Se afișează postările cu eticheta idioţi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta idioţi. Afișați toate postările
În cartier, cu vedere la bulivard, neguțătorul local de mizerii își face inventarul prăvăliei, pe trotuar.
Prăvălia vinde multe și de toate: pantofi, flori la ghiveci, serviciu de ascuțit cuțite și câte și mai câte.
În timp ce negustorul nostru freca cu zăduf la un raft/suport de gunoaie, o femeie cu domiciliul stradă proba cu delicatețe o pereche de pantofi.
El: hai, lasă, lasă-mă că m-am săturat să vă tot aud! Numai gura ta ...
Ea: dar, Don Jimmy, nu eu, Marcela ...
hei câcat!
sper că stai bine în mașina parcată pe trotuar, în timp ce eu te ocolesc pe stradă*
Cu drag,
nătăflețul
* în ploaie.
Cu drag,
nătăflețul
* în ploaie.
acum ceva timp am găsit o carte.
Pardon, ca să fie găsită, o carte trebuie să fie pierdută mai întâi. Această carte fusese de fapt aruncată, îndepărtată, înlăturată, lepădată. Deci...
acum ceva timp am luat de pe jos o carte.
Este o carte simplă, în limba română, publicată prin 1980, nimic deosebit, câteva fragmente din Pe drumuri de munte de Calistrat Hogaș.
Pe pagina 5, chiar înainte să înceapă textul, în creion, cu un scris pe care l-aș putea caracteriza ca "scris cu mâna stângă, când tu scrii cu dreapta", stau așa:
păi,
Pardon, ca să fie găsită, o carte trebuie să fie pierdută mai întâi. Această carte fusese de fapt aruncată, îndepărtată, înlăturată, lepădată. Deci...
acum ceva timp am luat de pe jos o carte.
Este o carte simplă, în limba română, publicată prin 1980, nimic deosebit, câteva fragmente din Pe drumuri de munte de Calistrat Hogaș.
Pe pagina 5, chiar înainte să înceapă textul, în creion, cu un scris pe care l-aș putea caracteriza ca "scris cu mâna stângă, când tu scrii cu dreapta", stau așa:
Egzamen
si 3 propoziti cu ionel
păi,
În autobuz se urcă o doamnă și întreabă: merge la medicină?
O femeie zice da.
Tanti întreabă din nou: merge la medicină?
Altă tanti răspunde: nu, nu merge.
La care individa care a întrebat zice: ba da! merge la medicină! cum să nu meargă?
[...]
Și zicea ea: merge doamnă la medicină, că d-aia am întrebat!
O femeie zice da.
Tanti întreabă din nou: merge la medicină?
Altă tanti răspunde: nu, nu merge.
La care individa care a întrebat zice: ba da! merge la medicină! cum să nu meargă?
[...]
Și zicea ea: merge doamnă la medicină, că d-aia am întrebat!
Bananadrama
...de la moșul cu o batista cleioasă în buzunar, ce atingea toți chiorchinii de banane și rupea la întâmplare câte una din fiecare,
până la pârțul (da, atât de important era) cu o singură banană (da, asta era tot ce achiziționase: o banană), căruia i s-a părut OK să se bage în față la coadă pentru că.
Uneori! da, uneori...
până la pârțul (da, atât de important era) cu o singură banană (da, asta era tot ce achiziționase: o banană), căruia i s-a părut OK să se bage în față la coadă pentru că.
Uneori! da, uneori...
Haiku de Bucureşti
Ploua mărunt.
Mergeau alene, una la braţul celeilalte, sub o umbrelă.
Mergeau pe partea de trotuar uscată, "apărată" de coroana deasă a copacilor, umbrela fiind astfel inutilă.
Oamenii care se grăbeau la muncă le întreceau prin ploaie.
Idioate.
P.S. postul 666! Ieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee
Mergeau alene, una la braţul celeilalte, sub o umbrelă.
Mergeau pe partea de trotuar uscată, "apărată" de coroana deasă a copacilor, umbrela fiind astfel inutilă.
Oamenii care se grăbeau la muncă le întreceau prin ploaie.
Idioate.
P.S. postul 666! Ieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee
di toati
veneau aşa aseară pe drumeag Nătăfleţu şi Poznaşu. Veseli, cu purta plină şi mintea ascuţită.
La o trecere de pietoni, se opresc, aşteaptă culoarea verde şi trec.
Când colo...ce să vezi?!
Peste drum, pe o clădire devenită avizier comunal, erau lipite nişte afişe, care de care mai colorate şi mai neinteresante.
Majoritatea afişelor se bazau pe o poză cât mai mare şi mai expresivă a interpretului/interpreţilor cu numele acestora scris cât mai mare şi colorat - pentru a atrage atenţia şi banii oamenilor, ev'dent!
Dar Nu un afiş. Nuuu, acest afiş este excepţional. Unic. Fabulos.
Afişul era pentru un spectacol ce se numeşte Gala premiilor Muzicii Populare Româneşti.
Foarte frumos domnule! Cineva, cuiva încă îi mai pasă de folclorul românesc, care nu e pe moarte, nu este inexistent. Nuuu....Folcorul românesc, muzica populară românească este încă vie! Ea fojgăie de nume mari şi prea bine cunoscute!
Eu unul sunt convins! Adică cu atâtea nume mari, pe care le recunosc imediat, acesta va fi un spectacol de succes ce nu trebuie ratat!
* tata întotdeauna mi-a spus că un pahar de ţuică vindecă diareea
** tata întotdeauna mi-a spus că un pahar de ţuică taie greaţa
*** nimic nu e mai bun ca un pahar de ţuică să amorţească gingia şi să ucidă bacteriile ce cauzează carii! - tot de la tata ştiu asta :)
La o trecere de pietoni, se opresc, aşteaptă culoarea verde şi trec.
Când colo...ce să vezi?!
Peste drum, pe o clădire devenită avizier comunal, erau lipite nişte afişe, care de care mai colorate şi mai neinteresante.
Majoritatea afişelor se bazau pe o poză cât mai mare şi mai expresivă a interpretului/interpreţilor cu numele acestora scris cât mai mare şi colorat - pentru a atrage atenţia şi banii oamenilor, ev'dent!
Dar Nu un afiş. Nuuu, acest afiş este excepţional. Unic. Fabulos.
Afişul era pentru un spectacol ce se numeşte Gala premiilor Muzicii Populare Româneşti.
Foarte frumos domnule! Cineva, cuiva încă îi mai pasă de folclorul românesc, care nu e pe moarte, nu este inexistent. Nuuu....Folcorul românesc, muzica populară românească este încă vie! Ea fojgăie de nume mari şi prea bine cunoscute!
De exemplu la acest măreţ spectacl vom putea vedea ...
- generaţia de aur a folclorului! de la începuturile poporului român până în prezent evident - de aceea nu încap toţi pe afiş, şi decât să uităm pe careva mai bine nu trecem nici un nume
- artişti consacraţi! haideţi să îi numim împreună: ...
- ansambluri vestite! nuuu, nu ansambluri cunoscute local, ci de acelea cărora li s-a dus veste peste mări şi ţări - că de aia sunt vestite, toată lumea le cunoaşte de aceea nu are rost să le numim
- orchestre renumite! probabil şi-au schimbat denumirea de atâtea ori încât ar fi fost dificil să le numească - dacă nu nimereau numele actual? sau numele pe care îl aveau când erau renumite?
- tinere talente! sunt atât de multe şi de cunoscute şi noi le ştim pe toate ...
- muzică de voie bună ş-un pahar! eeeeee... nu contează că în această categorie poate intra orice fel de muzică, adică la urma-urmei poţi bea şi de supărare şi de nervi şi pentru că te doare burta* şi pentru că ţi-e greaţa** şi pentru că te doare o măsea*** şi pentru ...orice! şi ghici ce? toată această muzică va fi interpretată garantat la Gala premiilor Muzicii Populare Româneşti!
Eu unul sunt convins! Adică cu atâtea nume mari, pe care le recunosc imediat, acesta va fi un spectacol de succes ce nu trebuie ratat!
* tata întotdeauna mi-a spus că un pahar de ţuică vindecă diareea
** tata întotdeauna mi-a spus că un pahar de ţuică taie greaţa
*** nimic nu e mai bun ca un pahar de ţuică să amorţească gingia şi să ucidă bacteriile ce cauzează carii! - tot de la tata ştiu asta :)
I este pentru Indignare
pe faţăcarte, la poza uneia cu plodu în braţe:
XXX cea mai frumoasa printesikaaa....poopa nasha pe ea....
poopa [...] pe ea adică cum, adică ce înseamnă asta? poopa - poop?
...adică se cacă pe copil!?
Dar e bolnav, bolnav şi pervers şi de neconceput!
Adică, nici mie nu-mi plac copii, dar măcar eu nu mă cac pe ei!
Ce a ajuns societatea asta!
XXX cea mai frumoasa printesikaaa....poopa nasha pe ea....
poopa [...] pe ea adică cum, adică ce înseamnă asta? poopa - poop?
...adică se cacă pe copil!?
Dar e bolnav, bolnav şi pervers şi de neconceput!
Adică, nici mie nu-mi plac copii, dar măcar eu nu mă cac pe ei!
Ce a ajuns societatea asta!
expediție pe amazon
Azi sunt trist. Pe la sfârșitul zilei am aflat că mi s-au refuzat cele 9 zile de concediu rămase pe anul ăsta. Avem voie doar 3. Că așa suntem noi, speciali, de câcat. Deja nici nu mai am chef de Sărbători...
Am făcut cumpărături pentru Crăciun pe Amazon. 10000 de cărți pentru mine (dacă nu eu, atunci cine?) și o carte pe care urma să o dau cadou altcuiva. Dintre toate pachetele, au ajuns toate în afară de cel cu cartea pe care urma să o dau cadou. Aste e, se pare că nu mi-e dat să fiu altruist.
Se pare că plasând o comandă pe Amazon le dai cumva voie să te spameze de 5 ori pe zi cu sugestii și oferte. Ca și cum deschizi un portal al idioțenei. Adică, în loc să-ți mulțumească pentru banii pe care li-i dai ei fac orice să devină antipatici și să te facă să îi urăști și eventual să juri că nu vei mai cumpăra niciodată de la ei.
Ah, în plus, toate ofertele și promoțiile pe care le trimit sunt cu reduceri și aranjamente la produsele deja comandate de parcă..ce? O să le mai cumpăr încă odată doar pentru că sunt mai ieftine deși le am? Sau ar trebui să mă zgârii pe ochi pentru că am ratat marea reducere? Zău așa ...
Deci să vă spun: comand 7 cărți. Șase pentru mine, una nu pentru mine. Asta se întâmplă joi. La finalizarea comenzii specific că vreau să le primesc în cât mai puține pachete posibil, și anume în număr de unu mă gândeam eu, fiin'că comandasem niște fițuici de 12-13 pagini, nu Biblia. În plus, toate cărțile sunt de la Amazon deci nici nu se pune vorba să se aștepte una pe alta de la diferiți distribuitori.Makes sense.
Vineri dimineața, la 10:30 primesc mail că a mea comandă a fost expediată. A mea comandă pe jumătate și oleacă pentru că acest prim pachet conținea doar 4 din cele 7 cărți. Buuuun, zic. Bine și așa, celelalte 3 sigur vin împreună.
Stau ce stau, pe la 13:30, în aceeași mirifică zi mai primesc un mail: comanda dumneavoastră a fost expediată. Ieeeeee! Eh, nu comanda mea ca era doar oleacă mai puțin de jumătate de comandă, dar e bine și așa. Greșit! Comanda mea de 2 cărți din cele 3 rămase din cele 7 comandate din care 4 expediate separat cu 3 ore în urmă a fost expediată acum. Futu-iiiiiii...
Bineee, bine zic. Asta e. Oricum mă bucur că au fost expediate așa rapid că ei estimaseră sosirea pachetelor peste 3 săptămâni de la plasarea comenzii și de-abia trecuse 1 zi.
De fapt nici nu trecuse ziua, pentru că doar peste vreo două ore, adică la 16:20...hopa mai sare un mail! Tot de la Amazon. Iaca minune zic. Mailul era să mă anunțe că ultima carte, cea de-a șaptea, care nu e pentru mine, a fost expediată. Singurică, săraca, dar măcar e în aceeași zi cu celelalte mă amăgesc eu.
Și stau și mă pregătesc de așteptare. 3 săptămâni au zis. De ce 3 săptămâni dacă le-au trimis a doua zi? Oare merg pe jos? Oare merg cu măgarul? Oare se plimbă în jurul lumii și primesc abțibilduri din toate țările exotice așa cum am văzut în desene animate? Oare se duc de fapt la Moș Crăciun și ajung în Ajun, direct subt pom? Oare ce fac? Oare ceeee?
Păi fac bine. Parțial. Nu merg pe jos și nici cu măgarul. Vin cu avionul. Pe rută directă Marea Britanie - România, fără ocolișuri prin India, Mexic, Japonia și/sau Laponia. Nu trec nici pe la Moș Crăciun, pentru că Moș Crăciun nu există! ci doar prin mirificul sistem numit Poșta Română și ajung frumos la cel mai apropiat oficiu poștal, de unde ești invitat să le ridici. Asta fac, clar? Clar.
Asta au și făcut cele 6 cărți ce au ajuns peste 4 zile de la expedierea lor - era sfârșit de săptămână la mijloc, să-i înțelegem.
Cea de-a șaptea probabil că vine pe jos, în compania unui măgar ce face un ocol pe la Polul Nord, pe la Moș Crăciun, pentru că are vise să tragă la sanie alături de reni. E un măgar ce vrea să-și depășească condiția de animal de povară. Și bravo lui domnule, bravo lui!
Așa măgari, mai rar, și mai ales la noi în Companie unde toți tragem ca boii...și pentru ce?! Pentru bani de cărți de pe Amazon, că la mâna lui Moș Crăciun nu ne putem lăsa pentru că Moș Crăciun nu există!
Dacă ar exista, cartea mea ar fi ajuns la destinație deja ...
și eu mi-aș fi primit toate zilele de concediu, pentru că Sărbătorile se petrec acasă, nu la muncă
Am făcut cumpărături pentru Crăciun pe Amazon. 10000 de cărți pentru mine (dacă nu eu, atunci cine?) și o carte pe care urma să o dau cadou altcuiva. Dintre toate pachetele, au ajuns toate în afară de cel cu cartea pe care urma să o dau cadou. Aste e, se pare că nu mi-e dat să fiu altruist.
Se pare că plasând o comandă pe Amazon le dai cumva voie să te spameze de 5 ori pe zi cu sugestii și oferte. Ca și cum deschizi un portal al idioțenei. Adică, în loc să-ți mulțumească pentru banii pe care li-i dai ei fac orice să devină antipatici și să te facă să îi urăști și eventual să juri că nu vei mai cumpăra niciodată de la ei.
Ah, în plus, toate ofertele și promoțiile pe care le trimit sunt cu reduceri și aranjamente la produsele deja comandate de parcă..ce? O să le mai cumpăr încă odată doar pentru că sunt mai ieftine deși le am? Sau ar trebui să mă zgârii pe ochi pentru că am ratat marea reducere? Zău așa ...
Deci să vă spun: comand 7 cărți. Șase pentru mine, una nu pentru mine. Asta se întâmplă joi. La finalizarea comenzii specific că vreau să le primesc în cât mai puține pachete posibil, și anume în număr de unu mă gândeam eu, fiin'că comandasem niște fițuici de 12-13 pagini, nu Biblia. În plus, toate cărțile sunt de la Amazon deci nici nu se pune vorba să se aștepte una pe alta de la diferiți distribuitori.Makes sense.
Vineri dimineața, la 10:30 primesc mail că a mea comandă a fost expediată. A mea comandă pe jumătate și oleacă pentru că acest prim pachet conținea doar 4 din cele 7 cărți. Buuuun, zic. Bine și așa, celelalte 3 sigur vin împreună.
Stau ce stau, pe la 13:30, în aceeași mirifică zi mai primesc un mail: comanda dumneavoastră a fost expediată. Ieeeeee! Eh, nu comanda mea ca era doar oleacă mai puțin de jumătate de comandă, dar e bine și așa. Greșit! Comanda mea de 2 cărți din cele 3 rămase din cele 7 comandate din care 4 expediate separat cu 3 ore în urmă a fost expediată acum. Futu-iiiiiii...
Bineee, bine zic. Asta e. Oricum mă bucur că au fost expediate așa rapid că ei estimaseră sosirea pachetelor peste 3 săptămâni de la plasarea comenzii și de-abia trecuse 1 zi.
De fapt nici nu trecuse ziua, pentru că doar peste vreo două ore, adică la 16:20...hopa mai sare un mail! Tot de la Amazon. Iaca minune zic. Mailul era să mă anunțe că ultima carte, cea de-a șaptea, care nu e pentru mine, a fost expediată. Singurică, săraca, dar măcar e în aceeași zi cu celelalte mă amăgesc eu.
Și stau și mă pregătesc de așteptare. 3 săptămâni au zis. De ce 3 săptămâni dacă le-au trimis a doua zi? Oare merg pe jos? Oare merg cu măgarul? Oare se plimbă în jurul lumii și primesc abțibilduri din toate țările exotice așa cum am văzut în desene animate? Oare se duc de fapt la Moș Crăciun și ajung în Ajun, direct subt pom? Oare ce fac? Oare ceeee?
Păi fac bine. Parțial. Nu merg pe jos și nici cu măgarul. Vin cu avionul. Pe rută directă Marea Britanie - România, fără ocolișuri prin India, Mexic, Japonia și/sau Laponia. Nu trec nici pe la Moș Crăciun, pentru că Moș Crăciun nu există! ci doar prin mirificul sistem numit Poșta Română și ajung frumos la cel mai apropiat oficiu poștal, de unde ești invitat să le ridici. Asta fac, clar? Clar.
Asta au și făcut cele 6 cărți ce au ajuns peste 4 zile de la expedierea lor - era sfârșit de săptămână la mijloc, să-i înțelegem.
Cea de-a șaptea probabil că vine pe jos, în compania unui măgar ce face un ocol pe la Polul Nord, pe la Moș Crăciun, pentru că are vise să tragă la sanie alături de reni. E un măgar ce vrea să-și depășească condiția de animal de povară. Și bravo lui domnule, bravo lui!
Așa măgari, mai rar, și mai ales la noi în Companie unde toți tragem ca boii...și pentru ce?! Pentru bani de cărți de pe Amazon, că la mâna lui Moș Crăciun nu ne putem lăsa pentru că Moș Crăciun nu există!
Dacă ar exista, cartea mea ar fi ajuns la destinație deja ...
și eu mi-aș fi primit toate zilele de concediu, pentru că Sărbătorile se petrec acasă, nu la muncă
să trăiți, să înviați
în noul și renovatul pasaj de la Universitate s-au deschis două cafenele.
Una e cafenea-cafenea, una e cafenea-cofetărie.
Aia cafenea-cafenea, e mai de fițe așa cu canapele, măsuțe joase, fancy baristas, shitty music, scăunele mici și decor modernist.
Modern, modernist dar și ei au intrat ca tot românul în spiritul sărbătorilor de iarnă. Și ce e tradițional la noi de sărbători? Să bagi CD-ul cu colinde și să te minunezi de ce mare păstrător al obiceiurilor ești.
Eventual, dacă ești cafenea-cafenea, în pasaj la Universitate, mai scoți și boxele afară, să audă colindele și fraierii ce se duc la muncă cu metroul și nu au timp să soarbă o cafea tolăniți pe canapele de vinilin în liniște.
Nătăflețul și Poznașul merg dimineața la muncă.
Observând schelălăiala din boxa plasată ostentativ în afara localului, Nătăflețul zice:
-Ia uite! Au intrat și ăștia în spiritul sărbătorilor!
La care Poznașul, mai informat așa de felul lui:
-Daaaaa, sărbătorile pascale!
Una e cafenea-cafenea, una e cafenea-cofetărie.
Aia cafenea-cafenea, e mai de fițe așa cu canapele, măsuțe joase, fancy baristas, shitty music, scăunele mici și decor modernist.
Modern, modernist dar și ei au intrat ca tot românul în spiritul sărbătorilor de iarnă. Și ce e tradițional la noi de sărbători? Să bagi CD-ul cu colinde și să te minunezi de ce mare păstrător al obiceiurilor ești.
Eventual, dacă ești cafenea-cafenea, în pasaj la Universitate, mai scoți și boxele afară, să audă colindele și fraierii ce se duc la muncă cu metroul și nu au timp să soarbă o cafea tolăniți pe canapele de vinilin în liniște.
Nătăflețul și Poznașul merg dimineața la muncă.
Observând schelălăiala din boxa plasată ostentativ în afara localului, Nătăflețul zice:
-Ia uite! Au intrat și ăștia în spiritul sărbătorilor!
La care Poznașul, mai informat așa de felul lui:
-Daaaaa, sărbătorile pascale!
tripod
v-am zis vreodată de potaia din faţa cortului de Circ care şi-a rupt piciorul şi datorită mărinimiei idioţilor cu care lucrez şi a celor 11 milioane strânse de ei a fost operat la un cabinet veterinar scump, uns zilnic cu alifii şi îngrăşat cu resturi de la cantină şi hrană ieftină până şi-a încheiat convalescenţa?
Nu? Ei bine, vă zic acum.
Pentru că zilele acestea s-a încheiat perioada de graţie.
Şi ce credeţi? Potaia tot nu calcă pe piciorul operat!
Oh, the humanity ..
Nu? Ei bine, vă zic acum.
Pentru că zilele acestea s-a încheiat perioada de graţie.
Şi ce credeţi? Potaia tot nu calcă pe piciorul operat!
Oh, the humanity ..
jesus of suburbia
e ceea ce ascult acum în căşti. Nu are nici o legătură cu ce urmează să spun, aveam nevoie doar de un titlu.
(am întâlnit bloguri unde problema titlului era rezolvată în modul următor: era trecută data postului. Asta mie mi se pare o soluţie bizară, având în vedere că există şabloane care îţi afişează data postului automat şi atunci ce faci? Dacă vrei să scrii azi despre ieri? sau azi despre mâine?)
Deci da: am nişte colegi de câcat. Dar asta ştiam deja.
(am întâlnit bloguri unde problema titlului era rezolvată în modul următor: era trecută data postului. Asta mie mi se pare o soluţie bizară, având în vedere că există şabloane care îţi afişează data postului automat şi atunci ce faci? Dacă vrei să scrii azi despre ieri? sau azi despre mâine?)
Deci da: am nişte colegi de câcat. Dar asta ştiam deja.
Mia de obicei nu-mi place să-mi spăl rufele în public.
Nu, o fac pe la spate, pe blogul ăsta de care ei nu ştiu şi evit astfel situaţiile jenante.
Desigur, dezavantajul este că ei nu vor afla niciodată cât de câcat sunt şi de aceea situaţia nu se va rezolva nicicum.
Şi atunci care mai este rostul acestui post? Păi să mă simt eu bine, desigur.
(Şi să evit munca. Spun asta pentru că iarăşi, cei care ar putea fi interesaţi de schimbarea acestei situaţii nu ştiu de şi nu citesc acest blog. Norocos mai sunt ...)
Eu de felul meu sunt o fire mai serioasă aşa.
Eu de felul meu sunt o fire mai serioasă aşa.
Ştiu, având în vedere că râdeţi cu lacrimi numai după primele două cuvinte a orice scriu, vă vine greu să credeţi această afirmaţie dar aşa este!
La locul de muncă sunt adevărat profesionist care nu lasă emoţia umană să iasă la suprafaţă.
De fapt, nu lăsam. De ceva timp însă am lăsat garda jos. Sunt vesel, vorbesc cu ei, îi bag în seamă.
Şi ce concluzie trag dragii mei colegi? Că mie mi-e prea bine. Şi dacă mi-e prea bine nu prea muncesc.
De ce ar fi asta o problemă?
1) pentru că este fals şi
2) pentru că ei muncesc.
Ştiţi cum este: să moară şi capra vecinului.
Când am încercat să le explic că şi eu muncesc dar
a) sunt mai eficient şi de aceea termin mai rapid şi
b) nu-mi place să cer ajutorul, prefer să mă descurc singur
ei au concluzionat că ceea cu ce mă ocup eu este mai uşor decât ce trebuie să facă ei şi de aceea a) şi b) nu sunt demne de luat în seamă ca argumente valide.
Deci da: dacă munceşti prea bine, e de rău.
Dacă nu îi bâzâi la fiecare 5 minute plângându-te că munca e de câcat, e de rău.
Dacă nu îi deranjezi cu întrebări inutile al căror răspuns oricum nu îl ştiu şi pe care oricum îl găseşti pe google, e de rău.
Păi nu-şi merită soarta? Ce oameni de câcat domnule, ce oameni ...
pentru totdeauna, pizza
în drum spre muncă, pe jos, am văzut un pliant.
Pliantul era de la Forever Pizza. Forever Pizza are ca logo simbolul infinitului: ∞
Deci acuma, serios, fără să vreau să îmi bat joc: Forever? Pizza? Infinit?
De ce?
Să nu mai spun că motto'ul lor este Întotdeauna primii...!
...pentru că legătura dintre infinit şi faptul că ei sunt întotdeauna primii esteeeee?!?! Mda, exact! Nici o legătură.
Este doar pizza oameni buni! Pizza!!! E aluat cu apă, făină şi drojdie, cu nişte amărâtă de brânză şi sos de roşii pe el. E mâncare. Nu e nimic etern la ea, nimic metafizic, nimic mind blowing
Ce e în neregulă cu unii oameni?
Pliantul era de la Forever Pizza. Forever Pizza are ca logo simbolul infinitului: ∞
Deci acuma, serios, fără să vreau să îmi bat joc: Forever? Pizza? Infinit?
De ce?
Să nu mai spun că motto'ul lor este Întotdeauna primii...!
...pentru că legătura dintre infinit şi faptul că ei sunt întotdeauna primii esteeeee?!?! Mda, exact! Nici o legătură.
Este doar pizza oameni buni! Pizza!!! E aluat cu apă, făină şi drojdie, cu nişte amărâtă de brânză şi sos de roşii pe el. E mâncare. Nu e nimic etern la ea, nimic metafizic, nimic mind blowing
Ce e în neregulă cu unii oameni?
S-a întâmplat întâmplător la metrou
Vă era dor de metrou, nu-i aşa? Am scris atât de rar despre el în ultimul timp încât, pun pariu, unii dintre voi cred că mă teleportez la muncă. Fals! În fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, metroul este casa mea. La la laaa...
Îmi pare rău că v-am ţinut atât de mult timp despărţiţi, dar pur şi simplu magistrala M2 nu este la fel de interesantă ca magistrala M1! Numai oameni plictisitori, normali, fără o fărâmiţă de je ne sais quoi ..
Oricum, iată că zilele acestea s-au întâmplat nişte chestii prea deosebite ca să fie trecute cu vederea.
S-a întâmplat că lumea cere indicaţii de la ..casă. Adică..ce naiba, de ce să o laşi pe tanti aia să bage bani în sacul fără fund metrorex, nuuuu, mai bine o ţii de vorbă şi o întrebi ce metrou să iei pentru direcţia X.
De ce să cobori pe peron şi să vezi plăcuţele foarte explicite cu sensul şi staţiile fiecărei linii? Mai bine stai şi blochezi o intrare strigând disperat "auziţi? auziţi!? care tren spre victoria?"
Nu, deci serios...la naiba cu toţi oamenii care vor să-şi ia cartelă, abonament! La naiba cu cei care vor să intre pe peron ...la naiba cu faptul că tanti aia e casieră şi nu birou de informaţii şi că există
1) tanti care supraveghează intrările,
2) gardianul de serviciu,
3) indicatoare pe peron,
4) (dacă nu ştii să citeşti poţi întreba) un călător de pe peron!
Dar nu, iote io m-am trezit de dimineaţă şi ce să vezi? eram buricul pământului! Şi ce mi-am zis? ia să fac eu puţină ordine în lucrurile astea lumeşti...
Măi, aşa sunt faptele astea de mă amărăsc uneori...
La început mă enervează, dar după ce stau şi le gândesc mă amărăsc.
Îmi pare rău că v-am ţinut atât de mult timp despărţiţi, dar pur şi simplu magistrala M2 nu este la fel de interesantă ca magistrala M1! Numai oameni plictisitori, normali, fără o fărâmiţă de je ne sais quoi ..
Oricum, iată că zilele acestea s-au întâmplat nişte chestii prea deosebite ca să fie trecute cu vederea.
S-a întâmplat că lumea cere indicaţii de la ..casă. Adică..ce naiba, de ce să o laşi pe tanti aia să bage bani în sacul fără fund metrorex, nuuuu, mai bine o ţii de vorbă şi o întrebi ce metrou să iei pentru direcţia X.
De ce să cobori pe peron şi să vezi plăcuţele foarte explicite cu sensul şi staţiile fiecărei linii? Mai bine stai şi blochezi o intrare strigând disperat "auziţi? auziţi!? care tren spre victoria?"
Nu, deci serios...la naiba cu toţi oamenii care vor să-şi ia cartelă, abonament! La naiba cu cei care vor să intre pe peron ...la naiba cu faptul că tanti aia e casieră şi nu birou de informaţii şi că există
1) tanti care supraveghează intrările,
2) gardianul de serviciu,
3) indicatoare pe peron,
4) (dacă nu ştii să citeşti poţi întreba) un călător de pe peron!
Dar nu, iote io m-am trezit de dimineaţă şi ce să vezi? eram buricul pământului! Şi ce mi-am zis? ia să fac eu puţină ordine în lucrurile astea lumeşti...
Măi, aşa sunt faptele astea de mă amărăsc uneori...
La început mă enervează, dar după ce stau şi le gândesc mă amărăsc.
niciodată
în conversaţii de complezenţă să nu spuneţi ce profesie aveţi.
Pfuuuuiii, bine că am zis asta că nu mai puteam ţine în mine!
Vi s-a întâmplat vreodată să vorbiţi cu cineva şi să vreţi să daţi cu ceva în cap persoanei respective? Adică, să vă epuizaţi toate argumentele şi persoana în cauză încă să mai insiste pe un fir logic greşit. Şi după aia ce mai rămâne? Ei bine, vă spun eu:
1) îl bateţi pe interlocutor de îi sună apa în cap. Folosiţi orice aveţi la îndemână. Şi eventual folosiţi această ocazie să vă eliberaţi şi de toate frustrările acumulate peste zi sau în ultimul timp.
sau
2) încheiaţi discuţia cu un gust amar şi cu lacrimi în ochi după ce interlocutorul aruncă o "ei, da' de fapt pe mine nici nu mă interesează. Aţi zis că faceţi [insert your profession] şi făceam şi eu conversaţie"
Păi să nu îl baţi? Să nu-i dai până pricepe că nu e frumos ceea ce face?
Demult, când eram mititel, citisem nişte vorbe de duh care spuneau aşa:
şi de curând am realizat că mult adevăr mai este în aceste cuvinte. Muuult adevăr!
Revenind la propoziţia cu care am început.
De exemplu, mă duc eu la dentist. Meştereşte ăsta ceva.
După un timp mă întreabă: sunteţi student?
(Probabil îi era frică că o să mă folosesc de reducerea pentru studenţi şi pensionari anunţată mare şi tare pe site).
Nu îi zic eu.
Munciţi?
Da îi răspund.
Unde? Ce?
Păi uite că ...sunt clown la Circ zic eu gândindu-mă că oleacă de apropiere între medic şi pacient e bine venită. Poate dacă mă cunoaşte, mă place şi face treaba mai bine [Wrong!1!! Kids, do.not. do this!]
Toate bune şi frumoase ...
La a doua vizită la dentist, după ce ăsta a terminat şi se ştergea pe mâini de sânje, aruncă aşa ... ca din întâmplare ...
...Clown ziceţi? Ia că am şi eu o petrecere diseară...
Şi lasă propoziţia în aer ca şi cum eu ar fi trebuit să ...ce? Să sar ca un cotei şi să mă gudur? Să cerşesc o ofertă?
Neeeah.
Zic: eu nu "fac" petreceri!
Nu faceţi petreceri?! zice el uimit.
Nu, şi nu spun nici bancuri i-o tai scurt.
Şi bine i-am tăiat-o că a tăcut şi după aia cred că şi-a blestemat şi zilele că a îndrăznit.
Exemplul doi vine de la idiotul care m-a scos din sărite, aka vânzătorul de la magazinul cu mâncare pentru animale.
Da doamnelor şi domnilor, vânzătorul de la magazinul cu mâncare pentru animale are studii aprofundate de circar! Ca să vezi coincidenţă.
Şi mă ia ăsta zilele trecute că are o problemă, că nu ştie să facă nu ştiu ce tumbe, alea alea ...că să-mi dau şi eu cu părerea poate ajută, alea alea.
Dacă vă întrebaţi cum de ştie vânzătorul de la magazinul cu mâncare pentru animale ce profesie am, povestea e prea lungă, dar poate fi sumarizată prin acelaşi principiu retardat explicat mai sus.
Acuma, ca de la un om de circ la un altul ...nu l-am putut expedia aşaaaa, scurt! şi încerc eu să îi spun că nu pot să-mi dau cu părerea aşa, din aer. Că nu e frumos. Nu am destule detalii şi asta ar înseamna să scot un diagnostic prost.
Ei..atâta mi-a trebuit...
M-a ţinut 26 de minute cu mâna pe clanţă! încercând să mă convingă el care spectacole sunt mai bune, că ştie din experienţă ...experienţă care s-a dovedit a fi = 0 ! zeroooo! da' el probabil se plictisese toată ziua la magazin şi acu nu avea cu cine vorbi şi m-a prins pe mine mai fraier că nu ştiu să zic Nu!
Şi dăi şi încearcă să-i explici lu' ăsta cam cum stă treaba zilele astea cu Circul (nu acum 20 de ani când a studiat el şi n-a profesat deloc!), care sunt tendinţele, de ce se face aşa şi nu altfel ... Nu şi nu! Imbecilul o ţinea pe a lui.
Şi aşa m-am hotărât
1) să nu mai spun nimănui ce profesie am
2) să las motanul să moară de foame că eu nu mă mai întorc în magazinul ăla blestemat!
Pfuuuuiii, bine că am zis asta că nu mai puteam ţine în mine!
Vi s-a întâmplat vreodată să vorbiţi cu cineva şi să vreţi să daţi cu ceva în cap persoanei respective? Adică, să vă epuizaţi toate argumentele şi persoana în cauză încă să mai insiste pe un fir logic greşit. Şi după aia ce mai rămâne? Ei bine, vă spun eu:
1) îl bateţi pe interlocutor de îi sună apa în cap. Folosiţi orice aveţi la îndemână. Şi eventual folosiţi această ocazie să vă eliberaţi şi de toate frustrările acumulate peste zi sau în ultimul timp.
sau
2) încheiaţi discuţia cu un gust amar şi cu lacrimi în ochi după ce interlocutorul aruncă o "ei, da' de fapt pe mine nici nu mă interesează. Aţi zis că faceţi [insert your profession] şi făceam şi eu conversaţie"
Păi să nu îl baţi? Să nu-i dai până pricepe că nu e frumos ceea ce face?
Demult, când eram mititel, citisem nişte vorbe de duh care spuneau aşa:
Never argue with idiots, they drag you down to their level and beat you with experience.
şi de curând am realizat că mult adevăr mai este în aceste cuvinte. Muuult adevăr!
Revenind la propoziţia cu care am început.
De exemplu, mă duc eu la dentist. Meştereşte ăsta ceva.
După un timp mă întreabă: sunteţi student?
(Probabil îi era frică că o să mă folosesc de reducerea pentru studenţi şi pensionari anunţată mare şi tare pe site).
Nu îi zic eu.
Munciţi?
Da îi răspund.
Unde? Ce?
Păi uite că ...sunt clown la Circ zic eu gândindu-mă că oleacă de apropiere între medic şi pacient e bine venită. Poate dacă mă cunoaşte, mă place şi face treaba mai bine [Wrong!1!! Kids, do.not. do this!]
Toate bune şi frumoase ...
La a doua vizită la dentist, după ce ăsta a terminat şi se ştergea pe mâini de sânje, aruncă aşa ... ca din întâmplare ...
...Clown ziceţi? Ia că am şi eu o petrecere diseară...
Şi lasă propoziţia în aer ca şi cum eu ar fi trebuit să ...ce? Să sar ca un cotei şi să mă gudur? Să cerşesc o ofertă?
Neeeah.
Zic: eu nu "fac" petreceri!
Nu faceţi petreceri?! zice el uimit.
Nu, şi nu spun nici bancuri i-o tai scurt.
Şi bine i-am tăiat-o că a tăcut şi după aia cred că şi-a blestemat şi zilele că a îndrăznit.
Exemplul doi vine de la idiotul care m-a scos din sărite, aka vânzătorul de la magazinul cu mâncare pentru animale.
Da doamnelor şi domnilor, vânzătorul de la magazinul cu mâncare pentru animale are studii aprofundate de circar! Ca să vezi coincidenţă.
Şi mă ia ăsta zilele trecute că are o problemă, că nu ştie să facă nu ştiu ce tumbe, alea alea ...că să-mi dau şi eu cu părerea poate ajută, alea alea.
Dacă vă întrebaţi cum de ştie vânzătorul de la magazinul cu mâncare pentru animale ce profesie am, povestea e prea lungă, dar poate fi sumarizată prin acelaşi principiu retardat explicat mai sus.
Acuma, ca de la un om de circ la un altul ...nu l-am putut expedia aşaaaa, scurt! şi încerc eu să îi spun că nu pot să-mi dau cu părerea aşa, din aer. Că nu e frumos. Nu am destule detalii şi asta ar înseamna să scot un diagnostic prost.
Ei..atâta mi-a trebuit...
M-a ţinut 26 de minute cu mâna pe clanţă! încercând să mă convingă el care spectacole sunt mai bune, că ştie din experienţă ...experienţă care s-a dovedit a fi = 0 ! zeroooo! da' el probabil se plictisese toată ziua la magazin şi acu nu avea cu cine vorbi şi m-a prins pe mine mai fraier că nu ştiu să zic Nu!
Şi dăi şi încearcă să-i explici lu' ăsta cam cum stă treaba zilele astea cu Circul (nu acum 20 de ani când a studiat el şi n-a profesat deloc!), care sunt tendinţele, de ce se face aşa şi nu altfel ... Nu şi nu! Imbecilul o ţinea pe a lui.
Şi aşa m-am hotărât
1) să nu mai spun nimănui ce profesie am
2) să las motanul să moară de foame că eu nu mă mai întorc în magazinul ăla blestemat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)