în ultimul timp înregistrez nişte ştiri destul de bizare de la televizor. Toate aceste ştiri le pot grupa şi eticheta pentru că au acelaşi miros.

Să vă dau câteva exemple:

• cutărică vedetă de la Hollywood a purtat o rochie de-a lu' cutărică creatoare de modă româncă.
• revista de moda X a avut pe copertă pe cineva care purta un sutien proiectat de o româncă
• cutare cântăreaţă româncă a ajuns să cânte la un festival local din Marea Britanie 

..see where I'm going?

Toate ştirile astea eu le-aş numi ştiri de sat. Gen...

mă duc să iau apă de la fântănă şi mă întâlnesc cu tanti Geta.
Tanti Geta nu are altceva de făcut decât să sprijine gardul.
Şi tanti Geta, după ce mă întreabă politicos unde mă duc, deşi în mod evident a observat găleţile şi în mod şi mai evident fântâna este lângă casa ei, mă întreabă dacă cumva nu am auzit de icsuleasca.
Ce să aud de icsuleasca?
Păi să văd! icsuleasca a ajuns la oraş, unde...şi-a făcut treaba! Că deh, asta fac în general oamenii pregătiţi pentru o anumită profesie, profesează!

Da, ştiu ce vă gândiţi, credeţi că eu vreau să zic că aceaste ştiri sunt de fapt bârfe! Ei bine, nu.
Nu, nici pe departe (bârfa are oricum o doză de răutate şi de dosnicie*); sunt ştiri de sat. Un sat mic, în care nu se întâmplă nimic, în care şi faptul că ai mers în satul vecin e mare lucru, d-apoi să mai ajungi la oraş.

Acum ştiu iar ce gândiţi: care-i faza? care-i problema?

Problema e că România e o ţară, nu un sat.




*ştiu că dosnic e adjectiv aşa de felul lui, da io l-am substantivizat pornind de la
dosnică, dosnice s. f. femeie care practică sexul anal.
:)

S este pentru Sâmbătă noaptea

Nătăflețul nu este în esența sa un animal urban, însă pentru ultimii 3 ani jumate și-a trăit viața în urbea urbelor, în buricul țării, la Capitală, în București.

De aceea poate (și nu pentru că i se pare interesant Sergentului, nuuu) s-a gândit Nătăflețul să anunțe și să confirme existența traseelor de noapte ratb. Și cum mai bine să adeverim spusele oficialilor decât cu o fotografie (?) care cică valorează 1000 de cuvinte :)

..pentru că deh, ce avem mai bun de făcut Sâmbătă noaptea decât să alergăm după autobuze și să le facem fotografii?

Râsul curcilor

Astăzi ne-am servit cu o cafea pe o terasă. Mai în centru și mai la stradă așa. Nu o să-i zic numele, dar a fost destul de des menționată prin 365. În afară de noi, chelnerița. La un moment dat se apropie două cucoane. După vorbă nu erau românce (erau chiar suedeze, dar nu are importanță). Chelnerița le lasă se se uite vreo 2 minute pe meniu și apoi le abordează cu un Bună ziua mare cât inima ei. Fimeile comandă mai cu chiu cu vai 2 beri, chelnerița dă să plece să aducă comanda, fimeile o opresc: "sandwiches ...". Chelnerița scoate o a doua fițuică de subt scrumieră. Fimeile se uită pe ea, comentrează între ele, arată cu degetul spre un ingredient "what is this? I do not understand..."  la care chelnerița se apleacă și privește meniul "nici eu nu știu să vă spun". Fimeia se uită mirată la chelneriță, aceasta se uită plictisită la fimeie, ridică din umeri, până la urmă comanda este făcută (cu alt sandwich dacă vă interesează). Restul întâmplării este irelevant.

am întrebat

în cușcă dacă la spital și la policlinicile de stat se merge cu programare.

Au râs. Au spus că e cea mai bună replică pe care au auzit-o pe anul ăsta.

Vedeți? Nu degeaba sunt clown...

:(

răzmeriţă

Poznaşul: o întreb pe aia

se poate plati u pe ce ?

nu, iu pi si nu se poate plăti aici

ieşi afară

Nătăfleţu: why...exchiuz mi

Poznaşul: dea

ia-te de mâna cu giaira

şi geibos

Nătăfleţu: şi gimeil

Poznaşul: dea

instinctul gropii

este specific românilor sau oare îl au şi alte popoare?

Aş tinde să aleg prima variantă dintr-un motiv foarte simplu: prin alte părţi (ok, ok..doar patru că nu m-am plimbat prin toată lumea, dar totuşi...) nu există gropi!

Dar mai întâi permiteţi-mi să explic.

Instinctul gropii = tendinţa naturală a omului românului de a arunca gunoaie în cea mai apropiată groapă.

De exemplu: v-am povestit acum câteva zile că nenii de la ceva regie demolează trotuarele.

Între timp, le-au pus la loc şi din vreo 50 în 50 de metri au facut nişte gropi mari deasupra conductelor...probabil urmând (în 2-3-4-... luni, poate) să pună guri de canalizare.

Mergând eu aşa spre muncă am observat concentraţia ridicolă de gunoaie din aceste gropi!

Trotuar curat, groapă, 7 fluturaşe cu Pizza Cutare în groapă.

Mai merg, trotuar curat, groapă, 2 sticle de plastic de 0, 5 (daaa..siigur, muncitorii beau apă plată Roua, zău aşa) , nişte hârtii (probabil de la brânzoaicele cumpărate de la patiseria de la metrou) şi alte 2 pliante.

Să mai zic?

Foarte frumos. Încântător. O adevărată plăcere.

Stau aşa şi mă gândesc...care e raţionamentul celui care aruncă gunoaiele în groapă? Se crede o persoană mai bună pentru că nu le aruncă pur şi simplu pe trotuar? Vrea să se răzbune pe cei cu şanţul că îl pun să ocolească? De ce în groapă? De ce?

la drum!

Azi m-am amuzat oleacă şi am zis să împart şi cu voi, să nu fiu rău.

Nu ştiu dacă ştiţi da' în august cică vine Korn la Peninsula.

Buuuun, mergem! Gata! Pe cai!

Şi căutăm noi mijloace de transport către Tîrgu Mureş.

Prima opţiune este clar trenul!

Nu ştiu dacă nenii de la CFR au de gând să modifice ceva, chestia e că poţi selecta calculul unei rute numai până pe 11 iunie. Bun, lasă şi aşa.

Rezultate: 3 trenuri, din care 1 nu circulă. Deci doar 2 trenuri. Un Intercity şi un Accelerat, unul pleacă la unu ziua şi ajunge pe la zece noaptea, altul pleaca pe la opt seara şi ajunge pe la şapte dimineaţa.

Ca să nu ne luăm o zi de concediu numai pentru a merge cu trenul, opţiunea firească este acceleratul care circulă noaptea.

Preţ: 51.1 RON de persoană.

La întoarcere avem aceleaşi două trenuri şi aproape aceleaşi intervale orare (+/- 20 de minute). Alegem Intercity de data aceasta.

Preţ: 76.9 RON
-------------------
Total: 128 RON de persoană

9-10 ore cu trenul!!! Coşmar! În plus, având în vedere că o ia pe mirifica rută Ploieşti-Braşov sigur vor exista întârzieri!

Enter option no. 2: teh Avion.

Teh Avion are două oferte: Malev sau Tarom.

Mari patrioţi cum suntem, Tarom este prima alegere, nu?

Tarom nu are zbor Bucureşti-Tîrgu Mureş Vineri şi nici Duminică, pentru retur. Îmi oferă însă primul zbor în ziua cea mai apropiată, Duminică.

Doar pentru că pot, mă pot plimba Duminică timp de 55 de minute, de la ora 21:05 până la 22:00 cu avionul deasupra României. Pentru că pot, da. Nu pentru că aş avea nevoie. Nu în ziua respectivă şi nu la ora aceea!

Ca nu cumva să investesc prea mult în economia târg-mureşeană Tarom îmi propune zborul de întoarcere Luni la ora 06:05 dimineaţa. Fresh!

-------------------
Total: 81.59 EUR de persoană (dacă aş face rezervarea astăzi ar însemna vreo 342 RON)

Dar nu fac rezervarea astăzi şi de fapt niciodată pentru că eu am nevoie să plec Vineri şi să mă întorc Luni! Înţelegi Tarom, înţelegi? Nu-mi dai de ales decât să mă uit peste gard la prietenii unguri.

Malev ne propune: plecare Vineri la 10:40 de pe Otopeni, Bucureşti aterizat la 15:10 la Tirgu Mureş!
Patru ore jumătate! 4 ! De ce? Pentru că avem escală la Budapesta! Ta-daaaa!

Retur: Luni, 15:45 Tîrgu Mureş - 20:25 Bucureşti. Da, aţi ghicit: via Budapesta.

Totul la mirificul preţ de ...
-------------------
Total: 415 EUR de persoană. (nici nu mai contează cât face în lei...)

Da, pentru că eu chiar vreau să văd aeroportul din Budapesta, aham.

În concluzie, ori ne orientăm către maxi-taxi, bicicletă, ia-mă nene, sanie trasă de pisici, ori facem după cum spuneam şi la început: pe cai!

deliciu turcesc

Sâmbătă am reuşit performanţa de a ieşi înainte de 12 din casă. A fost caaald. Prea cald pentru o zi de Mai. Am dat o tură prin centrul istoric. O adevărată plăcere. Gluma proastă ce se numeşte Centrul Istoric. Ca o comedie cu mimi. Ar trebui să fie amuzant dar îţi vine să plângi. Terase fiţoase amenajate lângă case dărăpănate ce au devenit containerele de gunoi ale ţigănimii. Ditamai localul-terasă amenajat pe o groapă de gunoi. Espalnade inexistente. De pe o parte a străzii barurile şi-au întins terasele la maxim. Barurile de pe cealaltă parte nu se lasă mai prejos şi contra-atacă şi ele. Întreaga stradă e o terasă cu aer de mahala, nu mai contează unde te aşezi, nimereşti undeva. Ca pieton trebuie să fac slalom printre mese de ratan sau prefabricate, să respir în salatele consumatorilor şi să mă rog să ajung la capăt fără să împrospătez culorile hainelor cu vreo băutură exotică. Mi-e scârbă. M-am săturat. De la un capăt la altul al micuţei străzi Franceze, iei la pas vreo cinci feluri de caldarâm. Ce fel de reabilitare s-a făcut dacă totul e peticit?

Duminică am fost în oraş şi ..La Dud. La Dud nimic nu s-a schimbat. Nu aveau meniu de băuturi, era 'în construcţie'. Din meniul de mâncare lipseau peste jumătate din produse. L-am auzit pe chelner explicând altor consumatori nemulţumiţi că ieri (adică sâmbătă) avuseseră masă mare şi de aia, vedeţi voi, nu mai au provizii. O scuză bună nu? Adică nu e ca şi cum sunt un local, sunt la ei pe tarla. De notat ca erau 3 mese ocupate cu noi cu tot şi la una stătea patroana. Da' nu-i păsa că e gol. Nici că lumea pleca sau era nemulţumită de calitatea serviciilor. Poate suntem noi prea mofturoşi. Am mâncat paste cu gorgozola. Erau spaghete de la colţ, nici gând făcute în casă . În casa veveriţei poate. Partea bună era că păreau să aibă într-adevăr gorgozola. Nu aveau însă sare sau gust. Poznaşul a fost mai puţin norocos. Deşi a mizat pe felul de mâncare la care nu ai cum să pierzi ..piept de pui la grătar cu piure. Cu cocoloaşe, re-încălzit de un hamster probabil.

E bine aşa, să constaţi că unele lucruri nu se schimbă. Îţi crează un sentiment de stabilitate, de siguranţă. Nu trebuie să te stresezi, să te adaptezi, să faci efort. Just go with the flow, the fucking flow...

Ieri

Ieri am fost de m-am plimbat. Prin oraş. Prin Bucureşti, să nu existe dubii.

Într-un parc, sub un felinar, pe o bancă, în picioare, un copchil cânta o manea a capella.

Alţi trei copchii, de diferite mărimi, îl ascultau.

Cel mai mai mare dintre ei înregistra reprezentaţia cu un telefon mobil.

Performanţa sonoră era acompaniată de loviri ale trunchiului cu mâinile şi hâţânări din cap.

Probabil pentru autenticitate.

Exma

Sâmbătă am fost la un magazin. Care vindea chestii - mai mari şi mai mici, mici, numai bune de pus în buzunar.

Nu e genul de magazin unde tanti şi marfa sunt în spatele unei tejghele, ci genul de magazin cu două încăperi şi multe rafturi pentru marfă şi doar tanti e în spatele tejghelei.

Pentru că tanti/tantile (că la un moment dat s-a [de]dublat ca să poată face faţă avalanşei de cumpărători în număr de doi) nu putea/u fi şi la tejghea şi prin magazin, sub tejgheaua de sticlă era prins un anunţ care spunea aşa:

ORICE FURT VA FI RAPORTAT POLIŢIEI

(da, chiar aşa, cu zâmbăcios) adică ceva de genul: râdem, glumim, da' brânza-i pe bani.

Totul e ok până aici. Cu toţii ştim că nu e frumos să furi şi cu toţii ştim că e bine să fii precaut: poate clienţii tăi sunt oameni cinstiţi şi corecţi dar cine ştie de unde sare ..mâna lipicioasă?

Poate motivul pentru care au pus acel anunţ era că s-au fript cu supă şi acuma suflă şi în iaurt. Cine ştie? Poate.

Interesant este însă că nici clientului dinainte, nici Nătăfleţului tanti vânzătoarea nu i-a dat bon. Şi nici nu părea să aibă cea mai mică intenţie să producă un astfel de document.

Adică: pe de o parte noi îţi batem obrazul, dar pe de (ceal)altă parte suntem cu mâna până la umăr în fraudă fiscală...

S-a întâmplat întâmplător la metrou

metrou

gunoi

reciclare (cică!)

3 coşuri: hârtie, plastic, resturi menajere

vine tanti de la personalul auxiliar, cel care se ocupă de curăţenie să fim mai precişi.

tanti are un sac imens, negru.

poartă mănuşi.

bagă mânuşiţele înmănuşate 'n primul coş şi încet şi tacticos îi goleşte conţinutul în sacul negru.

face un pas.

bagă mânuşiţele 'n coşu' no. 2 şi cu grijă maternă îi goleşte conţinutul...în sacul negru.

mai face un pas.

conţinutul celui de-al treilea coş este transferat, da, în acelaşi sac negru!

în trei paşi şi trei mişcări tanti a şters pe jos cu întreg conceptul de reciclare, i-a dat şi vreo două în gură ca să nu comenteze, şi ne-a demonstrat încă odată ce ţară minunată este România!

Acuma ... Nătăfleţul nu este absurd! îşi dă seama că săracii femei i s-a dat ordin să acţioneze aşa, în nici un caz nu o învinuiam pe ea, că doar cu toţii ştim: peşetele de la cap se-mpute...

Norocos

Două lucruri am de spus astăzi: de ce majoritatea companiilor internaţionale cu magazine online nu livrează şi în România? De ce?

Adică am 0 (zero!) opţiuni: ori nu pot achiziţiona un produs la preţul decent de (ş $ + taxe de expediere = ) ţ$ ori îmi cumpăr din România un produs asemănător la minunatul preţ de cam 7xţ$ aşa...

Calea Maestrului

Din tainele managementului de proiect:

"...nu ştiu când începe dar ştiu când trebuie să se termine!"

poftă de cireşe

27 Mai 2009, zi de miercuri graţioasă şi însorită.

...există pe lumea asta oameni care vând cireşe cu 180 de lei kilogramul (dacă sunteţi leneşi asta înseamnă cam 43 de euro).

da, aveţi voie să vă întristaţi ştiind că există asemenea specimene, dar nu vă faceţi griji, ele se găsesc doar în România.

cât de mare poate să îţi fie pofta, în luna Mai, ca să îţi cumperi 5 cireşe la acest preţ?

s-ar putea crede că aceste cireşe sunt pentru cei bogaţi, care au foarte mulţi bani, dar dacă stai şi te gândeşti oamenii aia nu au ajuns bogaţi pentru că aruncau cu bani pe cireşe în luna lui Mai...deci nu sunt ei potenţialii clienţi.

Şi atunci?

...există pe lumea asta şi oameni care vând roşii cu 7.5 lei kilogramul. Roşii de România, nu din Turcia! Unii zic că ar fi de aici, de lângă Bucureşti, din Băneasa.

Aceste roşii de România, din Băneasa, de lângă Bucureşti, sunt vândute şi într-un oraş de provincie, la vreo 300 kilometri de Bucureşti.

În acest oraş ele costă doar 5 lei kilogramul.

Deci dacă adăugăm costul transportului, preţul produsului...scade!?

Nu, nu este normal. Şi atunci?

Nătăfleţului nu-i plac ...

...persoanele care nu-şi desprind eticheta de pe talpa pantofului,

...persoanele care stau pe scaun în metrou dar insistă să stea picior peste picior sau îşi întind picioarele jumătate de culoar ocupând astfel spaţiul pentru două persoane,

...persoanele care poartă haine imense de blană sau stofă şi atunci când se aşează ocupă câte jumătate de scaun în dreapta şi în stânga lor,

...persoanele care nu sunt prietene cu apa şi săpunul!

Bomboane lipicioase

Nătăfleţul a hotărât să nu mai tragă mâţa de coadă şi să se pună pe treabă. Adică să vă spună cum a fost la concert la In Flames.

În primul şi primul rând Nătăfleţul trebe să mărturisească că acest concert i-a plăcut mult mai mult decât cel de luna trecută.

Da, da, probabil că majoritatea oamenilor care au fost la concert o să vă spună că a fost nereuşit pentru că:

• s-a ţinut în cort,

• a început cu întârziere şi (probabil din această cauză) recitalul trupelor din deschidere a fost masacrat,
  
• sunetul a fost groaznic
• şi a lipsit al doilea chitarist!
  

Ce are de spus Nătăfleţul despre toate acestea?

Păi ..Nătăfleţul nu e mofturos de felul lui dar este de acord că mutarea concertului în cort nu a fost prea inspirată, dar asta pentru că era foarte cald şi foarte multă lume!

Şi lumea ca lumea ...se agită, se calcă în picioare, transpiră, pute...îţi mai trage un cap în gură când devii prea visător ...etc., etc., etc. .

Nu e cazul să dăm vina pe săracul cort pentru calitatea sunetului! Având în vedere că vorbim despre un concert ce a avut loc în România acesta este by default prost. Ar fi fost demn de menţionat dacă sunetul ar fi fost bun!

A lipsit al doilea chitarist...hmmm, dacă asta este cauza pentru care Nătăfleţului îi era greu să recunoască piesele după instrumentaţie (şi pentru că nu au cântat Behind Space!!!) e într-adevăr strigător la cer!
Dacă nu... Nătăfleţul nu ştie nici măcar cum îi cheamă pe nenii din formaţie şi nu a avut niciodată pretenţii de mare chiţibuşar ...aşa că...

Părţile bune ...Nătăfleţul s-a distrat de minune: a ţopăit, a urlat, a aplaudat şi a dat din cap cât a putut!

Faptul că a dat pe gât vreo 3 beri s-ar putea să aibă o legătură cu felul cum a perceput el întreg evenimentul ...dar foarte puţin probabil!

La final, să pară şi el cronicar serios , Nătăfleţul vă lasă setlistul:

1. Pinball Map
2. Delight and Angers
3. Drifter
4. Colony
5. The Hive
6. Cloud Connected
7. Alias
8. Move through Me
9. Only for the Weak
10. Touch of Red
11. Disconnected
12. Come Clarity
13. The Quiet Place
14. Egonomic
15. Trigger
16. Take this Life
17. My Sweet Shadow.

Cum a fost reinventată roata

Motto:
J: "Let me see if I understand this. In other words, you held out for... less money."
G: "I was wrong, you were right."
J: "You know, the basic idea of negotiation, as I understand it, is to get your price to go up."
G: "You're smart, I'm dumb."
J: "You know, this is how they negotiate in the bizarro world."

[Jerry Seinfeld şi George Costanza]

Şedinţă de dezvoltare la Circ (adicătelea în vocabular corporatist development meeting).

Cu acestă ocazie Nătăfleţul a aflat care este ciclul de dezvoltare al unui produs made in Romania şi i s-a părut prea tare că să nu împartă cu voi.

Se ia una bucată fraieri şi una bucată client şi se întâmplă aşa:

1. fraierilor li se comunică că bucata numită client are o dorinţă,
2. fraierii se apucă de dezvoltat,
3. se merge la client,
4. acesta îşi dă cu părerea cam ce îi place şi ce nu îi place şi ce şi cum şi pe unde ar mai vrea ceva,
5. se repetă paşii 2., 3. şi 4. până când clientul este satisfăcut,
6. se predă produsul final,
7. se scriu specificaţiile (caietul de sarcini)!

Nătăfleţul chicoteşte în sinea lui gândindu-se la toţi fraierii care muncesc după specificaţii! Hi hi hi !