 |
| wanna tea? |
Se afișează postările cu eticheta ceai. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ceai. Afișați toate postările
Frank Ursul Bipolar
Frank Ursul Bipolar este noul prieten al Nătăfleţului.
Trecutul lui Frank este încărcat de mistere, contradicţii şi paradoxuri şi de aceea el nu vorbeşte prea mult despre el. De fapt nu vorbeşte prea mult în general.
Unii ar zice că Frank nu vorbeşte pentru că este o jucărie de pluş. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr!
Frank este foarte glumeţ aşa de felul lui şi ştie cele mai amuzante povestiri despre Profesorul Pinguin, doar că întotdeauna aşteaptă momentul potrivit să le împartă - ceea ce în mod clar demonstrează cât de bun povestitor este!
Între ţesutul de povestiri amuzante şi ignorarea trecutului, Frank îşi petrece zile în linişte, bucurându-se de lucrurile simple şi de rutina zilnică - atât de nesuferită unora, dar o binecuvântare pentru acest urs bipolar.
Zilele încep cu o plimbare obligatorie prin zăpadă
Frank a mărturisit că nu e prea mare diferenţă între zăpada de Bukarest şi cea polară. Cea din urmă e puţin mai dulce şi are aromă de migdale, dar în rest: identică!
După atâta tăvaleală prin zăpadă, Frank face un duş de fulgi de nea ca să îşi cureţe blana şi să arate prezentabil
Zâmbetul de pe faţa lui ne spune că e mulţumit.
Afară e frig şi bine însă la un moment dat vine şi timpul să ne întoarcem în casă, să servim un covrigel cu unt şi o ceaşcă de ceai cu vanilie şi să ne dezmorţim labele îngheţate.
Şi ce poate fi mai potrivit decât un picnic la lumina lumânărilor?
Acesta este momentul când printre picături de miere şi clinchet de linguriţe limba lui Frank se dezpleticeşte şi încep să curgă povestioarele amuzante.
După vreo 2 ore însă, Frank începe să se resimtă.
Atâta activitate - şi fizică şi socială - l-a obosit pe săracul urs, aşa că este momentul să tragă un pui de somn ca nu cumva să piardă din rezervele de energie. La urma urmei e un urs şi afară este încă iarnă!
Locul preferat de aţipit al lui Frank este perna Domnului Eiríkr.
Este atât de mare şi pufoasă! Numai bună pentru un urs alb şi mic ca el :)
După joaca în zăpadă şi picnicul la lumina lumânărilor, somnul este activitatea preferată a lui Frank - da, chiar în această ordine! şi e clar că ştie să se bucure de el.
(Va Urma)
D este pentru Detalii Tehnice
acum ceva timp blogger o băgat tabul Stats în ecranul de administrare. Acest Stats pare să fie mai fâşneţ dar totodată şi mai generic decât Analytics. Analytics este pentru profesionişti, pentru cei în stare să facă copy &paste la tracking code. Stats este pentru cei care pot doar să facă click.
Rapid, am intrat şi eu în rândul celor care de fiecare dată când se autentifică intră pe tabul de Stats să vadă cine şi câţi şi de unde au mai venit vizite şi şi-au încântat ochii şi mintea cu conţinutul blogului.
îl vede azi, îl vede mîni, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de sãptãmîni, îi cade dragã fata.
De ceva timp observam un vizitator din măreţele State Unite ale Americii, din Farmville, mother fucking Virgina!
Nu mi-am pus niciodată problema că eu scriu în română şi fanul meu ştie doar engleză. Doar s-a inventat google translate!
Şi aşa, pe zi ce trece, observam cum vizitatorul meu de peste mări şi ţări rămâne loial.
Îmi şi închipuiam o nevastă americană, de vârstă mijlocie, luând o pauză la amiază, cu un pahar de ceai cu gheaţă lângă ea, butonând de zor ca să citească Doza Zilnică de Nătăfleţ. În fiecare zi, la aceeaşi oră. Ea era de acolo, aici lângă mine. Nici măcar lipsa cu zilele a conţinutului nu o alunga. Ea era cea mai fidelă fată. Începusem să scriu pentru ea. Pentru după amiezile ei cu soare şi pentru pauzele de pe veranda casei ei în stil sudist, pe lângă care roboteau scalvii, culegând bumbacul. Trebuia doar să se odihnească sărăcuţa de la atâta dat cu biciul! şi eu eram aici să îi alin suferinţa.
Într-o zi însă, ce fac? Îmi vine mie să mă laud Poznaşului şi să-i povestesc despre cititoarea mea fidelă. Totul s-a întâmplat în cadrul unei discuţii tehnice despre analytics, stats tab şi webmaster tools (ni hao!).
Şi după ce îi povestesc despre cât de faimos sunt eu şi ce die hard fans am, arunc într-o doară aşa, observaţia că nu înţeleg de ce analytics nu înregistrează vizitele dragii mele. Că e strigător la cer că ea a aleas să mă citească pe mine, dar nesimţitul şi inutilul ăsta de analytics refuză să îi recunoască prezenţa!
Nu ştiu ce durea mai tare: faptul că eu păream a fi un mincinos sau că ea părea să nu existe conform analytics!
...
Hai să vă zic ce o durut mai tare: afirmaţia Poznaşului cum că fana mea ar fi un bot, un crawler. Că aşa se explică faptul că nu apare în analytics, că apare zilnic la aceeaşi oră, că e fidelă ...
Tot ceea ce eu văzusem ca dovezi ale dragostei ei ...totul, doar un text, un scenariu. Loialitatea ei - automatizată.
Lumea mea s-a prăbuşit. Castele ce le înălţasem, podurile către lună, grădinile ce le sădisem...ardeau, se prefăceau în scrum.
Printre lacrimi am început să văd adevărul, adevărul ce fusese în faţa mea tot timpul şi pe care refuzasem să îl văd, fusesem orbit şi nu putusem să îl văd!!1!
Şi după aia am râs şi mi-a trecut.
Şi eu vă iubesc!*
* Bots and humans alike :)
Rapid, am intrat şi eu în rândul celor care de fiecare dată când se autentifică intră pe tabul de Stats să vadă cine şi câţi şi de unde au mai venit vizite şi şi-au încântat ochii şi mintea cu conţinutul blogului.
îl vede azi, îl vede mîni, Astfel dorinta-i gata; El iar, privind de sãptãmîni, îi cade dragã fata.
De ceva timp observam un vizitator din măreţele State Unite ale Americii, din Farmville, mother fucking Virgina!
Nu mi-am pus niciodată problema că eu scriu în română şi fanul meu ştie doar engleză. Doar s-a inventat google translate!
Şi aşa, pe zi ce trece, observam cum vizitatorul meu de peste mări şi ţări rămâne loial.
Îmi şi închipuiam o nevastă americană, de vârstă mijlocie, luând o pauză la amiază, cu un pahar de ceai cu gheaţă lângă ea, butonând de zor ca să citească Doza Zilnică de Nătăfleţ. În fiecare zi, la aceeaşi oră. Ea era de acolo, aici lângă mine. Nici măcar lipsa cu zilele a conţinutului nu o alunga. Ea era cea mai fidelă fată. Începusem să scriu pentru ea. Pentru după amiezile ei cu soare şi pentru pauzele de pe veranda casei ei în stil sudist, pe lângă care roboteau scalvii, culegând bumbacul. Trebuia doar să se odihnească sărăcuţa de la atâta dat cu biciul! şi eu eram aici să îi alin suferinţa.
Într-o zi însă, ce fac? Îmi vine mie să mă laud Poznaşului şi să-i povestesc despre cititoarea mea fidelă. Totul s-a întâmplat în cadrul unei discuţii tehnice despre analytics, stats tab şi webmaster tools (ni hao!).
Şi după ce îi povestesc despre cât de faimos sunt eu şi ce die hard fans am, arunc într-o doară aşa, observaţia că nu înţeleg de ce analytics nu înregistrează vizitele dragii mele. Că e strigător la cer că ea a aleas să mă citească pe mine, dar nesimţitul şi inutilul ăsta de analytics refuză să îi recunoască prezenţa!
Nu ştiu ce durea mai tare: faptul că eu păream a fi un mincinos sau că ea părea să nu existe conform analytics!
...
Hai să vă zic ce o durut mai tare: afirmaţia Poznaşului cum că fana mea ar fi un bot, un crawler. Că aşa se explică faptul că nu apare în analytics, că apare zilnic la aceeaşi oră, că e fidelă ...
Tot ceea ce eu văzusem ca dovezi ale dragostei ei ...totul, doar un text, un scenariu. Loialitatea ei - automatizată.
Lumea mea s-a prăbuşit. Castele ce le înălţasem, podurile către lună, grădinile ce le sădisem...ardeau, se prefăceau în scrum.
Printre lacrimi am început să văd adevărul, adevărul ce fusese în faţa mea tot timpul şi pe care refuzasem să îl văd, fusesem orbit şi nu putusem să îl văd!!1!
Şi după aia am râs şi mi-a trecut.
Şi eu vă iubesc!*
* Bots and humans alike :)
obiceiuri plastice
acum mult timp am observat un obicei ciudat de-al meu (de care am scăpat!) şi mai de curând şi al altor colegi de la Circ.
Vedeţi voi, la noi la Circ, prin bunăvoinţa Companiei, avem la dispoziţie un tonomat pentru cafea, cu fise.
În urma introducerii fisei şi a selectării unui produs tonomatul în cauză eliberează
un pahar de plastic,
un beţigaş de plastic,
zahăr,
zeamă concentrată de orice s-a selectat
şi apă.
Acuma, vedeta acestui post este lopăţica, beţigaşul, linguriţa sau cum altfel vreţi voi să-i mai spuneţi.
Produsele de la acest tonomat sunt groaznic de proaste aşa că majoritatea utilizatorilor serveşte cafea/ceai/spălătură de furtun cu un minim de zahăr. Măcar apă dulce să bea, dacă nu se poate cafea. Asta ca să fie clar de ce lumea foloseşte beţigaşul.
Şi deci, în concluzie, ca să nu ne mai învârtim în jurul cozii: am văzut oameni care amestecă în pahar, scot lopăţica, o ling şi apoi o aruncă la gunoi.
Ta-daaaaa!
Vedeţi voi, la noi la Circ, prin bunăvoinţa Companiei, avem la dispoziţie un tonomat pentru cafea, cu fise.
În urma introducerii fisei şi a selectării unui produs tonomatul în cauză eliberează
un pahar de plastic,
un beţigaş de plastic,
zahăr,
zeamă concentrată de orice s-a selectat
şi apă.
Acuma, vedeta acestui post este lopăţica, beţigaşul, linguriţa sau cum altfel vreţi voi să-i mai spuneţi.
Produsele de la acest tonomat sunt groaznic de proaste aşa că majoritatea utilizatorilor serveşte cafea/ceai/spălătură de furtun cu un minim de zahăr. Măcar apă dulce să bea, dacă nu se poate cafea. Asta ca să fie clar de ce lumea foloseşte beţigaşul.
Şi deci, în concluzie, ca să nu ne mai învârtim în jurul cozii: am văzut oameni care amestecă în pahar, scot lopăţica, o ling şi apoi o aruncă la gunoi.
Ta-daaaaa!
uneori gândesc în şoaptă
Nu pot să observ decât că (decât că ..asta e cacofonie?) zilele devin din ce în ce mai de câcat neplăcute.
Şi eu care speram ca zilele de primăvară, cu soare, să mă înveselească ...
Ieri de exemplu a plouat. Vroiam să vă spun, dar nu am mai avut timp. Ieri a plouat şi m-am udat până la genunchi şi mi-am udat şi ghetele şi mi-a fost frig la picioare. Poate răcesc la ...şireturi! BuCUReşti...
Îmi şi închipuiam un post isteţ şi amuzant, chiar şi cu poză! Dacă aş fi avut talent de desenator/caricaturist aş fi desenat o baltă maaaaare prin care se plimbă oamenii, unii cu umbrele, alţii cu serviete business puse în cap, cucoane cochete îmbrăcate corporatist,etc. şi deasupra apei le ies doar nasurile. Iar sub imaginea asta aş fi bagat textul: ploaia ne face pe toţi egali.
Dar nu ştiu să desenez :(
Astăzi însă e Soareeee! Da' bate un vâââânt! Vă-leu!
Pe iPod am cea mai idioată muzică posibil:
Asta păţeşti când asculţi compilaţii. 99% din cântece sunt gunoaie & 1% îţi fac urechile să sângereze.
Ieri am bântuit prin oraş vreo oră.
Undeva pe strada Eminescu este o ceainărie abandonată (intră uşor în categoria Cele mai bune locuri în care nu am fost, din păcate nici nu vom fi).
O ceainărie - patiserie franceză. Are cele mai încântătoare uşi şi vitrină (e corect acordul?).
Exact cum mi-aş dori să arate Bicicleta Albastră! Très frenchy!
Nu mă pot deloc concentra asupra muncii. Până pe 15 trebuie să completez formularul de appraisal. Iar.
Am observat că uneori gândesc în şoaptă ...nu ştiu de ce. Nu e ca şi cum cineva îmi poate auzii gândurile. Sau poate? Uneori ridic aşa nasul de după monitor şi mă uit complice în jur şi râd în sinea mea şi mă gândesc ce curajos sunt să am gândurile astea! Gânduri care sunt de fapt despre orice şi nimic important ...doar că sunt şoptite. Şi voi faceţi la fel, nu?
Adică ..am şi gânduri normale, gândite clar, pe un ton normal, de genul Nătăfleţule! ...eşti un dobitoc, şi gânduri urlate de genul La la laaaaaaaaa!, (<- pe acestea le şi mimez cu buzele aşa că dacă mă vedeţi cu gura căscată să ştiţi că gândesc tare!) dar şi gânduri şoptite de genul La dracu! m-am săturat de toate astea, să vezi cum mă ridic şi plec acuşica..şşşt...
Şi eu care speram ca zilele de primăvară, cu soare, să mă înveselească ...
Ieri de exemplu a plouat. Vroiam să vă spun, dar nu am mai avut timp. Ieri a plouat şi m-am udat până la genunchi şi mi-am udat şi ghetele şi mi-a fost frig la picioare. Poate răcesc la ...şireturi! BuCUReşti...
Îmi şi închipuiam un post isteţ şi amuzant, chiar şi cu poză! Dacă aş fi avut talent de desenator/caricaturist aş fi desenat o baltă maaaaare prin care se plimbă oamenii, unii cu umbrele, alţii cu serviete business puse în cap, cucoane cochete îmbrăcate corporatist,etc. şi deasupra apei le ies doar nasurile. Iar sub imaginea asta aş fi bagat textul: ploaia ne face pe toţi egali.
Dar nu ştiu să desenez :(
Astăzi însă e Soareeee! Da' bate un vâââânt! Vă-leu!
Pe iPod am cea mai idioată muzică posibil:
We can do it soft core if you want
But you should know I take it both ways
But you should know I take it both ways
Asta păţeşti când asculţi compilaţii. 99% din cântece sunt gunoaie & 1% îţi fac urechile să sângereze.
Ieri am bântuit prin oraş vreo oră.
Undeva pe strada Eminescu este o ceainărie abandonată (intră uşor în categoria Cele mai bune locuri în care nu am fost, din păcate nici nu vom fi).
O ceainărie - patiserie franceză. Are cele mai încântătoare uşi şi vitrină (e corect acordul?).
Exact cum mi-aş dori să arate Bicicleta Albastră! Très frenchy!
Nu mă pot deloc concentra asupra muncii. Până pe 15 trebuie să completez formularul de appraisal. Iar.
Am observat că uneori gândesc în şoaptă ...nu ştiu de ce. Nu e ca şi cum cineva îmi poate auzii gândurile. Sau poate? Uneori ridic aşa nasul de după monitor şi mă uit complice în jur şi râd în sinea mea şi mă gândesc ce curajos sunt să am gândurile astea! Gânduri care sunt de fapt despre orice şi nimic important ...doar că sunt şoptite. Şi voi faceţi la fel, nu?
Adică ..am şi gânduri normale, gândite clar, pe un ton normal, de genul Nătăfleţule! ...eşti un dobitoc, şi gânduri urlate de genul La la laaaaaaaaa!, (<- pe acestea le şi mimez cu buzele aşa că dacă mă vedeţi cu gura căscată să ştiţi că gândesc tare!) dar şi gânduri şoptite de genul La dracu! m-am săturat de toate astea, să vezi cum mă ridic şi plec acuşica..şşşt...
Ciocolată cu lămâie
Acum ceva timp (7 martie a.c.) am fost la Chocolat, numai că în loc să ne rezumăm la a cumpăra eclere am ales să ne așezăm înăuntru la o masă, să bem un ceai, să ne răsfățăm cu o bârfă și de-abia după aceea să cumpărăm eclere.
Din nefericire Chocolat - localul nu s-a ridicat la înălțimea Chocolat - eclere cu ciocolată (deși mie îmi plac la fel de mult și cele cu cafea, dar nu pot să o zic că o să se uite Poznașul urât la mine). Poate era din cauza unei răceli sau poate din cauza ploii, a zilei de duminică, nu ştiu, cert este că nu mi-a lăsat o impresie prea bună.
În primul rând era foarte aglomerat şi în condiţiile în care 90% din local este plin zgomotul concurează cu cel din Gara de Nord. Nu ştiu dacă ceilalţi oameni au venit acolo pentru prânz, o bere cu amicii, o cafea sau altceva, cert este că la o cană de ceai şi o Rază de Soare ca răsfăţ de Duminică după-amiaza mi-aş fi dorit puţin mai multă linişte şi pace şi că nu trebuiască să stau aplecat peste masă ca să pot conversa.
În al doilea rând, ori eram invizibili ori domnişoarele care fac servirea au ales să ne ignore la început pentru câteva minute bune. Asta în condiţiile în care stăteam la o masă de lângă comandamentul central. Tendinţa asta cu ignorarea, sau poate nepăsarea sau poate uitucismul a fost o caracteristică a întregii vizite. Ok, nu e ca şi cum am cerut tratament preferinţial, nu pretind de la nimeni să ştie că eu sunt Nătăfleţul şi să pupe ţărâna pe care calc, dar nici nu vreau să fiu tratat cu fundul. Că mă supăr. Şi nu mă mai duc. Ah, şi scriu şi pe blog că au fost răi. Uite-aşa!
Deci da. Deşi am comandat de la bun început două ceaiuri şi o prăjitură şi o bere, de-abia pe la a doua ceaşcă de ceai ne-am dat seama că vacile nu erau mulse chiar atunci, că frişca nu era bătută cât se infuza lâmâia, că zmeura nu se cocea cât sorbeam noi din Tokio Fusion, nu. Domnişoara pur şi simplu a uitat. Poate era începătoare. Poate că nu ne pasă.
În al treilea rând eram răciţi şi ceaiul pe care l-am servit ni se părea a fi doar apă fiartă, iar din prăjituricia cu zmeură nu simţeam decât textura zahărului, dar am fost asiguraţi că ambele erau foarte bune şi aromate şi gustoase. Bine, fie.
Să aşteptăm a doua vizită ca să ne facem o părere clară? Aşa ziceţi? Hai să lăsăm de la noi. Să fim darnici. Oricum nu putem zice de foarte rău că ne lingem pe bot de eclere.
Din nefericire Chocolat - localul nu s-a ridicat la înălțimea Chocolat - eclere cu ciocolată (deși mie îmi plac la fel de mult și cele cu cafea, dar nu pot să o zic că o să se uite Poznașul urât la mine). Poate era din cauza unei răceli sau poate din cauza ploii, a zilei de duminică, nu ştiu, cert este că nu mi-a lăsat o impresie prea bună.
În primul rând era foarte aglomerat şi în condiţiile în care 90% din local este plin zgomotul concurează cu cel din Gara de Nord. Nu ştiu dacă ceilalţi oameni au venit acolo pentru prânz, o bere cu amicii, o cafea sau altceva, cert este că la o cană de ceai şi o Rază de Soare ca răsfăţ de Duminică după-amiaza mi-aş fi dorit puţin mai multă linişte şi pace şi că nu trebuiască să stau aplecat peste masă ca să pot conversa.
În al doilea rând, ori eram invizibili ori domnişoarele care fac servirea au ales să ne ignore la început pentru câteva minute bune. Asta în condiţiile în care stăteam la o masă de lângă comandamentul central. Tendinţa asta cu ignorarea, sau poate nepăsarea sau poate uitucismul a fost o caracteristică a întregii vizite. Ok, nu e ca şi cum am cerut tratament preferinţial, nu pretind de la nimeni să ştie că eu sunt Nătăfleţul şi să pupe ţărâna pe care calc, dar nici nu vreau să fiu tratat cu fundul. Că mă supăr. Şi nu mă mai duc. Ah, şi scriu şi pe blog că au fost răi. Uite-aşa!
Deci da. Deşi am comandat de la bun început două ceaiuri şi o prăjitură şi o bere, de-abia pe la a doua ceaşcă de ceai ne-am dat seama că vacile nu erau mulse chiar atunci, că frişca nu era bătută cât se infuza lâmâia, că zmeura nu se cocea cât sorbeam noi din Tokio Fusion, nu. Domnişoara pur şi simplu a uitat. Poate era începătoare. Poate că nu ne pasă.
În al treilea rând eram răciţi şi ceaiul pe care l-am servit ni se părea a fi doar apă fiartă, iar din prăjituricia cu zmeură nu simţeam decât textura zahărului, dar am fost asiguraţi că ambele erau foarte bune şi aromate şi gustoase. Bine, fie.
Să aşteptăm a doua vizită ca să ne facem o părere clară? Aşa ziceţi? Hai să lăsăm de la noi. Să fim darnici. Oricum nu putem zice de foarte rău că ne lingem pe bot de eclere.
Caturday by Poznaşu'
Unul din lucrurile care îmi place la Iarnă este faptul că e plină de tot felul de minunăţii ce reuşeşc - după ce zgârmă adânc - să scoată la suprafaţă copilul din noi.
Să luăm zăpada de exemplu: pe la amiază l-am surprins pe Poznaş făcându-şi de cap pe balcon...
Nu-i aşa că este frumos să vezi atâta bucurie? Te încălzeşte mai ceva ca un ceai de soc cu lămâie şi miere.
Ah, şi era să uit: suntem în vacanţăăă! Până pe 4 nu mai trebuie să-mi auziţi bodogănelile despre muncă!
Să luăm zăpada de exemplu: pe la amiază l-am surprins pe Poznaş făcându-şi de cap pe balcon...
Nu-i aşa că este frumos să vezi atâta bucurie? Te încălzeşte mai ceva ca un ceai de soc cu lămâie şi miere.
Ah, şi era să uit: suntem în vacanţăăă! Până pe 4 nu mai trebuie să-mi auziţi bodogănelile despre muncă!
un mic secret
Daaa...deci vreau să vă anunţ că am cană curată! Din care sorb chiar acum nişte ceai verde. Acest lucru a fost posibil datorită minunăţiei cu numele de ...Je! Da, da citiţi bine ...Eu, I, Ich, Je!
De ce este important să ştiţi acest lucru? Habar nu am. Simţeam doar nevoia să mă laud că am dat 3,5 lei pe 6 bureţi de vase si că de dimineaţă am pus unul în geantă (unul roşuuuu!) şi l-am plimbat cu metroul până la muncă unde se odihneşte acum pe marginea chiuvetei.
Sunt conştient că probabil a fost prima şi ultima oară când voi mai pune mâna pe el pentru că 150% sigur va împărtăţii soarta celorlalţi bureţi care stau umflaţi cu apă şi resturi de chestii (mâncare, mucegai, praf, zaţ de cafea...) cu burţile la robinet, abandonaţi în mijlolocul chiuvetei lângă vreo cană sau farfurie jegoasă.
Ok, nu sunt eu cel mai bun exemplu pentru menţinerea curăţeniei dar vreau să vă împărtăşesc un mic secret:
De ce este important să ştiţi acest lucru? Habar nu am. Simţeam doar nevoia să mă laud că am dat 3,5 lei pe 6 bureţi de vase si că de dimineaţă am pus unul în geantă (unul roşuuuu!) şi l-am plimbat cu metroul până la muncă unde se odihneşte acum pe marginea chiuvetei.
Sunt conştient că probabil a fost prima şi ultima oară când voi mai pune mâna pe el pentru că 150% sigur va împărtăţii soarta celorlalţi bureţi care stau umflaţi cu apă şi resturi de chestii (mâncare, mucegai, praf, zaţ de cafea...) cu burţile la robinet, abandonaţi în mijlolocul chiuvetei lângă vreo cană sau farfurie jegoasă.
Ok, nu sunt eu cel mai bun exemplu pentru menţinerea curăţeniei dar vreau să vă împărtăşesc un mic secret:
am nişte colegi foarte nesimţiţi!!!
...adică nu simt.
Nu simt bunul simţ când îi bate pe umăr.
Nu simt mirosul degajat de un burete lăsat cu resturi în descompunere şi ud.
Nu simt cana de pe biroul lor care devine leagănul unei noi civilizaţii odată cu trecerea săptămânilor.
Nu simt că nu e ok să ştergi tonomatul de cafea de jeg cu buretele cu care eu îmi spăl ceaşca.
Nu simt că ar fi cazul să mai cumpere şi ei detergent de vase şi bureţi din moment ce le folosesc. Nu simt...eu ce să le fac?!
Ok, poate nu e cazul să fac din ţânţar armăsar ...50 de bani nu o să mă sărăcească, nu în fiecare zi, nu odată pe săptămână, nu de fiecare dată când o să aduc un burete pentru bucătaria de la serviciu.
Probabil v-aţi dat seama că nu asta este problema. Problema este că odată pe zi, dimineaţa, vreau şi eu să-mi spăl cana ...şi nu am cu ce!
Nu mă deranjează că şi alţii folosesc buretele. Dacă era aşa, îl ţineam în birou, în dulap, sub cheie ...nu.
Mă deranjează inconştienţa şi nesimţirea celor care îl folosesc.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
Nu simt bunul simţ când îi bate pe umăr.
Nu simt mirosul degajat de un burete lăsat cu resturi în descompunere şi ud.
Nu simt cana de pe biroul lor care devine leagănul unei noi civilizaţii odată cu trecerea săptămânilor.
Nu simt că nu e ok să ştergi tonomatul de cafea de jeg cu buretele cu care eu îmi spăl ceaşca.
Nu simt că ar fi cazul să mai cumpere şi ei detergent de vase şi bureţi din moment ce le folosesc. Nu simt...eu ce să le fac?!
Ok, poate nu e cazul să fac din ţânţar armăsar ...50 de bani nu o să mă sărăcească, nu în fiecare zi, nu odată pe săptămână, nu de fiecare dată când o să aduc un burete pentru bucătaria de la serviciu.
Probabil v-aţi dat seama că nu asta este problema. Problema este că odată pe zi, dimineaţa, vreau şi eu să-mi spăl cana ...şi nu am cu ce!
Nu mă deranjează că şi alţii folosesc buretele. Dacă era aşa, îl ţineam în birou, în dulap, sub cheie ...nu.
Mă deranjează inconştienţa şi nesimţirea celor care îl folosesc.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
Tristeţi adânci de pui de mâţă
Calitatea ceaiul Lipton - thé vert Tchaé orient a scăzut.
Aroma lui odată delicată, uşor înţepătoare (anis, cannelle, réglisse - anason, scorţişoară, lemn dulce pentru profani şi oameni leneşi) a devenit ştearsă, de iarbă opărită.
Nătăfleţul este trist, având în vedere că este ceaiul lui preferat.
Nu putem decât să ne întrebăm dacă acesta este adevărul sau schimbarea gustului este cauzată de un posibil abuz, Nătăfleţul devenind atât de obişnuit cu aroma încât nu mai este impresionat?
Oare vom afla vreodată?
Aroma lui odată delicată, uşor înţepătoare (anis, cannelle, réglisse - anason, scorţişoară, lemn dulce pentru profani şi oameni leneşi) a devenit ştearsă, de iarbă opărită.
Nătăfleţul este trist, având în vedere că este ceaiul lui preferat.
Nu putem decât să ne întrebăm dacă acesta este adevărul sau schimbarea gustului este cauzată de un posibil abuz, Nătăfleţul devenind atât de obişnuit cu aroma încât nu mai este impresionat?
Oare vom afla vreodată?
Gură cască
Nătăfleţul vroia să vă spună azi despre aventurile lui în Coteţ, la Bucharest Metal Nights 7.
...Şi despre cum a câştigat el un joben verdeee - care se asortează cu nasu-i roşuuu - în anticiparea zilei de St. Patrick, bând bere bună în O'Hara...
...Şi despre noua JucărieMinunăţie a Poznaşului care e prea minunată ca să nu merite un post doar pentru ea...
Dar, vai! Nătăfleţul este iarăşi bolnav, are febră şi îi curge nasul, şi îi este peste puteri să stea la depănat poveşti.
Poate dacă îl îmbunează cineva cu o cană de ceai de muşeţel...
...Şi despre cum a câştigat el un joben verdeee - care se asortează cu nasu-i roşuuu - în anticiparea zilei de St. Patrick, bând bere bună în O'Hara...
...Şi despre noua JucărieMinunăţie a Poznaşului care e prea minunată ca să nu merite un post doar pentru ea...
Dar, vai! Nătăfleţul este iarăşi bolnav, are febră şi îi curge nasul, şi îi este peste puteri să stea la depănat poveşti.
Poate dacă îl îmbunează cineva cu o cană de ceai de muşeţel...
Coup d'état într-o ceaşcă de ceai
Nătăfleţul este un Şiret.
Deşi este de-abia trecut de jumătatea programului de lucru, Nătăfleţul e plictisit.
Până aici, nimic ieşit din comun.
Da?!
Ei bine, poftim: în şiretenia sa Nătăfleţul nu va pleca acum de la muncă aşa cum ar fi normal, nuuuu!
El va sta la muncă până la sfărşitul programului, numai ca să deruteze, să inducă în eroare, să fie împotriva Sistemului!
Hah, nu e pur şi simplu genial?!
Deşi este de-abia trecut de jumătatea programului de lucru, Nătăfleţul e plictisit.
Până aici, nimic ieşit din comun.
Da?!
Ei bine, poftim: în şiretenia sa Nătăfleţul nu va pleca acum de la muncă aşa cum ar fi normal, nuuuu!
El va sta la muncă până la sfărşitul programului, numai ca să deruteze, să inducă în eroare, să fie împotriva Sistemului!
Hah, nu e pur şi simplu genial?!
Ceai de muşeţel
Astăzi Nătăfleţul era cât pe ce să meargă la cinématographe şi să vadă o poveste neobişnuită despre un nene pe nume Benone Năsturel.
Din păcate astăzi a fost şi ziua când a nins. A nins. Şi apoi a mai nins puţin.
Iar Nătăfleţul, fiind cam zevzec, a uitat să-şi ia fes, fular şi mănuşi astfel încât după 40 de minute de minţi vâjâite, nas înroşit şi mîini îngheţate a hotărât că ideea unui ceai fierbinte - în companie selectă, desigur - e mai seducătoare.
Din păcate astăzi a fost şi ziua când a nins. A nins. Şi apoi a mai nins puţin.
Iar Nătăfleţul, fiind cam zevzec, a uitat să-şi ia fes, fular şi mănuşi astfel încât după 40 de minute de minţi vâjâite, nas înroşit şi mîini îngheţate a hotărât că ideea unui ceai fierbinte - în companie selectă, desigur - e mai seducătoare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)