am observat un obicei urât la mine.
În timp ce merg, dacă aud paşi în urma mea, grăbesc ritmul ca nu cumva să mă întreacă cel ce vine din urmă.
Adică, ceva de genul de-abia mă târâi, casc gura, fac teste să văd dacă pot merge cu ochii închişi, încerc să intru în contact cu delfinul primordial din mine şi să îmi odihnesc câte o emisferă a creierului pe rând, merg în zig-zag ferindu-mi paşii de canioane şanturi, munţi din grămezi de nisip şi ramuri duşmane dintr-o lume liliputană ...dar când aud zgomot arcuiesc spatele, fac pasul mare şi intru în modul competitiv.
Aş zice că e orgoliu, că nu vreau să fiu întrecut, dar nu pot să zic că în mod conştient, dacă stau să analizez, îmi pasă. O fac mai degrabă instinctiv. Aşa de instinctiv că mă uimesc şi pe mine.
Nu sunt minunat şi etern fascinant?
Se afișează postările cu eticheta instinct. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta instinct. Afișați toate postările
instinctul gropii
este specific românilor sau oare îl au şi alte popoare?
Aş tinde să aleg prima variantă dintr-un motiv foarte simplu: prin alte părţi (ok, ok..doar patru că nu m-am plimbat prin toată lumea, dar totuşi...) nu există gropi!
Dar mai întâi permiteţi-mi să explic.
Instinctul gropii = tendinţa naturală aomului românului de a arunca gunoaie în cea mai apropiată groapă.
De exemplu: v-am povestit acum câteva zile că nenii de la ceva regie demolează trotuarele.
Între timp, le-au pus la loc şi din vreo 50 în 50 de metri au facut nişte gropi mari deasupra conductelor...probabil urmând (în 2-3-4-... luni, poate) să pună guri de canalizare.
Mergând eu aşa spre muncă am observat concentraţia ridicolă de gunoaie din aceste gropi!
Trotuar curat, groapă, 7 fluturaşe cu Pizza Cutare în groapă.
Mai merg, trotuar curat, groapă, 2 sticle de plastic de 0, 5 (daaa..siigur, muncitorii beau apă plată Roua, zău aşa) , nişte hârtii (probabil de la brânzoaicele cumpărate de la patiseria de la metrou) şi alte 2 pliante.
Să mai zic?
Foarte frumos. Încântător. O adevărată plăcere.
Stau aşa şi mă gândesc...care e raţionamentul celui care aruncă gunoaiele în groapă? Se crede o persoană mai bună pentru că nu le aruncă pur şi simplu pe trotuar? Vrea să se răzbune pe cei cu şanţul că îl pun să ocolească? De ce în groapă? De ce?
Aş tinde să aleg prima variantă dintr-un motiv foarte simplu: prin alte părţi (ok, ok..doar patru că nu m-am plimbat prin toată lumea, dar totuşi...) nu există gropi!
Dar mai întâi permiteţi-mi să explic.
Instinctul gropii = tendinţa naturală a
De exemplu: v-am povestit acum câteva zile că nenii de la ceva regie demolează trotuarele.
Între timp, le-au pus la loc şi din vreo 50 în 50 de metri au facut nişte gropi mari deasupra conductelor...probabil urmând (în 2-3-4-... luni, poate) să pună guri de canalizare.
Mergând eu aşa spre muncă am observat concentraţia ridicolă de gunoaie din aceste gropi!
Trotuar curat, groapă, 7 fluturaşe cu Pizza Cutare în groapă.
Mai merg, trotuar curat, groapă, 2 sticle de plastic de 0, 5 (daaa..siigur, muncitorii beau apă plată Roua, zău aşa) , nişte hârtii (probabil de la brânzoaicele cumpărate de la patiseria de la metrou) şi alte 2 pliante.
Să mai zic?
Foarte frumos. Încântător. O adevărată plăcere.
Stau aşa şi mă gândesc...care e raţionamentul celui care aruncă gunoaiele în groapă? Se crede o persoană mai bună pentru că nu le aruncă pur şi simplu pe trotuar? Vrea să se răzbune pe cei cu şanţul că îl pun să ocolească? De ce în groapă? De ce?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)