Prăpăd

Astăzi Nătăfleţul a pierdut tramvaiul.

Şi pentru că este o zi cu potenţial de Soare şi totodată o fire optimistă şi-a zis că nu-i bai! Mai bine merg pe gios. Şi la vale a luat-o!

Printre noroaie, guri de canalizare fără capac, bălţi, petece de zăpadă, maşini, pe şantiere improvizate ce acaparează tot trotuarul şi jumătate din şosea, prin parcări negândite ce acaparează tot trotuarul şi un sfert din şosea, printre gunoaie aruncate lângă coşul gol de gunoi, pe lângă gunoaie umane, zi de iarnă până-n seară zece Nătăfleţul se rostogolea fericit.

Până a ajuns printre vecini...

unde două potăi mari s-au pornit să latre venind cu viteză spre el şi au încercat să îl agaţe, probabil simţind miros de motan şi zăbăuc. Nătăfleţul s-a spariat şi s-a ferit, coborând de pe trotuar pe şosea. În acel moment nu venea nici o maşină, dar dacă ...?

Voi pe cine mai proslăveaţi?

Astăzi

Astăzi Nătăfleţul e un ameţit. Şi un trist. Cred că suferă de depresia post-concediu. Poznaşul filosofa zilele trecute "Munca nu e de noi Nătăfleţule. Boieria e ...". Ce-i drept, Boieria nu este de nasul oricui! dar munca este, este în inima tuturor. Toţi ceilalţi oameni (sans Nătăfleţ et Poznaş ça veut dire) vor să muncească! Şi-o doresc. Le-am văzut feţele dornice la metrou. Şi în staţia de tramvai. Le-am simţit avântul muncitoresc în pasul leneş cu care se târâie spre birouri ...da, cred că suntem speciali!

Astăzi Nătăfleţul a reuşit să ia toate streşinile din cale. Adică a ajuns acasă murat. Dacă era vreo streaşină care nu trebuia să picure în acel moment cu siguranţă s-a scremut, a schimbat forţa atracţiei gravitaţionale şi tot în capul lui a ajuns. Popularitate, altfel nu se explică...

Şi tot astăzi pe Nătăfleţ era să îl calce tramvaiul.Pe trecerea de pietoni. Pe verde. E bine că nenea vatmanu i-a făcut semn cu mâna că totul e ok, se mai întâmplă atunci când Nătătfleţul s-a uitat furios şi nedumirit la el. Mda, adică ....ce naiba?! El, nenea vatmanu, înţelege că a fost o greşeală din partea Nătăfleţului să creadă că e normal să treversezi pe verde. Eeeeee...

Nu avem morală astăzi.

you are the first will be my last

Unii - doar unii - ar zice că ziua de Marţi răsare sub un Soare strâmb şi-şi toarce evenimentele cu degete încovoiate şi amorţite.

Ha ha ha, oameni simpli şi creduli! Oricine poate depune mărturie că nu este adevărat şi că ziua de Marţi este o zi ca oricare alta!

Drept dovadă: ieri, Marţi, în prima zi de grevă a celor de la Metrorex, Nătăfleţul a reuşit cu succes să-şi transporte minunata persoană, prin intermediul tramvaiului, la muncă. În doar 40 de minute + 10 minute de aşteptat în staţie!

Acest lucru nu a făcut decât să spulbere orice preconcepţie legată de ghinionul zilei de Marţi. Să treacă cu roţile din faţă ale maşinii Optimismului peste ea (prejudecata), să dea înapoi şi să treacă din. nou! peste, doar pentru a fi siguri că orice dubiu este distrus.

Aşa şi? care-i rostul acestor aberaţii? vă întrebaţi...

Offf, oameni simpli şi credului, aproape nătăfleţi aş putea spune ...rostul acestor aberaţii este să ne lovească tare în frunte ca să putem deschide ochii!

Înarmat cu un optimism debordant Nătăfleţul se înfiinţează în acestă dimineaţă, vesel nevoie mare, în staţie la tramvai. Fericire, zâmbete, încredere ...toate acestea stau agăţate ca muştele de persoana sa. Nici un nor nu-i întunecă fruntea!

Din moment în moment va sosi tramvaiul.

Cel mult 10 minute. Şi cum astăzi deja ştim cât durează parcurgerea traseului şi ne-am lăsat o marjă de eroare, vom reuşi să fim la timp la muncă şi le vom arăta nenilor de la Metrorex că lumea se învârte şi fără serviciile lor.

Încă puţin. Dap, 10 minuteeeee.

Bine, hai 15 poate e aglomeraţie în trafic...

20? Cam mult ...ceva nu e bine...începe să miroase a ...

25!!! Hmmm..ia uite cum trece amortizarea...paaaa! Ne vedem mâineeee

30. E ok, e oooo - cheeeei. Întârziem 10 minute, la fel ca şi ieri. Nici o problemă!

35...se întrevede o licărire de speranţă! E un tramvai! E chiar un 16! Şi mai este unul în spatele lui! Fericire! Acum trebuie doar să mai trecem prin mulţimea sălbatică, flămândă după o bucăţică de spaţiu în tramvai.

...

Aproximativ 40 de minute mai târziu, organismul unicelular numit sardinele din tramvaiul 16 îşi deşartă pe peron o parte din corp.

Printre resturi organice, un Nătăfleţ amărât se adună de pe jos şi porneşte spre Circ. Din maşina Optimismului pe care o conducea acum o oră şi douăzeci de minute nu a mai rămas decât un volan, aşa, pentru direcţie...

S-a întâmplat întâmplător la metrou

...s-a întâmplat că astăzi s-a călătorit cu tramvaiul/autobuzul.

Şi a durat la fel de mult.
Şi a fost la fel de aglomerat.
Şi oamenii miros la fel de nasol.

gentillesse de Bucarest

Nătăfleţul nu poate să nu se întrebe ce s-a întâmplat cu bunele maniere în zilele noastre?!

De fapt, să dăm naibii bunele-maniere, sună prea pompos, ce s-a întâmplat cu bunul simţ?

Situaţie: Nătăfleţul merge pe trotuar.

În stanga, maşini parcate "generos", în diagonală, pentru că, nu-i aşa? şoferii sunt regii şoselelor şi ai trotuarelor! mai nou...

În dreapta, linia de tramvai, dincolo de care este şoseauaaaa...

Ei bine, în acestă situaţie, cu generozitate, spaţiul este de cele mai multe ori de ajuns pentru două persoane să meargă umăr la umăr.
Şi se întâmplă ca aceste două persoane să circule deja pe acest trotuar. Din sens opus direcţiei lor de mers: Nătăfleţul!

Ce urmează: boul mini turmei nu se deranjează să încetinească pasul şi să rămână în urma vacii alcătuind astfel un frumos şir indian, nuuuu!
Boul îl obligă pe Nătăfleţ să coboare de pe trotuar şi să meargă de-a dreptul pe linia de tramvai.
Nu a schiţat nici măcar gestul de "îţi fac loc", nuuu! El era regele trotuarului!

Din fericire în acel moment nu circula nici un tramvai, dar dacă ar fi circulat....