Ploua mărunt.
Mergeau alene, una la braţul celeilalte, sub o umbrelă.
Mergeau pe partea de trotuar uscată, "apărată" de coroana deasă a copacilor, umbrela fiind astfel inutilă.
Oamenii care se grăbeau la muncă le întreceau prin ploaie.
Idioate.
P.S. postul 666! Ieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee
Se afișează postările cu eticheta femeie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta femeie. Afișați toate postările
Zilele trec
Avem o nouă colegă de cuşcă. Şi-a ales locul chiar lângă altă colegă asupra căreia nu a făcut o prea bună primă impresie.
Singurul lucru la care mă pot gândi acum este ....
L.E. veteranii câştigă mereu. Nu mai aveam o nouă colegă de cuşcă.
Singurul lucru la care mă pot gândi acum este ....
Blood Bath!
L.E. veteranii câştigă mereu. Nu mai aveam o nouă colegă de cuşcă.
motiv
după uşă, la cuier, e un gândac. Parcat cu roţile în sus. Eu l-am văzut de-abia ieri, da' pun pariu că e acolo de mai mult timp.
Eu l-am văzut ieri pentru că eram supărat.
Supărat că pentru a doua oară femeia de serviciu mi-a aruncat hârtiile cu notiţe de pe birou.
Hârtiile mele, scrise cu pixul roşu, de mână, mâna mea, de pe birou, lângă obiectul muncii, aruncate.
Gândacul, nu.
Oare ea ştie că asta înseamnă:
Eu l-am văzut ieri pentru că eram supărat.
Supărat că pentru a doua oară femeia de serviciu mi-a aruncat hârtiile cu notiţe de pe birou.
Hârtiile mele, scrise cu pixul roşu, de mână, mâna mea, de pe birou, lângă obiectul muncii, aruncate.
Gândacul, nu.
Oare ea ştie că asta înseamnă:
război!?!
miraj
subt birou am un coş de gunoi. Numai al meu. Şi coşul şi gunoiul. Miercuri am servit o cafea de la tonomat la birou. Am amestecat zahărul şi am dat să arunc lopăţica numa că nu am nimerit. Fiind prea leneş şi având condiţia cunoscută ca oase în burtă nu m-am aplecat să o ridic şi să o pun în coş. Şi de miercuri, dragi fetiţe şi băieţei, lopăţica şade lângă coşul de gunoi. Sacul este schimbat zilnic, biroul este şters tot zilnic, poziţia chestiilor depe birou este schimbată, hârtiile mele cu notiţe şi însemnări sunt aruncate!!1! dar lopăţica nu. Nu vor. Nu vrea. Păi să nu te enervezi?!?
Sfârşitul nu e bun, mai trebuie lucrat
Stând la o bere cu Poznaşul zilele astea am ţinut să expun un recent studiu al Academiei Nătăfleţe pentru a primi nişte apreciere inversă asupra sa în vederea unei potenţiale publicări aici.
De la bun început trebuie să recunosc că nu a fost prea bine primit subiectul în cauză, pe motiv că nu ar fi prezentat bine.
Prostii, zic eu! Studiul este prea interesant şi o eventuală şlefuire a sa ar dăuna potenţialului de material şoc şi l-ar clasa ca lucrare ştiinţifico-fantastică!
Aşa că, fără prea multe introduceri, să purcedem la expunerea acestui studiu revoluţionar:
Studiul se bazează pe o activitate observatoristică şi din auzite desfăşurată pe o perioadă de vreo 8-10 ani şi cuprinde o populaţie din două centre urbane reprezentative ale României: capitala şi oraşul reşedinţă judeţ.
Acum ceva timp tot ajungeau pe la ureche Nătăfleţului vorbe cum că româncele sunt femei frumoase şi că dacă mergi pe stradă la tot pasul de împiedici numai de bunăciuni. Acestea erau vorbe de străini sau de localnici umblaţi pe meleaguri străine şi care ar fi putut face astfel o comparaţie între calitatea populaţia de sex feminin a României şi cea a altor ţări.
Auzind aşa ceva, Nătăfleţul şi-a zis: măcar să nu mor prost! Ia să mă uit şi eu, că până acuma nu m-a lovit nimica demn de luat în seamă. Şi s-a uitat. Şi a văzut. A văzut numai femei vulgare şi piţipoance spoite, mai ceva ca o pădure plină de pupeze! Dezamăgire...
Anii au trecut, lumea a crescut.
...şi la tot pasul pe stradă Nătăfleţul a început să se împiedice de creaturi groteşti. Mai nou, oricine poate să fie hahaleră. Orice burtoasă, năsoasă, cur jos, crăcănată, scândură, etc e trendy. Toate naşpetele au început să defileze pe bulevard fără cea mai mică firmitură de simţ al ridicolului! E scandalos!
Nătăfleţul nu înţelege ce se întâmplă.
A devenit atât de disperată populaţia masculină încât acceptă chiar orice din rândurile femelelor?
Au ajuns atât de puternice feministele de sunt împinse toate urâtele în faţă?
Toţi anii de mâncat la McDonalds şi KFC le-au ajuns din urmă?
Nu mai există bogătaşi pentru care să se merite efortul hahalericelii şi care să investească într-o fată cinstită şi talentată?
Chiar nu mai există standarde?
Adică, să fim clar înţeleşi: hahalerele de dinainte erau vulgare, dar măcar arătau bine - se îngrijeau, munceau pentru siluetă, mergeau la cumpărături la Milano, aveau talente de fotomodel, etc. Îşi făceau meseria cu mândrie!
Hahalerele de acum, pe lângă faptul că nu au simţ estetic, arată toate la fel! Se copie una pe alta în prostie. Trist..
Aşa că nu putem decât să ne întoarcem privirea de la fereastră, să ne ştergem lacrima din colţul ochiului şi să dăm vina pe globalizare.
De la bun început trebuie să recunosc că nu a fost prea bine primit subiectul în cauză, pe motiv că nu ar fi prezentat bine.
Prostii, zic eu! Studiul este prea interesant şi o eventuală şlefuire a sa ar dăuna potenţialului de material şoc şi l-ar clasa ca lucrare ştiinţifico-fantastică!
Aşa că, fără prea multe introduceri, să purcedem la expunerea acestui studiu revoluţionar:
condiţia hahalerei* în societatea românească
unde prin hahaleră înţelegem balerină, coardă, fufă, petardă, pupăză, târâtură, zdreanţă penală.
Studiul se bazează pe o activitate observatoristică şi din auzite desfăşurată pe o perioadă de vreo 8-10 ani şi cuprinde o populaţie din două centre urbane reprezentative ale României: capitala şi oraşul reşedinţă judeţ.
Acum ceva timp tot ajungeau pe la ureche Nătăfleţului vorbe cum că româncele sunt femei frumoase şi că dacă mergi pe stradă la tot pasul de împiedici numai de bunăciuni. Acestea erau vorbe de străini sau de localnici umblaţi pe meleaguri străine şi care ar fi putut face astfel o comparaţie între calitatea populaţia de sex feminin a României şi cea a altor ţări.
Auzind aşa ceva, Nătăfleţul şi-a zis: măcar să nu mor prost! Ia să mă uit şi eu, că până acuma nu m-a lovit nimica demn de luat în seamă. Şi s-a uitat. Şi a văzut. A văzut numai femei vulgare şi piţipoance spoite, mai ceva ca o pădure plină de pupeze! Dezamăgire...
Anii au trecut, lumea a crescut.
...şi la tot pasul pe stradă Nătăfleţul a început să se împiedice de creaturi groteşti. Mai nou, oricine poate să fie hahaleră. Orice burtoasă, năsoasă, cur jos, crăcănată, scândură, etc e trendy. Toate naşpetele au început să defileze pe bulevard fără cea mai mică firmitură de simţ al ridicolului! E scandalos!
Nătăfleţul nu înţelege ce se întâmplă.
A devenit atât de disperată populaţia masculină încât acceptă chiar orice din rândurile femelelor?
Au ajuns atât de puternice feministele de sunt împinse toate urâtele în faţă?
Toţi anii de mâncat la McDonalds şi KFC le-au ajuns din urmă?
Nu mai există bogătaşi pentru care să se merite efortul hahalericelii şi care să investească într-o fată cinstită şi talentată?
Chiar nu mai există standarde?
Adică, să fim clar înţeleşi: hahalerele de dinainte erau vulgare, dar măcar arătau bine - se îngrijeau, munceau pentru siluetă, mergeau la cumpărături la Milano, aveau talente de fotomodel, etc. Îşi făceau meseria cu mândrie!
Hahalerele de acum, pe lângă faptul că nu au simţ estetic, arată toate la fel! Se copie una pe alta în prostie. Trist..
Aşa că nu putem decât să ne întoarcem privirea de la fereastră, să ne ştergem lacrima din colţul ochiului şi să dăm vina pe globalizare.
galanterie
în boxe un nene suferă pe Exclamation Of A Necrofag.
[...]
femeia Poznaşului: deci el mănâncă cadavre...
Poznaşu': da, el mănâncă oameni
femeia Poznaşului: nuuu, mânâncă cadavre de oameni.
de fapt mănâncă cadavre de orice...chiar şi noi suntem necrofagi, mâncăm cadavre...
Poznaşu': necrofagă eşti tu fă!
[...]
femeia Poznaşului: deci el mănâncă cadavre...
Poznaşu': da, el mănâncă oameni
femeia Poznaşului: nuuu, mânâncă cadavre de oameni.
de fapt mănâncă cadavre de orice...chiar şi noi suntem necrofagi, mâncăm cadavre...
Poznaşu': necrofagă eşti tu fă!
Vecina
De 1 Martie printre multe alte nimicuri am primit o floare.
Dar nu una de pus în vază, obiect oricum inexistent în inventarul biroului, ci una în ghiveci. O floare mică, mititică, galbenă (urăsc galbenul! galben & maro =
) şi care pentru mine nu înseamnă nimic.
Pe ghiveci scrie Primula acaulis dar pentru mine primăvară = ghiocei, viorele, brânduşe, zambile, narcise, lalele şi frezii. Nu primule!
Oricum, darul e dar, chiar dacă e făcut din obligaţie trebuie să ne arătăm aprecierea pentru efort aşa că am pus chestia într-un colţ şi am zis că o să am grijă de ea ca să arăt eu unde şade mărinimia.
Numai că eu am o problemă. Nu mă pot implica serios într-o relaţie decât dacă îl cunosc bine pe partener. Aşa am cunoscut-o pe Geta.
Getuţa a trecut deja prin două NDEuri datorate căldurii excesive din birou şi a lipsei apei - e cam nesătulă fătuca asta pentru că deşi i-am pus apă vineri la plecare, luni dimineaţa era mai uscată ca sarea.
Ca orice femeie, Geta cere atenţie tot timpul: ba să-i rup floarea uscată, ba frunza aia are nu ştiu ce, ba să o întorc mai spre lumină...se plânge constant!
Dar eu o las, rabd, fac...nu zic nimic!
Mă simt superior!
P.S. oricum îi dau o lună că nu mă ştiu să am degete verzi
Dar nu una de pus în vază, obiect oricum inexistent în inventarul biroului, ci una în ghiveci. O floare mică, mititică, galbenă (urăsc galbenul! galben & maro =
) şi care pentru mine nu înseamnă nimic.Pe ghiveci scrie Primula acaulis dar pentru mine primăvară = ghiocei, viorele, brânduşe, zambile, narcise, lalele şi frezii. Nu primule!
Oricum, darul e dar, chiar dacă e făcut din obligaţie trebuie să ne arătăm aprecierea pentru efort aşa că am pus chestia într-un colţ şi am zis că o să am grijă de ea ca să arăt eu unde şade mărinimia.
Numai că eu am o problemă. Nu mă pot implica serios într-o relaţie decât dacă îl cunosc bine pe partener. Aşa am cunoscut-o pe Geta.
Getuţa a trecut deja prin două NDEuri datorate căldurii excesive din birou şi a lipsei apei - e cam nesătulă fătuca asta pentru că deşi i-am pus apă vineri la plecare, luni dimineaţa era mai uscată ca sarea.
Ca orice femeie, Geta cere atenţie tot timpul: ba să-i rup floarea uscată, ba frunza aia are nu ştiu ce, ba să o întorc mai spre lumină...se plânge constant!
Dar eu o las, rabd, fac...nu zic nimic!
Mă simt superior!
P.S. oricum îi dau o lună că nu mă ştiu să am degete verzi
în dungi
Uneori Inspiraţia îl loveşte pe Nătăfleţ în cele mai nepotrivite momente.
Nu, nu mă refer la cele de pe tron, alea sunt ok, sunt de treabă, they're legit, ci la alea în care şansele să ajungă la calculator în următoarele zece minute şi să le scrie sunt muuult sub zero (= -1).
Unul de astfel momente este cel în care aproape ai adormit, da' nu chiar, pentru că încă eşti conştient că nu eşti chiar treaz, dar nici nu eşti adormit că altfel n-ai mai ştii că momentul ăla e, adică se întâmplă.
Mă urmăriţi? Da? Buuun...
Deci într-unul din momentele astea, pe la unu noaptea, Nătăfleţul se ridică brusc la 90 de grade cu un urlet de satisfacţie A-haaaaa! se uită buimac în jur, realizează situaţia nefericită în care este şiii...îşi notează într-un mesaj, pe telefon, ideea genială pe care tocmai o clocise şi se culcă la loc mulţumit.
Următoarele zile trec netulburate în fugă, ziua se contopeşte în noapte, acele ceasornicului se urmăresc neobosite, ursitoarele ţes, sferele cântă, imperii himenopterice se înalţă şi cad în ruină, fără ca Nătăfleţul să fructifice cumva clipa de spontaneitate creatoare.
Motivul este simplu: a uitat.
Până când ...
Menu > Messaging > Drafts > 22-02-2010 > Edit > Message: Femeia cu clopoţel
!!!
Femeia.Cu.Clopoţel.
O femeie, un clopoţel, care îi aparţine, este pe, în posesia, femeii, clopoţelul.
Ca să fim clari asupra nerozităţii ideii: este vorba despre o femeie cu un clopoţel la gât, cam aşa cum sunt zgărzile pentru pisici. De fapt nu cam aşa ci chiar aşa, exact aşa.
De ce? Cum? Cine? În ce moment de dizolvare a deşeurilor mintale i s-ar părea cuiva amuzant ?!
Unde este partea amuzantă?
Confruntat cu această întrebare Nătăfleţul a privit neinteresat în gol şi a ridicat din umeri, alungând ideea ca pe o muscă enervantă.
Toată povestea asta miroase a déjà vu...
Nu, nu mă refer la cele de pe tron, alea sunt ok, sunt de treabă, they're legit, ci la alea în care şansele să ajungă la calculator în următoarele zece minute şi să le scrie sunt muuult sub zero (= -1).
Unul de astfel momente este cel în care aproape ai adormit, da' nu chiar, pentru că încă eşti conştient că nu eşti chiar treaz, dar nici nu eşti adormit că altfel n-ai mai ştii că momentul ăla e, adică se întâmplă.
Mă urmăriţi? Da? Buuun...
Deci într-unul din momentele astea, pe la unu noaptea, Nătăfleţul se ridică brusc la 90 de grade cu un urlet de satisfacţie A-haaaaa! se uită buimac în jur, realizează situaţia nefericită în care este şiii...îşi notează într-un mesaj, pe telefon, ideea genială pe care tocmai o clocise şi se culcă la loc mulţumit.
Următoarele zile trec netulburate în fugă, ziua se contopeşte în noapte, acele ceasornicului se urmăresc neobosite, ursitoarele ţes, sferele cântă, imperii himenopterice se înalţă şi cad în ruină, fără ca Nătăfleţul să fructifice cumva clipa de spontaneitate creatoare.
Motivul este simplu: a uitat.
Până când ...
Menu > Messaging > Drafts > 22-02-2010 > Edit > Message: Femeia cu clopoţel
!!!
Femeia.Cu.Clopoţel.
O femeie, un clopoţel, care îi aparţine, este pe, în posesia, femeii, clopoţelul.
Ca să fim clari asupra nerozităţii ideii: este vorba despre o femeie cu un clopoţel la gât, cam aşa cum sunt zgărzile pentru pisici. De fapt nu cam aşa ci chiar aşa, exact aşa.
De ce? Cum? Cine? În ce moment de dizolvare a deşeurilor mintale i s-ar părea cuiva amuzant ?!
Unde este partea amuzantă?
Confruntat cu această întrebare Nătăfleţul a privit neinteresat în gol şi a ridicat din umeri, alungând ideea ca pe o muscă enervantă.
Toată povestea asta miroase a déjà vu...
joi după-amiază
- de ce hârtia igienică obişnuită este roz sau gri? e cel mai uşor să ascunzi petele aşa? Eu nu am văzut hârtie albastră sau verde sau neagră niciodată! Numai nuanţe pastel (adicătelea alb mânjit) şi numai pe hârtia din pulpă (de) virgină... De parcă cea obişnuită nu merită nici albire şi nici niţel pigment! Câtă discriminare ...
- de ce femeile simt nevoia să dilueze săpunul lichid de la toaletă? Le bănuiesc şi pe femeile de serviciu şi pe colegele de cuşcă. Adică: unde-i plăcerea în a te spăla cu zoaie de săpun? Ce gândesc ele: mai bine aşa decât deloc!? Păi dacă nu îl terminăm niciodată, nimeni nu se va simţi obligat să pună unul nou...dăăh!
- de ce trebuie să facem schimb de cadouri în fiecare an înainte de Crăciun? Eu ce să aduc? Deja s-a hotărât că nu este voie cu articole însufleţite aşa că mâţul este scos din ecuaţie. Şi eu eram atât de bine intenţionat!
Întoarcerea acasă
În acest sfărşit de săptămână Nătăfleţul a fost la ultima zi de Stufstock(*), s-a trezit devreme Sâmbătă, a dormit până la prânz Dumincă, s-a ars pe umărul stâng, a dârdâit de frig şi s-a băgat până la genunchi în noroi.
Da, în mod fatal şi simetric Vama Veche revine pe Doza Zilnică de Nătăfleţ. Spre deosebire de începutul sezonului când Soarele şi Lumea erau timizi, sfârşitul verii înseamnă dezdrăbălare totală în Vamă.
Cu acestă ocazie Nătăfleţul vrea să vă anunţe că sunteţi urâţi. Da' tare urâţi! Cu spume chiar...
Hai să dezvoltăm puţin subiectul:
I.
Sunt urâte femeile urâte care fumează. Pe stradă. În mers. În bar.
Adică sunt urâte toate femeile care fumează. Mă dezgustă. Nu am văzut niciodată o femeie care să fie în stare să ţină graţios o ţigare şi să nu arate ori ca o curvă după încheierea reprezentaţiei - şi atitudinea asta este studiată, intenţionată - ori ca un elefant conducând un tractor.
Scârbosss...
Femeile nu ştiu să fumeze. Asta este evident. Nu la fel de evident îmi este şi motivul pentru care insistă...
Femeile urâte fumează ca să pară interesante.
Femeile frumoase fumează pentru că sunt proaste.
Oricum ai lua-o 1(femeia) +1 (ţigara) = 0 (zero)
Matematici superioare dom'le viaţa asta...
(*) văzut Les Elfantes Bizares, ZOB, Timpuri Noi şi Urma. Concluzia: neah
Da, în mod fatal şi simetric Vama Veche revine pe Doza Zilnică de Nătăfleţ. Spre deosebire de începutul sezonului când Soarele şi Lumea erau timizi, sfârşitul verii înseamnă dezdrăbălare totală în Vamă.
Cu acestă ocazie Nătăfleţul vrea să vă anunţe că sunteţi urâţi. Da' tare urâţi! Cu spume chiar...
Hai să dezvoltăm puţin subiectul:
I.
Sunt urâte femeile urâte care fumează. Pe stradă. În mers. În bar.
Adică sunt urâte toate femeile care fumează. Mă dezgustă. Nu am văzut niciodată o femeie care să fie în stare să ţină graţios o ţigare şi să nu arate ori ca o curvă după încheierea reprezentaţiei - şi atitudinea asta este studiată, intenţionată - ori ca un elefant conducând un tractor.
Scârbosss...
Femeile nu ştiu să fumeze. Asta este evident. Nu la fel de evident îmi este şi motivul pentru care insistă...
Femeile urâte fumează ca să pară interesante.
Femeile frumoase fumează pentru că sunt proaste.
Oricum ai lua-o 1(femeia) +1 (ţigara) = 0 (zero)
Matematici superioare dom'le viaţa asta...
(*) văzut Les Elfantes Bizares, ZOB, Timpuri Noi şi Urma. Concluzia: neah
Vaca şi Calul
Urăsc,
da' urăsc!!!,detest şi
dispreţuiesc
SCRUPUL.equals("NONE")
...a observat careva cât de egoiste sunt femeile?
De ce se îmbolnăvesc şi/sau au nevoie de tine tocmai atunci când ai alte treburi şi nu poţi să stai cu ele?
De ce se îmbolnăvesc şi/sau au nevoie de tine tocmai atunci când ai alte treburi şi nu poţi să stai cu ele?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)