Mărunţiş

Astăzi este Maaarţi.

Ieri a fost Luni.

Şi mergea aşa, pe drum de seară, pe trotuar, alene, către metrou, un Nătăfleţ.

Poate pentru că Nătăfleţul nostru a avut o zi excepţional de proastă sau poate pentru că este el mai ghemotoc aşea, mergea cu privirea în pământ şi cu mâinile în buzunar, când ce să vezi!?, o monedă arămie şi strălucitoare îi fură privirea!

Acum toate astea s-au întâmplat în mai puţin de o secundă, dar gândurile ce au pustiit mai apoi mintea Nătăfleţului au lăsat urme adânci.

De ce? poate că vă întrebaţi...

Păi, la vederea monedei primul gând care îţi trece prin cap este să te apleci să o iei! cugetă Nătăfleţul.
Dar dacă îţi consumi norocul? s-a gândit el şi a făcut un calcul rapid:

găsit moneda = noroc ++ ,
luat monedă = noroc --,
la final: noroc = 0!

Oare dacă laşi moneda şi treci mai departe o să ai o rezervă de noroc sau o să fi doar sărac şi prost?

Povestea unei Uşi

[...]
Uşa e închisă.
Uşa e deschisă.
Uşa e închisă.
Uşa e deschisă.
Uşa e închisă.
Uşa e deschisă.
Uşa e închisă.
Uşa e deschisă.
Uşa e întredeschisă.
Uşa e închisă.
Uşa e deschisă.
Uşa e închisă.
Uşa e întredeschisă.
Uşa e deschisă.
Uşa e închisă.
Uşa e deschisă.
Uşa e închisă.
Uşa e deschisă.
Uşa e închisă.
Uşa e întredeschisă.
Uşa e deschisă.
Uşa e închisă.
Uşa e deschisă.
Uşa e închisă.
Uşa e deschisă.
Uşa e închisă.
Uşa e deschisă.
Uşa e închisă.
Uşa e deschisă.
Uşa e închisă.
Uşa e întredeschisă.
Uşa e deschisă.
Uşa e închisă.
Uşa e deschisă.
[...]

© Nătăfleţul

Pic. Poc. Oac.

Bucureştiul e un lac.
Nătăfleţul e un Brotac
Murat şi bosumflat
Ce visează la un locşor uscat.

Şoricelul din grâne

Deşi are multă treabă Nătăfleţul are şi timp să se dedubleze şi să mediteze şi apoi să împartă cu voi roadele culese.

Aşa se face că, deşi e prins până peste cap în şfori, năsturei, naşi, ghete de clown, HAmbulanţe, măgăruşi şi alte minunăţii pe care numai la Circ le găseşti, Nătăfleţul a ajuns să se gândească la un lucru: de ce uneori, dar aşa, uneori, te apucă o stare de Urăsc oamenii fericiţi ?

Şi culmea, nu se întâmplă în momente când eşti nefericit, să zici că este vorba de invidie. Nuuuu, se poate întâmpla oricând, fără nici o legătură cu starea dispoziţiei gânditorului. Parcă e o situaţie de aia de prea mult.

Sunt unele lucruri pe care ar trebui să le păstrăm numai pentru noi. Este fericirea unul din ele?

© & ™ by Poznaşu'

• Râzi, tu, râzi Harap-Alb, da' scroafa-i moartă-n păpuşoi.
  

• [...] nu sunt perfect, doar că nu prea greşesc!