jesus of suburbia

e ceea ce ascult acum în căşti. Nu are nici o legătură cu ce urmează să spun, aveam nevoie doar de un titlu.

(am întâlnit bloguri unde problema titlului era rezolvată în modul următor: era trecută data postului. Asta mie mi se pare o soluţie bizară, având în vedere că există şabloane care îţi afişează data postului automat şi atunci ce faci? Dacă vrei să scrii azi despre ieri? sau azi despre mâine?)

Deci da: am nişte colegi de câcat. Dar asta ştiam deja.

Mia de obicei nu-mi place să-mi spăl rufele în public.

Nu, o fac pe la spate, pe blogul ăsta de care ei nu ştiu şi evit astfel situaţiile jenante.

Desigur, dezavantajul este că ei nu vor afla niciodată cât de câcat sunt şi de aceea situaţia nu se va rezolva nicicum.

Şi atunci care mai este rostul acestui post? Păi să mă simt eu bine, desigur.

(Şi să evit munca. Spun asta pentru că iarăşi, cei care ar putea fi interesaţi de schimbarea acestei situaţii nu ştiu de şi nu citesc acest blog. Norocos mai sunt ...)

Eu de felul meu sunt o fire mai serioasă aşa.

Ştiu, având în vedere că râdeţi cu lacrimi numai după primele două cuvinte a orice scriu, vă vine greu să credeţi această afirmaţie dar aşa este!

La locul de muncă sunt adevărat profesionist care nu lasă emoţia umană să iasă la suprafaţă.

De fapt, nu lăsam. De ceva timp însă am lăsat garda jos. Sunt vesel, vorbesc cu ei, îi bag în seamă.

Şi ce concluzie trag dragii mei colegi? Că mie mi-e prea bine. Şi dacă mi-e prea bine nu prea muncesc.

De ce ar fi asta o problemă?

1) pentru că este fals şi

2) pentru că ei muncesc.

Ştiţi cum este: să moară şi capra vecinului.

Când am încercat să le explic că şi eu muncesc dar

a) sunt mai eficient şi de aceea termin mai rapid şi

b) nu-mi place să cer ajutorul, prefer să mă descurc singur

ei au concluzionat că ceea cu ce mă ocup eu este mai uşor decât ce trebuie să facă ei şi de aceea a) şi b) nu sunt demne de luat în seamă ca argumente valide.

Deci da: dacă munceşti prea bine, e de rău.

Dacă nu îi bâzâi la fiecare 5 minute plângându-te că munca e de câcat, e de rău.

Dacă nu îi deranjezi cu întrebări inutile al căror răspuns oricum nu îl ştiu şi pe care oricum îl găseşti pe google, e de rău.

Păi nu-şi merită soarta? Ce oameni de câcat domnule, ce oameni ...

cum a fost la AC/DC sau despre degradarea condiţiei umane la coadă la cârnaţi

mă tot chinui de vreo 3 zile să scriu postul ăsta dar nu îmi merge. Şi cu cât trec zilele cu atât uit din ce în ce mai multe dintre ideile coapte pentru el.

Eu nu sunt fan AC/DC. Ştiu vreo 3 cântece după nume şi încă vreo 3 când le aud refrenul dar concertul ăsta chiar mi-a plăcut şi nu mi s-a întâmplat nici un moment în care să mă gândesc oare mai are? vreau să se termine, vreau acasă.

Deci muzica a fost bună. Mulţumită Poznaşului am ştiut numele fiecărui cântec - sans Black Ice ones - şi am putut lălăi la refren şi eu câte un cuvânt două (detaliu foarte important pentru feelingul de apartenenţă la mulţime). În afară de asta am chiuit, am ţopăit, am făcut semnul ăsta \m/ cu mâinile şi am aplaudat cu palmele deasupra capului până m-au durut braţele. Am adunat 4 confetti pe care le am şi acum în buzunar (3 albe şi unul negru) ca amintire. Da, am refuzat să dau 50 de lei pe corniţe cu beculeţe, chestii clipicioase & altele. Mi-ajung confetti.

Sunetul a fost aşa şi aşa. La câteva melodii nu auzeam vocea deloc dar per total, pentru AC/DC a fost bun. La Down nu a fost aşa de bun, a fost masacrat, iar faptul că nu ştiam nici un cântec nu m-a ajutat să înţeleg urletele lu' nenea Phil, urlete ce acum se auzeau, acuma ba. La Iris am impresia că a fost excepţional, dar nu pot garanta pentru că nu am fost de faţă. De ce? Vă zic mai încolo.

Scena. Păi scena. Nu degeaba e prima sau a doua din lume. A fost prima oară când am putut vedea şi eu totul de pe scenă fără să mă chiorăsc şi fără să stau în primul rând.

Organizarea. La cercul auriu (auriu, he he!) a fost foarte bine. Se pare că degeaba ne-am panicat noi cu suplimentarea aceea din ultima săptămână pentru că a fost foarte aerisit şi foarte mult spaţiu. Am stat undeva mai în spate şi am văzut totul foarte bine, fără nici o pălugă care să-mi obstrucţioneze câmpul vizual aşa cum se întâmplă de obicei. Nu am fost împins, călcat în picioare şi nu mi s-a răsuflat în ceafă.

Deci asta a fost zona de ..concert.

Celelalte zone...niţel dezastru. La toalete nu am avut onoarea să merg, dar am trecut pe lângă ele şi nu mă îmbiau. La standurile cu băutură şi mâncare... pardon, standurile cu băutură şi standul cu mâncare. O singură coşmelie cu cârnaţi la cincizeci de mii de oameni. Genial.

Coşmelia cu cârnaţi este motivul pentru care am ratat Iris (ză drama!). Am stat o oră la coadă la cârnaţi! 10 lei cârnatul. Un cârnat ordinar care avea 10% carne, 90% alte chestii. Un cârnat pentru care unele fiinţe au renunţat la cea mai mică firmitură de umanitate: se împingeau, striveau, urlau, se certau, trişau ...auuu!

Săracul Poznaş era să ajungă în tava cu cârnaţi fierţi şi Nătăfleţul după el.

Bun simţ? Nu la coadă la cârnaţi! Nu mai zic de cei "agăţaţi" de toţi prietenii de ocazie care ajungeau să cumpere 7-10-12 pentru toată gaşca, pentru un prieten al unui prieten, pentru o rudă a unui prieten, pentru un prieten al unui prieten al unei cunoştinţe, în loc de 1-2!

Aş mai zice, dar după aia mă transform într-una din fiinţele alea nemulţumite care scuipă venin pe lângă fiecare cuvânt. Lasă, nea Mircea Măcelaru' să ne trăiască!

În concluzie, deşi n-a fost o life altering experience, împlinirea unui vis din copilărie, cel mai tare concert la care am fost vreodată, ne-am distrat şi ne-a plăcut la AC/DC.

Cutia cu surprize

Ieri am fost în Jukebox. Fostul Becker Brau. Sincer, în afară de coşmelie nu ştiu care mai este legătura între cele două "cluburi". Şi mi-e şi lene să caut pe net şi oricum nu asta contează, contează cu ce impresie am rămas eu.

Deci: Becker Brau nu mai există. Nu mai există berea casei, nu mai există meniul specific de berărie (= cârnaţi, cârnaţi, ciolan cu varză, cârnaţi), nu mai există atmosfera de loc fără pretenţii unde te poţi simţi bine.

În schimb există club Jukebox, care încă se mai ocupă cu găzduirea unor evenimente muzicale, care are o terasă fiţoasă şi care nu are jumătate din produsele din meniu prin magazii.

Cârnaţii la grătar au fost înlocuiţi de salata Caesar pardonez moi! Berea casei a fost înlocuită cu doar Heineken, Silva Brună şi Ciuc (! ZOMGWTFBBQK1TT3N5) la draft iar berea la sticlă e o variaţie pe tema cât mai WTF şi la 0,33.

Adică ştiam de ceva vreme că preţurile ajunseseră nesimţite şi că locul era un fel de cârciumă unde oamenii cu fiţe se pot simţi oameni de rând, dar acum s-a dus de tot... la valeee...

Bună ziua bună ziua

Ieri n-am apucat să scriu nimic
1) pentru că am muncit
2) pentru ca după muncă am ieşit în oraş.

Sunt scuzat, da?

Unde a ieşit Nătăfleţul în oraş? Vaaaai, dar chiar la Stand up comedy cu Vio, Costel si Teo în Club 99.

În cele ce urmează voi folosi un cuvânt pe care îl păstrez aproape de inimă de când am văzut Avatar. Sunteţi gata?

Crâncen.

Crâncen? Da, crâncen. Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent. Crâncen.

Vai Nătăfleţule, dar a fost comedy de ce spui aşa ceva???

Văleu Omenire, cum ai putut să caci aşa ceva???

Cele mai proaste şi irosite două ore din viaţă. :(

Să fie clar, nu am mai fost niciodată la reprezentaţia oamenilor şi nici nu am citit vreo ceva pe net despre ei. E o părere proaspătă ca limonada de lămâi verzi.
Am mai fost o singură dată la stand up comedy, era în 100 Crossroads şi nu era cu oameni "faimoşi", era cu doi vărzălăi care şi-au băgat pretenii în două din cele trei separeuri ca să îi aplaude şi să îi încurajeze. Dar asta e altă poveste, care nici nu merită menţionată, dovada că e prima oară când vă zic de ea deşi s-a întâmplat acum mai bine de un an.

Dar să revenim la boii oile noastre:

1) club 99 sunt nişte nesimţiţi. Exploatare clară a unei nişe de piaţă.
2) Vio e şters, neamuzant, neinteresant. Nici nu ar merita o cifră, dar am mâncat ciocolată şi ne simţim darnici.
3) Costel e ghei, neamuzant, ridicol.
4) Teo e auto-intitulatul tartor-şef. E neamuzant şi nesuferit. El e ăla care face glume inteligente; nu are nevoie să zică obscenităţi la fiecare 3 secunde, el are glume moralizatoare.
5) publicul a fost prost (persoanele de faţă se exclud, evident) şi nu în sensul că nu a reacţionat bine la glume, ci prost în sensul de dobitoc, idiot, imbecil, prost.

Hai să vă zic: deci vine domnul Teo şi zice "băi da ce proşti sunteţi"...
Publicul: "hăăăă hă hă".

Vine domnul Costel şi zice "băi da ce fraieri sunteţi că aveţi un loc de muncă, că vă treziţi dimineaţa devreme ca să mergeţi la serviciu"...
Publicul: "hăăăă hă hă".

Astea au fost doar două exemple, că deja m-am enervat iarăşi ...
Ok, îmi dau seama că nu toată lumea poate să fie Seinfeld, dar sunt cam sătul de obsecenităţi şi de arătatul cu degetul. Nu am nevoie de trei cârnaţi să vină să-mi ţină predici, să mă facă prost în faţă, să-mi zică că viaţa de rahat şi să mai dau şi bani pe asta.

Daaaaa, nu!

târg

N-am internet acasă.

Am de muncă.

Am fost la târgul de ceva-uri de iarnă de pe Kiseleff. Numai gunoaie, obişnuitele tarabe cu hand-made-uri pe bandă rulantă, cârnaţi, pastramă, brânzeturi, turtă dulce, ţigani, Năstase plimba o potaie, Prigoană se târguia pentru nişte scaune. Am vrut o bucăţică de purcel la proţap da' era o coadă de zici că se dădea gratis, am renunţat.

Mult kitsch, mulţi ţigani, mulţi profitori. Bleh.

Şi gata (pentru acum).

Infirmiera care m-a iubit

sau despre cum ar trebui să se comporte şefii, unii şefi*.

Ar trebui să fie mai prietenoşi, mai umani?

..şi atunci vor dezvolta preferinţe desigur...ceea ce nu este frumos de observat, darămite de trăit pe pielea proprie!

...sau ar trebui să păstreze distanţa, să nu se implice în "viaţa de birou", în mica societate a Companiei?

...şi atunci dezavantajul ar fi că nu vor cunoaşte niciodată persoana din spatele formularului de evaluare, care, cu toţii ştim nu?, nu oferă nici pe departe o perspectivă "corectă" asupra a cine este şi ce poate angajatul...

*aici ar fi de menţionat că observaţia nu se referă la toate tipurile de şefi. Adică este destul de clar cum ar trebui să se comporte şeful şefilor cu angajaţii de pe orice treaptă ierarhică. Observaţia se referă la şefii cu 1-2 trepte mai sus.

buCUReşti

Da, acest post este în principal despre taximetriştii din Bucureşti.

Nătăfleţului îi pare rău că într-o zi atât de frumoasă trebuie să vorbească despre nişte lucruri atât de urâte dar nu se mai poate ...

...când plăteşti un serviciu să ţi se zică "aaaa...nu am rest" şi să fii privit cu nemulţumire pentru că "îndrăzneşti să-i soliciţi serviciile deşi nu ai suma corectă?!" Şi da, suma corectă include şi bacşişul lui gras de nesimţit. Să nu îndrăzneşti să-i dai fix!

El nu va face nici un efort, nu va schiţa nici un gest cum că are de gând să rezolve această "problemă"...nuuu, tu trebuie să faci totul ...la urma urmei doar tu plăteşti!

Cum este posibil ca un taximetrist, chiar şi de-abia intrat pe traseu să nu aibă 20-30 de lei la el? Cum se poate ca un restaurant să nu aibă - la oră de vârf! - bancnote de toate valorile în casă? Cum este posibil ca aceşti oameni să-ţi ceară ţie, clientului, să schimbi banii ...când ei sunt cei care prestează serviciile?

Şi dacă tot vorbim de taximetristi ...cum este posibil să fii taximetrist în Bucureşti şi să nu ştii unde este Piaţa Iancului? Piaţa Iancului e la 10-15 minute de Universitate, de Centru....omul ăsta de unde venea? de pe Luna? este îngrozitoare nesimţirea unor oameni!

Este ultimul nivel de civilizaţie când iei un taxi, îl plăteşti , îi laşi bacşiş > 10% şi nici măcar nu primeşti un mulţumesc sau un ziua/seara bună.

Cu ce sunt aceşti oameni mai presus decât tine? Oare tu nu munceşti pentru banii pe care îi ai? Doar pentru că îţi permiţi să iei un taxi înseamnă că îţi permiţi să arunci cu bani şi că nu ai pic de demnitate şi că vrei să fi călcat în picioare de un gunoi uman?

În al patrulea rând să vorbim despre taximetristul care refuză călătoria.

Nu vrea! Nu are el treabă în zona aia, de ce să se deranjeze pentru tine?

Hmm, pentru că plateşti?

Nu, nu e de ajuns!

Eşti la cheremul lui, e clar. Nu ai de ales.

El, un nimeni, care nu face nimic pentru societate, un pion ale cărui servicii sunt dispensabile - dacă municipalitatea şi-ar face treaba şi sistemul de transport în comun ar fi bine pus la punct! - el, cârnatul ordinar ...nu. vrea. banii. tăi! Nu vrea!

De ce? Pentru că poate!

Pentru că e lacom şi poate va prinde un client care vrea să mearga mai departe pe mai mulţi bani!

Pentru că poate un client va dori să ajungă în acelaşi cartier ca cel în care stă şi îl scuteşte de un drum! Pentru că...

De cele mai multe ori nu ai ce să le zici acestor oameni. Rămâi mut la nesimţirea şi indiferenţa lor. Te poţi întreba De ce? oricât vrei ...dar nu vrei primi niciodată un răspuns. Nu pentru că sunt prea multe răspunsuri, nu pentru că nu îl meriţi ci pentru că nu exista nici un răspuns!