Râsul curcilor

Astăzi ne-am servit cu o cafea pe o terasă. Mai în centru și mai la stradă așa. Nu o să-i zic numele, dar a fost destul de des menționată prin 365. În afară de noi, chelnerița. La un moment dat se apropie două cucoane. După vorbă nu erau românce (erau chiar suedeze, dar nu are importanță). Chelnerița le lasă se se uite vreo 2 minute pe meniu și apoi le abordează cu un Bună ziua mare cât inima ei. Fimeile comandă mai cu chiu cu vai 2 beri, chelnerița dă să plece să aducă comanda, fimeile o opresc: "sandwiches ...". Chelnerița scoate o a doua fițuică de subt scrumieră. Fimeile se uită pe ea, comentrează între ele, arată cu degetul spre un ingredient "what is this? I do not understand..."  la care chelnerița se apleacă și privește meniul "nici eu nu știu să vă spun". Fimeia se uită mirată la chelneriță, aceasta se uită plictisită la fimeie, ridică din umeri, până la urmă comanda este făcută (cu alt sandwich dacă vă interesează). Restul întâmplării este irelevant.

S este pentru Sandviș

Meniu economy class la Tarom =

1. Nici măcar nu a întrebat "Ham or Cheese?" așa cum este frumos. A fost un zbor Cheese Only. +

2. Nici măcar nu mi-a dat șervețel. Probabil trebuia să mă șterg de scaun. +

3. Marca de pe cutie este probabil o ironie. Adică, să fim serioși: feliile nici măcar nu erau unse cu margarină!


Ce naiba Tarom, ce naiba?

Subject: Tâmpenie

un post oaspete copt de Poznaşul

De obicei nu scriu nimic. Ceilalţi sunt obligaţi să îmi reţină aberaţiile şi să le păstreze pentru posteritate, dar ca om deschis la minte şi la nou am zis să o încerc şi pe asta, aşa că am deschis notepadul şi am decis să scriu.

Destul de repede mi-am dat seama că nu am nici o idee demnă de expus astăzi aşa că am făcut exact ce face orice om prins în lipsă de inspiraţie: vorbeşte despre lipsa ei sperând astfel să o disece şi să găsească cauza, lucru destul de uşor: munca mă ucide!

Mă ucide pe mine, pe Nătăfleţ, pe Eric şi probabil pe mulţi alţii care-s prea neinteresanţi ca să fie menţionaţi de către subsemnatul. Dacă nu vă cunosc sunteţi zero şi degeaba existaţi. Mai bine pictaţi-vă în roz să vă recunosc pe stradă!

...dar să revenim! Pe Nătăfleţ în ultima vreme [munca] îl mutilează în aşa hal încât nu-l mai recunoşti: vorbeşte despre xpath, înjură, dă cu uşa în cap motanului, uită să facă diverse chestii şi chiar mă pune să scriu posturi în locului lui, poate poate s-o dezgheţa şi ceva pe la el.

E clar că încearcă, chiar astăzi, în timp ce se ducea spre plantaţie, a avut o idee salvatoare: să devină jurnalist. Da, jurnalist!

Multe întrebări s-au ivit în privinţa asta, cum ar fi departamentul la care ar lucra, despre ce ar vrea să scrie mai mult, la ce ziar ar vrea să scrie (nu am întrebat dacă ar putea fi tonomat), toate ducând către aceeaşi concluzie clară, irevocabilă şi incontestabilă: habar n-are despre ce vorbeşte. Ah, am uitat că înainte de asta vroia sa fie pădurar...

Între timp mi-a venit o idee despre ce aş putea să vorbesc: Snack Attack. Marele creator de sandviciuri, premiate internaţional şi cu deviza "englejii o fac mai bine" m-a delectat azi cu un câcat între 2 felii de pâine!

Cu toţii ştim că orice asociat cu un câcat devine automat câcat, datorită proprietăţilor unice pe care le are de a-şi transfera calităţile obiectelor înconjuratoare. E un fel de 0 x 2 = 0!

Nu-i de mirare că se vând în benzinării că doar numai unu' aflat la drum şi leşinat de foame ar mânca lăturile frumos ambalate şi vândute la suprapreţ. Sandiviciuri care au ca ingredient principal şi forte felia de pâine!

Data viitoare îmi iau Kingwich. Trăiască regele!!!

Regele

Poznaşul: apropo
cum i-ai spune regelui sandwich-urilor?

Nătăfleţul: în română?

Poznaşul: nu

Nătăfleţul: în engleză?

Poznaşul: cum vrei tu
engleză

Nătăfleţul: hmmm
sandwichello?
nu ştiu ...

Poznaşul: regelui

Nătăfleţul: e greu să faci ceva cu sandwich...

Poznaşul: îţi zic eu

Nătăfleţul: cum? cum?

Poznaşul: kingwich
aşa se numea marca pe care am luat-o eu

Nătăfleţul: Ou eM eF Gee
Nu Nu Nu
Nu
asfasdfaosd'f
asdfasdf
NU

Poznaşul: serios