in da hub club hub

unde am fost săptămâna trecută, joi seară de la 21:00 până pe la oleacă după miezul nopţii?

La Blazzaj, peste drum în Tago fukin' Mago.

Din întâmplare am aflat de concertul acesta cu doar o săptămână înainte şi pentru că era la propriu peste drum am zis să dăm o tură pe acolo dacă tot ne plictisim Joi seara.

Derulăm rapid peste o săptămână: e joi, e 8:30, Nătăfleţul şi Poznaşul sorb cafeaua pe canapea.

Cu o seară înainte se lăsase cu dezmăţ şi perspectiva unei noi seri cu fum şi băutură tăia orice chef de a mişca măcar un deget.
Promisiunea e promisiune însă şi şansele nu trebuie ratate când ţi se dau pe tavă aşa că ne-am pus durerea în cui şi în Tago Mago ne-am cărat.

Am ajuns pe la 9 trecute fix dar nu vă faceţi griji, deşi e ora trecută pe afiş, eram departe de a fi în întârziere.

Nu v-am mai povestit despre Tago Mago până acum, nu? Hmm..foarte urât din partea mea.

Tago Mago e un locuşor pe strada Speranţei la numărul 21. Locuşorul ăsta este o casă mare transformată în cuibuşor de nebunii.

Am auzit că ar fi deţinut de aceeaşi oamini/om ce deţin şi Club Control, marele avanpost indie- alternative al BuCUReştilor, fapt poate mai evident dacă vă spun că Tago Mago are un nivel numit Mansarda lui Jumbo, Mansarda lui Jumbo fiind precursorul Controlului - care de fapt are ca nume mic Alt-Jumbo. Înţelegeţi ce vreau să zic sau v-am încurcat cu atâtea mamiţiche, mamiţe şi mame mari?

Nu e nevoie să înţelegeţi decât că Tago Mago se vrea a fi încă un loc unde marea, imensa, gigantica (nu chiar) scenă alternative se poate desfăşura în splendoarea ei. Avem concerte, avem club, avem manifestări cultural artistice, avem di toate. Dacă mă întrebaţi pe mine Tago Mago seamănă cu un fel de Palatul Copiilor pentru hipsteri.

Da, hai că am deviat. Deci în căsoiul ăla mare de la numărul 21 avem ??? la parter (aka Mix Bistro), bar şi sală de concert/club la etajul unu' (Hub Club), bar şi mai mult loc de băut şi manifestat cultural la mansardă (Mansarda lui Jumbo).

Ah, şi vara avem curte, terasă. E drăguţ. Servesc şi mâncare pe terasă şi bănuiesc că acum iarna fac asta şi pe undeva pe la parter, doar că nu am ajuns noi pe acolo încă. Noi suntem mai mult cu hidratarea ...

Concertul Blazzaj (că despre asta am început să vă zic) s-a ţinut la etajul unu, in da hub, mon.

- + Concertul Blazzaj a început cu 1 oră şi 20 de minute întârziere, timp în care am admirat ce a mai scos evenimentul ăsta din cotloane vintage şi indie şi pe membrii formaţiei întreţinându-se cu viitorul public la bar.
2 x + Concertul Blazzaj a avut parte de un sunet foarte bun. Poate a fost genul de muzică, poate a fost întâmplarea, nu ştiu care e motivul da' a fost excepţional.
2 x - Concertul Blazzaj s-a desfăşurat într-un loc în care fumul de ţigară neventilat îţi ardea plămânii de nefumător la fiecare respiraţie.
3 x + Concertul Blazzaj, datorită energiei şi pasiunii echipajului Blazzaj, a fost super tare! extraordinar! fantastic! de excepţie!

Muuuult mai bun decât cel din Control din primăvară şi muuult mai bun decât Anathema la o zi după (da, îmi place să răsucesc cuţitul în rană).

trei uşi mai încolo

De mult nu v-a mai povestit Nătăfleţul aventurile lui şi ale Poznaşului în lumea barurilor şi restaurantelor din Bucureşti.
Nu, nu e pentru că s-a ascuns într-o gaură de şoricel ci pentru că ...locurile nu meritau menţionate?

Oricare ar fi adevăratul motiv în această seară Nătăfleţul s-a hotărât să vă povestească despre ... trrrrâm trrrrâm...

The Legend
strada Colţei numărul 50

Paranteză lungăăă (

Mai ţineţi minte că Vinerea trecută Nătăfleţul v-a spus că se duce în O'Hara să savureze bere nefiltrată?
Ei bine, nu a mai ajuns acolo.
Motivul? Unul foarte simplu: nu mai erau locuri!
Se pare că O'Hara suferă de boala tuturor locuşoarelor foste bune din Centrul Istoric, care odată cu repararea străzilor au devenit mai puţin bune.
Orice aţi zice voi, calitatea unui bar este dată şi de calitatea clienţilor săi şi după dărâmarea schelelor şi dispariţia podeţelor de lemn o gloată de posers, faggots, hippies şi overall losers - please excuse my French! - au invadat localurile mici şi primitoare şi le-au umplut cu fumuri. Şi la propriu şi la figurat.
Deci ce reţinem: că cei doi eroi ai noştri au rămas cu pofta în cui de bere nefiltrată.

Ah, dar Soarta îi favorizează pe cei frumoşi şi isteţi şi aşa se face că ...

)

În seara de graţie Luni, după o luuungă şi extenuantă zi de muncă, Nătăfleţul şi Poznaşul poposesc în localul numit The Legend.

Poziţionarea? Excelentă. În centru, dar totuşi departe de străzile aglomerate şi de şleahta mai sus menţionată.

De pe dinafară lucrurile păreau promiţătoare.
Intrăm. Localul e micuţ. Merge probabil după ideea puţin da bun, decât mult şi prost.
Vreo şase mese sus, jos - unde cică e partea de "club" - nu am ajuns.
Mesele sunt de patru & şase persoane aşa că încape destulă lume cât să nu şuiere vântul dar nici prea multă că după aia e ca în gară şi nu ne mai place.

Primul minus: scaunele sunt cam înalte. Nu, serios! sunt prea înalte aşa că faceţi nişte flotări şi genoflexiuni înainte de a merge acolo ca să fiţi siguri că aveţi destulă forţă să vă aşezaţi.

Odată cazaţi la o masă comfortabilă, ne dăm jos...şi mergem la bar să comandăm ...bere nefiltrată! desigur. Pam-pam!
Încet încet dar sigur se pare că moda berii nefiltrate prinde...ceea ce e de bine, v-o zice Nătăfleţul.
Legenda mai are şi altă bere bună, nedichistă adicătelea - Carlsberg, Tuborg, Guinness & altele şi se zvoneşte că şi vinul fiert este bun, deşi Nătăfleţul şi Poznaşul nu servesc. Preţuri decente.

Muzica - aşa şi aşa.
Aţi încercat vreodată să setaţi genul muzical la o piesă în iTunes? Ei bine, pentru genul muzical iTunes oferă un combo box de unde poţi alege dintr-o serie de genuri consacrate. Unul dintre acestea se intitulează "world". Orice nu este pop, rock, metal, new age, trance, techno, etc ...este...World! Cam aşa şi muzica din Legendă. Nu este rea - că nu o dă pe aberaţii electronice, popeşti sau hiphopăreşti - dar este atât de rock-indie generică încât nu impresionează prin nimic.

Decorul - deşi unii ar putea zice "excepţional" - murale cu vedete şi versuri şi aberaţii, pentru cunoscătorii bodegilor de roacheri nu e nimic deosebit. Şi Freedom are/avea orci cu topoare pe pereţi şi Fri Kultur are tabulaturi ...şi? nu i-a picat nimănui faţa ...

Hai să mai zicem şi de bine: deşi sus era plin şi peste 50% din cei prezenţi fumau, atmosfera era decent respirabilă ceea ce înseamnă că stau bine cu aerisirea.
La un studiu aprofundat s-a constatat că opinia forumaltă mai sus este total greşită. Nu era fum pentru că nu se fuma în draci! deoarece la o vizită ulterioară a fost ..jale.

Acuma iar trebuie să zic de rău dar altfel nu se poate. Toaleta: dezastru. Una singură, unisex, şi aia stricată. Când am dat buzna în cămăruţă că deh, natura cere! m-au întâmpinat doi neni aflaţi în plin proces de dezasamblare a rezervorului. Am fost rugat să revin în 5 minute. Daaa...nu am mai revenit că oricum berea se terminase şi ne era şi foame dar să se ştie că s-a notat. Deci nu.

Hmm..am uitat ceva? Ei dacă vă interesează, daţi şi voi o tura că nu vă pică picioarele ...