Noaptea Muzeelor

Sâmbătă spre Duminică noaptea a fost Noaptea Muzeelor.

Dacă nu s-a înţeles din colajul postat vineri, în acest sfârşit de săptămână am fost Acasă aşa că alegerile le-am făcut din ceea ce a pus la dispoziţie micul oraş de provincie.

Pentru că de obicei mersul prin muzee este o chestie ce devine plictisitoare dupa a doua sală cu exponante de acelaşi tip, ne-am gândit să ne facem alegerea bine: în funcţie de cât de uşor se ajunge şi cât de interesant este.

Norocul a picat pe Muzeul de Artă Vizuală. Nu am făcut fotografii în interiorul muzeului deoarece era foarte aglomerat şi sincer nu prea era ceva demn de tras în poză. Mai mult mi-a plăcut afară, în grădina din jurul clădirii muzeului.

Nu am nici o idee cum se numeşte vreo una din aceste lucrări, aşa că nu cereţi mai multe de la mine. Eu vreau doar să mă laud cu fotografiile făcute :P

Preferata mea. Nu ştiu cum se numeşte lucrarea şi nici cine a realizat-o (nu avea nici o plăcuţă) însă în stadiul în care este acum cred că i se potriveşte foarte bine numele de Children Shouldn't Play with Dead Things

Ştiu că fotografia este neclară, însă era seara şi lumina destul de slabă. Mi se pare interesantă această lucrare şi mult mai potrivită decât toate cele de pe Faleză (gen ...Fructul Soarelui!)

La final, o potaie măgăreaţă, ce ne-a lătrat jumătate din timpul cât am fost în grădină, dar când ne-am apropiat de el şi i-am zis câteva cuvinte (nu de rău) s-a transformat într-un cotei. Comportament tipic de câine :)

Şi unii zic că mâţele sunt parşive...

M este pentru Mergem Acasă

la Mama şi la Tata şi la Pisoi şi la ouă şi cozonaci şi friptură de miel. Nom nom. ...şi la stat degeaba! Ieeeeee...vacanţă! O săptămână întreagă :) ohboiohboiohboi!!1!

cat news

am primit o serie de fotografii cu musiu Eiríkr în habitatul său natural şi am zis să le împart cu voi, pentru că aşa sunt eu: altruist.

Rutina domnului nu s-a schimbat prea mult: e 90% somn şi 10% mâncat şi alintat. Poate de aceea majoritatea fotografiilor sunt cu el ..somnoros :)

pe dulap, unde nu poate fi deranjat (este încă un mister cum ajunge acolo)

sau pe fotoliu, unde e moale şi pufos

Uneori mai aruncă şi o privire superioară şi ne aminteşte cine e şeful şi că este mai bun ca noi şi că nu putem să-i ajungem nici măcar la vârful cozii !

în caz că vă întrebați

suntem Acasă: mâncăm, stăm, ne jucăm cu Ericul, mai mâncăm oleacă, dormim.

Da, am scris Ericul. Nu vă era dor de Eric? Mie da.

Nu l-am mai văzut pe Eric de trei săptămâni și dată fiind situația actuală vor mai trece încă vreo trei până să stiu dacă îl pot lua cu mine. Cam trist.

Când l-am văzut, l-am luat în brațe, l-am întors pe toate părțile, i-am numărat ghiarele și dinții, i-am suflat în ureche și l-am tras de coadă. A zis Miau. Aș zice că e bine :)

Și-a pierdut rapid interesul pentru persoana mea (parșivul!) și acum, după doar 1 zi de la spectaculoasa reîntâlnire, mă ignoră cu succes. Mă rog, măcar pe mine nu m-a mușcat, ca pe Poznaș...

Deci pozeleeee

Bestia în culcuș

și-a făcut loc între două perne și s-a așezat strategic cu burta în sus și ghiarele în prima linie.

Treaba e serioasă

Nepăsător și rece

Plictiseala maximă după doar 1 minut de sesiune foto.

Bănuiesc că atunci când ești vedetă îți poți permite să faci mofturi oricând.

la sfârşit de săptămână

am fost Acasă. Nu am făcut nimic. Am stat în pat până după două, am descărcat tot internetul, m-am îmbuibat cu mâncare şi m-am jucat cu mâţa. Am mai ieşit şi prin oraş, alea alea, dar în mare a plouat până în ziua în care trebuia să mă întorc la BuCUReşti, aşa că activităţile în aer liber au fost sever restricţionate.

Acasă nu s-a schimbat deloc. Poate doar pare mai mic şi mai pustiu, mai mizerabil şi mai dezastru decât l-am lăsat.

Uneori te gândeşti că trebuie să vezi lucrurile la distanţe mari în timp ca să observi marile schimbări, dar în cazul Acasă cred că trebuie să fii mereu acolo ca să vezi diferenţele pentru că acestea sunt ori prea subtile ori prea efemere. De parcă Acasă există în propria dimensiune, una în care timpul se scurge în alt ritm decât cel de Aici.

Camera mea s-a mai micşorat puţin.
Mă întreb până la ce vârstă te poţi aştepta ca părinţii să-ţi păstreze camera ca atunci când locuiai cu ei?

Parcă nici să o păstreze ca un altar neatins nu e bine, poate pentru că te-ai simţi obligat să te întorci mereu acolo, pentru că ai simţi-o ca o greutate ce te trage în jos, Susul fiind independeţa, crearea unui Acasă al tău, departe de Acasă cel cu ei.

Pe de altă parte, nici să o schimbe imediat ce ai plecat nu e plăcut. Te simţi ca şi cum până atunci ai fost o povară de care de-abia aşteptau să scape.

Într-un fel mă simt vinovat. Când eram Acasă îi dispreţuiam puţin pe cei care veneau de departe, din oraşe mai mari, şi ziceau că în oraşul meu nu e nimic de făcut. Eu găseam chestii de făcut. Pentru mine.

Acum însă nici eu nu mai găsesc chestii de făcut. Şi mie mi se pare prea mic, prea lipsit de, prea fără, prea cu, prea...dar ştiu că eu sunt cel care s-a schimbat şi nu Acasă.

Acasă a rămas acelaşi. Acasă nu creşte odată cu mine.

Ce câcat.

am mersul ascuţit şi boală pe muncă

Într-o oră am appraisal.
Peste 3 ore jumate plec Acasă.
De o zi mă chinui la acelaşi câcat.

Mă doare capul, tuşesc, îmi curge nasul şi sunt deprimat. Nu am chef de nimic.

Trebuie să mă gândesc cum să mă comport la marea confruntare: să fiu sincer dar un maaare nesimţit sau să fiu indiferent şi să ridic din umeri la orice?

Dacă am timp Acasă o să vă povestesc cum a fost în vacanţă. Dacă nici Acasă nu am timp... atunci avem probleme mai mari decât inspiraţia.

După cum se vede nu sunt prea vesel, îmi cer scuze.

Last days of Eiríkr

Da, ştiu că există o advărată modă printre oamenii deştepţi să arate cu degetul şi să râdă de cei ce scriu/vorbesc romgleză dar sincer ...chiar nu-mi pasă. Nu o să mă deranjez să găsesc vreo scuză. Unele lucruri au un înţeles mai puternic în engleză, ăsta este adevărul. Un exemplu? Fuck you, smartasses de exemplu.

Mda, oricum (<- se pare că am o adevărată obsesie pentru oricum, şi nu ştiu cum să scap de ea. De obicei o observ atunci când scriu şi sunt sigur că în conversaţiile faţă în faţă nu îl folosesc atât de des. Nu-i aşa? Oricum...) numele acestui post este o referinţă la 500 Days of Summer şi nu de la orice altă lucrare artistică al cărui nume include cuvintele The, Last, Day(s), Of şi Summer aşa cum aţi fi crezut. Nu.

Ok, acum că ne-am luat povara acesta de pe suflet, să trecem la subiect.

1) Începând de mâine şi până pe 24 aprilie domnul Eiríkr este în vacanţă. Dar nu orice fel de vacanţă ci o vacanţă în casa Mămichii şi a lui Dada. Acasă adică. Departe de Nătăfleţ adică :(

2) Astăzi domnul Eiríkr aniversează 11 luni.

Şi ce ne-am gândit noi Nătăfleţul că ar fi foarte potrivit cu această ocazie? O mini şedinţă foto desigur!

1) ca să ne avem la ce ne uita în cele aproape 3 (trei!) săptămâni fără Eiríkr când o să ne fie dor de el

2) pentru că domnul Eiríkr este fabulos ...

...chiar şi atunci când se spală!

...când pozează nonchalant

...când este obraznic şi ne arată limba

...dar apoi se preface că nimic nu s-a întâmplat


...când lasă de înţeles într-un mod foarte politicos că s-a săturat să-i fie îndesat un obiectiv în nas

CeFeReul ne-a nimicit

35 de minute întârziere în gară, îngheţat pe peron, 30 de minute întârziere pe drum, ajuns acasă după 7 ore de la părăsirea reşedinţei.

vara se întârzie din cauza căldurii, iarna din cauza frigului.

scuze? cine?!

Why so serious?

Ultimul închide lumina

În seara aceasta îngrămădim Motan, Poznaş şi Nătăfleţ în maşină şi mergem Acasăăă!

Pas cu pas

În acest sfârşit de săptămână Nătăfleţul a fost Acasăăă!

Şi a fost foarte bine, deşi cam obositor.

Să începem săptămâna cu o felie de seriozitate:

un oraş mic te aduce cu picioarele pe pământ mai repede decât un oraş mare!

Mi-e foame

..şi mi-e poftă de ciorbă.

De aia făcută de Mama.
De ciorba pe care mai mult de jumătate din viaţa mea am detestat-o.
Ce năstruşnică este viaţa asta ...

Cameră cu privelişte

Acasă

VS.



Departe de casă

Restanţă

Nătăfleţul ştie că vă este dator cu vreo câteva poveşti dar încă mai este ocupat până peste cap şi de-abia are timp să caşte darămite să mai stea la povestit!

Oricum, zilele astea Nătăfleţul merge Acasă să se îndoape cu bunătăţuri făcute de Mămica şi să lenevească cu burta la Soare şi printre picături o sa aibă grijă şi de voi...nu vă faceţi griji, isprăvi sunt destule! cam ca ghemotoacele platanului din fotografia de mai jos ...

Poveste fără tâlc

A fost odată ca niciodată un Nătăfleţ. Şi acest Nătăfleţ avea o grădiniţă cu vreo 7-8 ghivece cu lalele, zambile, violete şi alte floricele vesele. Şi a mai fost de muuult, taaare de mult...

Poveste lu’ Nea Ciupearcă Grădinarul a început într-o Sâmbătă friguroasă de Februarie: era ultima zi a lunii – dar şi ultima zi de Iarnă, şi a doua zi, Duminică, era 1 Martie, prima zi de Primăvară.

Pentru că Nătăfleţul e un fraier pentru toate lucrurile mici, colorate şi strălucitoare, Războinicul l-a luat pe Nea Ciupearcă cu intenţia de a-l dărui Nătăfleţului în schimbul unui zâmbet.

( Vedeţi? V-am spus eu că Războinicul e un frate minunat! )

Aşa se face că Nea Ciupearcă a ajuns să aibă grijă de grădiniţa Nătăfleţului!

Grădinar inofensiv, Nea Ciupearcă supraveghează ghivecele şi plantele, se asigură că primesc destulă lumină şi menţine ordinea şi disciplina - când Nătăfleţul este acasă.
Când Nătăfleţul este plecat însă, sau când doarme, Nea Ciupearcă îşi arată adevărata faţă ...

Poştaş

Nătăfleţul are două veşti pentru voi: o veste bună şi o veste rea.

Vestea bună e că Nătăfleţul pleacă mâine Acasăăă!

Vestea rea e că nu-şi mai aminteşte care-i vestea rea.

Afine şi Lapte cu Cafea

Da, ştiu, probabil cu toţii aşteptaţi ca Nătăfleţul să dea verdictul asupra evenimentului muzical de aseară. E şi normal, nu numai pentru ca l-a popularizat destul de mult, ci mai ales pentru că Nătăfleţul este o autoritate în domeniu şi cuvântul lui e lege!

Ei bine, nu... Nătăfleţul nu vrea să facă asta.
Nătăfleţul nu are chef.
Nătăfleţul e melancolic.
Cu ocazia întrunirii metalistice de aseară Nătăfleţul s-a întâlnit cu fratele lui, Războinicul, şi şi-a dat seamă că îi este tare dor de Acasă.
De aceea Nătăfleţul hăpăie acum lapte cu cafea şi pâine cu unt şi dulceaţă de afine! Da, de aia bună care îţi face limba şi dinţii negri-albăstrii! Mămica Nătăfleţului i-a trimis un gavanos întreg pe care Nătăfleţul îl va preţui şi savura cu cea mai mare plăcere! De unul singur! Mmmm...