentările: lume - Bianca, Bianca - lume.
Lume, dacă nu ştii, Bianca este şugubaţă. Ea mănâncă un corn şi se gândeşte ...la Korn! Uaaau Bianca, cât de isteţ este acest joc de cuvinte!
Să revenim însă la ziua 4.
Noi nu avem corn cu ciocolată aşa că spre a nu repeta dezastrul de ieri ne cărm la festival de pe la orele cinci, să prindem cât mai mult...
Maaare greşeală!
Korn îşi începe reprezentaţia pe la orele 23:00 aşa că au urmat 6 ore de plictiseală, îmbuibare cu mâncărurile de pe la tarabe, udare cu bere din belşug şi nenumărate drumuri de-a lungul şi de-a latul peninsulei pe la cele patru scene şi în căutarea de toalete curate.
Păi nu mai bine dormeam noi liniştiţi până mai pe seară?! Păi era bine, dar unde nu-i cap...
Asta e scena principală.
Sărim peste reprezentaţiile formaţilor ungureşti cu
é-uri,
á-uri şi
sz-uri în nume şi vă spun că la Korn a fost sunetul bun, publicul puturos şi că nu au cântat prea mult de pe noul album.
Comunicarea cu publicul a fost aproape 0 [
zero!](0, 00000000000000001% =
let me see those hands in the air) ceea ce mi s-a părut foarte urât.
S-a început însă cu întârziere şi s-a terminat la timp (!), fără bis.
All in all ca un fel mâncare pretenţioasă, scumpă, de care ţi-e poftă şi după care nu te simţi satisfăcut când ai pus şervetul în farfurie (părere proprie şi personală).
Şi asta a fost tot. Slalom pe străduţe întunecate, hotel şi somn. Mâine trebuie să prindem un mijloc de transport spre Bucureşti.
