deliciu turcesc

Sâmbătă am reuşit performanţa de a ieşi înainte de 12 din casă. A fost caaald. Prea cald pentru o zi de Mai. Am dat o tură prin centrul istoric. O adevărată plăcere. Gluma proastă ce se numeşte Centrul Istoric. Ca o comedie cu mimi. Ar trebui să fie amuzant dar îţi vine să plângi. Terase fiţoase amenajate lângă case dărăpănate ce au devenit containerele de gunoi ale ţigănimii. Ditamai localul-terasă amenajat pe o groapă de gunoi. Espalnade inexistente. De pe o parte a străzii barurile şi-au întins terasele la maxim. Barurile de pe cealaltă parte nu se lasă mai prejos şi contra-atacă şi ele. Întreaga stradă e o terasă cu aer de mahala, nu mai contează unde te aşezi, nimereşti undeva. Ca pieton trebuie să fac slalom printre mese de ratan sau prefabricate, să respir în salatele consumatorilor şi să mă rog să ajung la capăt fără să împrospătez culorile hainelor cu vreo băutură exotică. Mi-e scârbă. M-am săturat. De la un capăt la altul al micuţei străzi Franceze, iei la pas vreo cinci feluri de caldarâm. Ce fel de reabilitare s-a făcut dacă totul e peticit?

Duminică am fost în oraş şi ..La Dud. La Dud nimic nu s-a schimbat. Nu aveau meniu de băuturi, era 'în construcţie'. Din meniul de mâncare lipseau peste jumătate din produse. L-am auzit pe chelner explicând altor consumatori nemulţumiţi că ieri (adică sâmbătă) avuseseră masă mare şi de aia, vedeţi voi, nu mai au provizii. O scuză bună nu? Adică nu e ca şi cum sunt un local, sunt la ei pe tarla. De notat ca erau 3 mese ocupate cu noi cu tot şi la una stătea patroana. Da' nu-i păsa că e gol. Nici că lumea pleca sau era nemulţumită de calitatea serviciilor. Poate suntem noi prea mofturoşi. Am mâncat paste cu gorgozola. Erau spaghete de la colţ, nici gând făcute în casă . În casa veveriţei poate. Partea bună era că păreau să aibă într-adevăr gorgozola. Nu aveau însă sare sau gust. Poznaşul a fost mai puţin norocos. Deşi a mizat pe felul de mâncare la care nu ai cum să pierzi ..piept de pui la grătar cu piure. Cu cocoloaşe, re-încălzit de un hamster probabil.

E bine aşa, să constaţi că unele lucruri nu se schimbă. Îţi crează un sentiment de stabilitate, de siguranţă. Nu trebuie să te stresezi, să te adaptezi, să faci efort. Just go with the flow, the fucking flow...

uneori gândesc în şoaptă

Nu pot să observ decât că (decât că ..asta e cacofonie?) zilele devin din ce în ce mai de câcat neplăcute.

Şi eu care speram ca zilele de primăvară, cu soare, să mă înveselească ...

Ieri de exemplu a plouat. Vroiam să vă spun, dar nu am mai avut timp. Ieri a plouat şi m-am udat până la genunchi şi mi-am udat şi ghetele şi mi-a fost frig la picioare. Poate răcesc la ...şireturi! BuCUReşti...

Îmi şi închipuiam un post isteţ şi amuzant, chiar şi cu poză! Dacă aş fi avut talent de desenator/caricaturist aş fi desenat o baltă maaaaare prin care se plimbă oamenii, unii cu umbrele, alţii cu serviete business puse în cap, cucoane cochete îmbrăcate corporatist,etc. şi deasupra apei le ies doar nasurile. Iar sub imaginea asta aş fi bagat textul: ploaia ne face pe toţi egali.

Dar nu ştiu să desenez :(

Astăzi însă e Soareeee! Da' bate un vâââânt! Vă-leu!

Pe iPod am cea mai idioată muzică posibil:

We can do it soft core if you want
But you should know I take it both ways

Asta păţeşti când asculţi compilaţii. 99% din cântece sunt gunoaie & 1% îţi fac urechile să sângereze.

Ieri am bântuit prin oraş vreo oră.
Undeva pe strada Eminescu este o ceainărie abandonată (intră uşor în categoria Cele mai bune locuri în care nu am fost, din păcate nici nu vom fi).
O ceainărie - patiserie franceză. Are cele mai încântătoare uşi şi vitrină (e corect acordul?).
Exact cum mi-aş dori să arate Bicicleta Albastră! Très frenchy!

Nu mă pot deloc concentra asupra muncii. Până pe 15 trebuie să completez formularul de appraisal. Iar.

Am observat că uneori gândesc în şoaptă ...nu ştiu de ce. Nu e ca şi cum cineva îmi poate auzii gândurile. Sau poate? Uneori ridic aşa nasul de după monitor şi mă uit complice în jur şi râd în sinea mea şi mă gândesc ce curajos sunt să am gândurile astea! Gânduri care sunt de fapt despre orice şi nimic important ...doar că sunt şoptite. Şi voi faceţi la fel, nu?

Adică ..am şi gânduri normale, gândite clar, pe un ton normal, de genul Nătăfleţule! ...eşti un dobitoc, şi gânduri urlate de genul La la laaaaaaaaa!, (<- pe acestea le şi mimez cu buzele aşa că dacă mă vedeţi cu gura căscată să ştiţi că gândesc tare!) dar şi gânduri şoptite de genul La dracu! m-am săturat de toate astea, să vezi cum mă ridic şi plec acuşica..şşşt...

Scooters, vacation, fall

Mda, deci sunt fără cuvinte. Adică nu am despre ce scrie, nu că ar fi reuşit vreo ceva să mă uimească.

Luni - muncit ca prostu' că situaţia era "critical",
Marţi - verificat procesul de descărcare & gâdilat nişte gândăcei,
Azi - pe plantaţie iarăşi, supravegheat invazia de gândaci.

Eu ce să fac? Despre ce să scriu? Despre muncă? M-am săturat să o fac, d-apăi să mai şi vorbesc despre ea! Despre ce fac în timpul liber? Care timp liber? Că de-abia ajung acasă, mânânc, frec motanul şi mă culc.

Vorbind de timp liber...

Eu şi Poznaşu ne-am luat liber pe 30, cică facem noi o schemă şi combinat cu 1 Decembrie iese un week-end pre-eee-lungit şi ne distrăăăm, nebunii, alea alea...

Şi după aia ne-am dat seamă că de fapt nu avem ce face în alea 4 zile, unde să mergem?

Cineva? Ceva? Sugestii?