I este pentru Indignare

pe faţăcarte, la poza uneia cu plodu în braţe:

XXX cea mai frumoasa printesikaaa....poopa nasha pe ea....

poopa [...] pe ea adică cum, adică ce înseamnă asta? poopa - poop?
...adică se cacă pe copil!?
Dar e bolnav, bolnav şi pervers şi de neconceput!
Adică, nici mie nu-mi plac copii, dar măcar eu nu mă cac pe ei!

 Ce a ajuns societatea asta!

the expert

Azi am fost de ne-am plimbat.
Şi prin plimbarea asta aşa am ajuns şi la magazinul din ciupearcă de unde am cumpărat...diverse.

Chestia e că în timp ce frunzăream rafturile am observat că într-una din cele două încăperi ale magazinului avea loc o sedinţă foto. Cu copii. Fie, am zis. Merge, având în vedere că magazinul este unul cu articole pentru de ăştia.

Ne încheiem treaba, plimbarea, ajungem acasă, etc., şamd, peste 5 ore...

Discuţie.

Poznaşul: tu crezi că ăia erau profesionişti?

Nătăfleţul: cine? aia cu şedinţa foto?

Poznaşul: da. Crezi că era o şedinţă foto pentru ei sau făceau reclamă la ceva? Adică aveau umbrelă reflectorizantă, aparatură...

Nătăfleţul: păi da, cam aşa părea. Adică cu tot echipamentul...

pauză în care Nătăfleţul consideră subiectul clarificat şi închis

Poznaşul: eu nu cred că erau profesionişti.

Nătăfleţul: Uhmm..nu? De ce?

Poznaşul: Copiii aia erau urâţi!

Nătăfleţul:

Ieri

Ieri am fost de m-am plimbat. Prin oraş. Prin Bucureşti, să nu existe dubii.

Într-un parc, sub un felinar, pe o bancă, în picioare, un copchil cânta o manea a capella.

Alţi trei copchii, de diferite mărimi, îl ascultau.

Cel mai mai mare dintre ei înregistra reprezentaţia cu un telefon mobil.

Performanţa sonoră era acompaniată de loviri ale trunchiului cu mâinile şi hâţânări din cap.

Probabil pentru autenticitate.

Caturday by Poznaşu'

Unul din lucrurile care îmi place la Iarnă este faptul că e plină de tot felul de minunăţii ce reuşeşc - după ce zgârmă adânc - să scoată la suprafaţă copilul din noi.

Să luăm zăpada de exemplu: pe la amiază l-am surprins pe Poznaş făcându-şi de cap pe balcon...







Nu-i aşa că este frumos să vezi atâta bucurie? Te încălzeşte mai ceva ca un ceai de soc cu lămâie şi miere.

Ah, şi era să uit: suntem în vacanţăăă! Până pe 4 nu mai trebuie să-mi auziţi bodogănelile despre muncă!

Copii

Cineva ar putea zice că Nătăfleţul s-a cam lăsat pe tânjală, având în vedere raritatea şi (de ce să nu recunoaştem?) calitatea poveştilor.

Aş vrea să vă pot spune de ce este aşa, dar din păcate nici eu nu mai am timp să stau de vorbă cu el. Este tot timpul ocupat, obosit, fără chef de aberat. Da, munceşte, nu mai are timp de frecat menta - la Circ, iar acasă ajunge mereu epuizat, nervos, scârbit.

De săptămâna trecută s-a hotărât să nu mai fie de treabă şi să nu mai stea peste program, poate aşa va reuşi să redevină din nou 183% Nătăfleţ dar - nu e de mirare! - n-a reuşit să se ţină de promisiune până mai ieri când a profitat de neatenţia paznicilor şi a zbughit-o la 18:00 trecute fix.

Din nefericire pentru el, aceasta este ora la care majoritatea oamenilor scapă de la serviciu şi călătoria cu metroul s-a dovedit a fi un adevarat coşmar - deci o decizie neinspirată!

Dar cum e dreptul lui să aleagă cum îşi petrece timpul Nătăfleţul s-a simţit mai liber în îngrămădeala din vagon decât în cuşca pustie (da, Nătăfleţul este cel care cam închide luminile pe la Circ) ...ce bucurie de om terminat!

Cam asta am avut să vă spun despre eroul vostru: este şi el uman şi a căzut doborât de grijile de om mare, aşa cum se întâmplă mai tot timpul. Dar, acum că a identificat problema, să sperăm că va face ceva să o rezolve...