Uneori când mă simt neinspirat pentru alegerea titlului unui post (în afară de impulsivele asasd, qweqwe, 5993434sdfer vreau să spun) ţin cursorul peste fereastra de winamp şi aleg ca titul numele melodiei care rulează.
Acum, mai mult sau mai puţin ironic, este Ramones – We're A Happy Familiy. E ironic pentru că tocmai asta nu suntem. De fapt nu ştiu dacă am fost vreodată, dar ce vreau să spun e că acum nu mai suntem ceea ce am fost.
Unde vreau să ajung este: încă o demisie. A doua pe săptămăna aceasta şi cu cea din postul despre Nemulţumit, a treia din această lună.
Sincer, nu ştiu cum mă face să mă simt această veste. Cred că cel mai uşor îmi vine să spun că mă simt plin de întrebări, poate chiar de îndoieli.
Lăsând la o parte sentimentalismele - nu ţin la nici unul dintre colegi îndeajuns încăt să mă afecteze sufleteşte - mă simt trist. Confuz. Puţin furios şi puţin agasat.
Am impresia că se aşteaptă o reacţie din partea mea. De ce? Nu ştiu. De către cine? Nu ştiu. Care? Nu ştiu.
Am aflat (o parte) din motivele pentru care pleacă ceilalţi. Cred că au spus adevărul, chiar dacă nu în întregime, deci poate nu am văzut întreagul tablou, şi sincer nu simt nimic decât simpatie, nu empatie. Adică da, au dreptate, sunt îndreptăţiţi să plece, dar eu nu ştiu dacă ar trebui să simt la fel. Pentru că nu simt. Şi mă întreb dacă sunt cumva...nesimţit?
Şi mă roade. Mă enervează. E ca o beşică. Ce o să faci? Îţi scoţi pantoful acolo, în mijlocul străzii, şi continui desculţ sau rabzi până ajungi acasă?
La un moment dat devii imun la durere. Niciodată nu am aflat dacă cedează piciorul sau pantoful. Vorba umblă că pantoful s-ar lărgi, dar dacă cumva ...?
Se afișează postările cu eticheta iritaţie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta iritaţie. Afișați toate postările
abnegaţie
Nătăfleţul: azi n-am scris nimic pe blog. despre ce să scriu?
Poznaşul: despre politică
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre întorsul la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre lipsa chefului de întors la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre mercantilismul societăţii
Nătăfleţul:
vîtîfî?!
Între casa noastră şi casa vecină sunt vreo 5 metri.
Fereastra din camera de zi dă nas în nas cu fereastra de la bucătaria unora: ei văd ce facem noi, noi vedem ce fac ei. Totul într-un mod foarte discret, foarte 'nu mă uit', foarte 'da, privirea mea e întoarsă în direcţia voastră dar eu de fapt mă uit la spate'.
Ah, şi nu avem perdele. Nici noi, nici ei.
Mă enervează reclama la BCR, aia cu banca pentru locuinţe. Mă enervează nenea care cumpără tapet. Mă scoate din sărite faţa lui şi faptul că are doi plozi deşi situaţia lui materială nu e prea bună şi că vrea să-şi pună tapet deşi nu are destui bani. Şi eu visez să fiu bancher, dar ...
Mă enerveaza reclama la Timişoreana. Aia cu butoiul şi povestea care merge mai departe. Mă enervează de fapt coloana sonoră. De fiecare dată când este difuzată la televizor Poznaşul se apucă şi fluieră în sincron. Fluieră fals, dar el fluieră ...
Poznaşul: despre politică
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre întorsul la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre lipsa chefului de întors la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre mercantilismul societăţii
Nătăfleţul:
vîtîfî?!Între casa noastră şi casa vecină sunt vreo 5 metri.
Fereastra din camera de zi dă nas în nas cu fereastra de la bucătaria unora: ei văd ce facem noi, noi vedem ce fac ei. Totul într-un mod foarte discret, foarte 'nu mă uit', foarte 'da, privirea mea e întoarsă în direcţia voastră dar eu de fapt mă uit la spate'.
Ah, şi nu avem perdele. Nici noi, nici ei.
Mă enervează reclama la BCR, aia cu banca pentru locuinţe. Mă enervează nenea care cumpără tapet. Mă scoate din sărite faţa lui şi faptul că are doi plozi deşi situaţia lui materială nu e prea bună şi că vrea să-şi pună tapet deşi nu are destui bani. Şi eu visez să fiu bancher, dar ...
Mă enerveaza reclama la Timişoreana. Aia cu butoiul şi povestea care merge mai departe. Mă enervează de fapt coloana sonoră. De fiecare dată când este difuzată la televizor Poznaşul se apucă şi fluieră în sincron. Fluieră fals, dar el fluieră ...
buCUReşti
Da, acest post este în principal despre taximetriştii din Bucureşti.
Nătăfleţului îi pare rău că într-o zi atât de frumoasă trebuie să vorbească despre nişte lucruri atât de urâte dar nu se mai poate ...
...când plăteşti un serviciu să ţi se zică "aaaa...nu am rest" şi să fii privit cu nemulţumire pentru că "îndrăzneşti să-i soliciţi serviciile deşi nu ai suma corectă?!" Şi da, suma corectă include şi bacşişul lui gras de nesimţit. Să nu îndrăzneşti să-i dai fix!
El nu va face nici un efort, nu va schiţa nici un gest cum că are de gând să rezolve această "problemă"...nuuu, tu trebuie să faci totul ...la urma urmei doar tu plăteşti!
Cum este posibil ca un taximetrist, chiar şi de-abia intrat pe traseu să nu aibă 20-30 de lei la el? Cum se poate ca un restaurant să nu aibă - la oră de vârf! - bancnote de toate valorile în casă? Cum este posibil ca aceşti oameni să-ţi ceară ţie, clientului, să schimbi banii ...când ei sunt cei care prestează serviciile?
Şi dacă tot vorbim de taximetristi ...cum este posibil să fii taximetrist în Bucureşti şi să nu ştii unde este Piaţa Iancului? Piaţa Iancului e la 10-15 minute de Universitate, de Centru....omul ăsta de unde venea? de pe Luna? este îngrozitoare nesimţirea unor oameni!
Este ultimul nivel de civilizaţie când iei un taxi, îl plăteşti , îi laşi bacşiş > 10% şi nici măcar nu primeşti un mulţumesc sau un ziua/seara bună.
Cu ce sunt aceşti oameni mai presus decât tine? Oare tu nu munceşti pentru banii pe care îi ai? Doar pentru că îţi permiţi să iei un taxi înseamnă că îţi permiţi să arunci cu bani şi că nu ai pic de demnitate şi că vrei să fi călcat în picioare de un gunoi uman?
În al patrulea rând să vorbim despre taximetristul care refuză călătoria.
Nu vrea! Nu are el treabă în zona aia, de ce să se deranjeze pentru tine?
Hmm, pentru că plateşti?
Nu, nu e de ajuns!
Eşti la cheremul lui, e clar. Nu ai de ales.
El, un nimeni, care nu face nimic pentru societate, un pion ale cărui servicii sunt dispensabile - dacă municipalitatea şi-ar face treaba şi sistemul de transport în comun ar fi bine pus la punct! - el, cârnatul ordinar ...nu. vrea. banii. tăi! Nu vrea!
De ce? Pentru că poate!
Pentru că e lacom şi poate va prinde un client care vrea să mearga mai departe pe mai mulţi bani!
Pentru că poate un client va dori să ajungă în acelaşi cartier ca cel în care stă şi îl scuteşte de un drum! Pentru că...
De cele mai multe ori nu ai ce să le zici acestor oameni. Rămâi mut la nesimţirea şi indiferenţa lor. Te poţi întreba De ce? oricât vrei ...dar nu vrei primi niciodată un răspuns. Nu pentru că sunt prea multe răspunsuri, nu pentru că nu îl meriţi ci pentru că nu exista nici un răspuns!
Nătăfleţului îi pare rău că într-o zi atât de frumoasă trebuie să vorbească despre nişte lucruri atât de urâte dar nu se mai poate ...
...când plăteşti un serviciu să ţi se zică "aaaa...nu am rest" şi să fii privit cu nemulţumire pentru că "îndrăzneşti să-i soliciţi serviciile deşi nu ai suma corectă?!" Şi da, suma corectă include şi bacşişul lui gras de nesimţit. Să nu îndrăzneşti să-i dai fix!
El nu va face nici un efort, nu va schiţa nici un gest cum că are de gând să rezolve această "problemă"...nuuu, tu trebuie să faci totul ...la urma urmei doar tu plăteşti!
Cum este posibil ca un taximetrist, chiar şi de-abia intrat pe traseu să nu aibă 20-30 de lei la el? Cum se poate ca un restaurant să nu aibă - la oră de vârf! - bancnote de toate valorile în casă? Cum este posibil ca aceşti oameni să-ţi ceară ţie, clientului, să schimbi banii ...când ei sunt cei care prestează serviciile?
Şi dacă tot vorbim de taximetristi ...cum este posibil să fii taximetrist în Bucureşti şi să nu ştii unde este Piaţa Iancului? Piaţa Iancului e la 10-15 minute de Universitate, de Centru....omul ăsta de unde venea? de pe Luna? este îngrozitoare nesimţirea unor oameni!
Este ultimul nivel de civilizaţie când iei un taxi, îl plăteşti , îi laşi bacşiş > 10% şi nici măcar nu primeşti un mulţumesc sau un ziua/seara bună.
Cu ce sunt aceşti oameni mai presus decât tine? Oare tu nu munceşti pentru banii pe care îi ai? Doar pentru că îţi permiţi să iei un taxi înseamnă că îţi permiţi să arunci cu bani şi că nu ai pic de demnitate şi că vrei să fi călcat în picioare de un gunoi uman?
În al patrulea rând să vorbim despre taximetristul care refuză călătoria.
Nu vrea! Nu are el treabă în zona aia, de ce să se deranjeze pentru tine?
Hmm, pentru că plateşti?
Nu, nu e de ajuns!
Eşti la cheremul lui, e clar. Nu ai de ales.
El, un nimeni, care nu face nimic pentru societate, un pion ale cărui servicii sunt dispensabile - dacă municipalitatea şi-ar face treaba şi sistemul de transport în comun ar fi bine pus la punct! - el, cârnatul ordinar ...nu. vrea. banii. tăi! Nu vrea!
De ce? Pentru că poate!
Pentru că e lacom şi poate va prinde un client care vrea să mearga mai departe pe mai mulţi bani!
Pentru că poate un client va dori să ajungă în acelaşi cartier ca cel în care stă şi îl scuteşte de un drum! Pentru că...
De cele mai multe ori nu ai ce să le zici acestor oameni. Rămâi mut la nesimţirea şi indiferenţa lor. Te poţi întreba De ce? oricât vrei ...dar nu vrei primi niciodată un răspuns. Nu pentru că sunt prea multe răspunsuri, nu pentru că nu îl meriţi ci pentru că nu exista nici un răspuns!
Alergie de primăvară
Î: Ştiţi ce îl enervează pe Nătăfleţ, aşaaa, în general?
R: Oamenii care nu răspund!
Nu, nu e vorba de situaţii aleatoare, pe stradă sau în parc, pe bloc sau la cosit, la privit trenuri sau la frecat menta.
Nuuu, e vorba despre oameni cu care ai împărţit cuşca la Circ de mai bine de 1 an şi care nu se deranjează să te bage în seamă nici măcar de complezenţă ( = să-ţi răspundă la Bună ziua!) când le adresezi câteva cuvinte.
R: Oamenii care nu răspund!
Nu, nu e vorba de situaţii aleatoare, pe stradă sau în parc, pe bloc sau la cosit, la privit trenuri sau la frecat menta.
Nuuu, e vorba despre oameni cu care ai împărţit cuşca la Circ de mai bine de 1 an şi care nu se deranjează să te bage în seamă nici măcar de complezenţă ( = să-ţi răspundă la Bună ziua!) când le adresezi câteva cuvinte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)