Ziua 15 — Un fanfic
a trebuit să caut pe google ce e aia fanfic. Şi ce am găsit tot nu m-a luminat. În concluzie, nu am nici o idee.
Da' pot să vă spun că afară plouă, acum două ore erau 8 grade şi acasă nu este căldură.
Săracul Eric! Să sperăm că blana lui de norvegian o să îl ajute. Aţi văzut ce blană are?!
Se afișează postările cu eticheta google is your friend. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta google is your friend. Afișați toate postările
do black people blush?
pe VH1 este un nene care din ce în ce mai des se miorolăie cum că el vrea să fie miliardar. Numele său este Travie McCoy şi nu face parte din genurile ascultate de Nătăfleţ în mod normal, dar când televizorul este lăsat deschis în fundal, orice e posibil. Chiar şi ca Nătăfleţul să asculte porcării!
Oricum, lăsând detaliile inutile la o parte, să trecem la ce ne doare. Şi la anume la ingeniozitatea şi originalitatea acestui nene:
pentru că noi toţi ceilalţi vrem să fim săraci.
Vrem să ne lăfăim în mizerie.
Vrem să ne fie foame şi să nu avem acoperiş deasupra capului.
Vrem să muncim toată viaţa pe un salariu de câcat şi să avem o existenţă mediocră.
Dar el, nenea Travie, el vrea să fie miliardar. El vrea să îşi poată cumpăra tot ce vrea, vrea să facă bine celor năpăstuiţi, vrea să fie faimos.
Noi nu.
Zău aşa Travie, zău...how fricking original!
Oricum, lăsând detaliile inutile la o parte, să trecem la ce ne doare. Şi la anume la ingeniozitatea şi originalitatea acestui nene:
I wanna be a billionaire so fricking bad [...]
(Billionaire)
pentru că noi toţi ceilalţi vrem să fim săraci.
Vrem să ne lăfăim în mizerie.
Vrem să ne fie foame şi să nu avem acoperiş deasupra capului.
Vrem să muncim toată viaţa pe un salariu de câcat şi să avem o existenţă mediocră.
Dar el, nenea Travie, el vrea să fie miliardar. El vrea să îşi poată cumpăra tot ce vrea, vrea să facă bine celor năpăstuiţi, vrea să fie faimos.
Noi nu.
Zău aşa Travie, zău...how fricking original!
despre google şi pisici
Eu, ca orice om normal într-o dimineaţă de Luni, fără chef de muncă, îmi găsesc ocupaţii care de care mai diverse şi cu cât mai puţin în comun cu munca.
Aşa se face că astăzi...ce-mi trece mia prin căpşorul meu drăguţ şi scumpic?! Să-mi pun o pisicuţă la profilul de pe last ef emmmm!
Dar nu vroiam o fotografie normală cu o mâţă, şi nici una cu domnul Eric ...vroiam încununarea talentului si priceperii utilizatorului de internet: teh ASCII kitten!
Aşa că îmi pun degeţelele la treabă, deschid google şi-i dau: ascii kitten.
Şi google îmi dă înapoi ...
ASCII Kitten,
Cat ASCII Art,
ASCII ART - Cat - Cats - Kitten - Kittens - Feline,
Dancing ASCII kitten,
Happy Fun Japanese ASCII Penis Kittens,
Kitten Tuesday: ASCII Edition ...
..stai, stai aşa ...ce?!
Happy Fun Japanese ASCII Penis Kittens
....ce?!
cine face aşa ceva pisoiaşilor?! Sunt..pisoi! Sunt mici şi drăguţi? Sunt pufoşi şi lipicioşi şi inocenţi! Ce este în neregula cu unii oamenii? De ce?
De ceeee?!?
Morala: la muncă se munceşte!
Aşa se face că astăzi...ce-mi trece mia prin căpşorul meu drăguţ şi scumpic?! Să-mi pun o pisicuţă la profilul de pe last ef emmmm!
Dar nu vroiam o fotografie normală cu o mâţă, şi nici una cu domnul Eric ...vroiam încununarea talentului si priceperii utilizatorului de internet: teh ASCII kitten!
Aşa că îmi pun degeţelele la treabă, deschid google şi-i dau: ascii kitten.
Şi google îmi dă înapoi ...
ASCII Kitten,
Cat ASCII Art,
ASCII ART - Cat - Cats - Kitten - Kittens - Feline,
Dancing ASCII kitten,
Happy Fun Japanese ASCII Penis Kittens,
Kitten Tuesday: ASCII Edition ...
..stai, stai aşa ...ce?!
Happy Fun Japanese ASCII Penis Kittens
....ce?!
cine face aşa ceva pisoiaşilor?! Sunt..pisoi! Sunt mici şi drăguţi? Sunt pufoşi şi lipicioşi şi inocenţi! Ce este în neregula cu unii oamenii? De ce? De ceeee?!?
Morala: la muncă se munceşte!
Final Countdown
Mai am 39 de minute să predau doza zilnică de nătăflețștime. Chestia e că am tot amânat sperând să vin cu vre-un subiect interesant și uite că nu am reușit.
La început, când aveam principii și așteptări de la mine, Poznașul îmi zicea Dacă nu ai nimic destul de bun de scris mai bine nu scrie și mai tot timpul am încercat să mă ghidez după vorbele lui, că doar el e ăl mai isteț dintre noi doi.
Mă rog, la început nici nu aveam dilema asta prea des, eram ca pomu' roditor! Acum...mai rar, și din ce în ce mai multe roade au viermi.
Daaa...trist.
Oricum, mai nou mă gândesc că tot nu fac nimic folositor toată ziua, măcar două-trei cuvinte să scriu și eu, să simt că mi-am folosit mintea la ceva.
Uneori mi vă închipui ca niște puișori mici și galbeni și pufoși și eu ies cu castronul cu făină și vă mai dau nițel de mâncare. Sunteți puii mei și când nu am grijă de voi tare mă mai simt vinovat. Dar voi sunteți răbdători și înțelegători, nu?
Ce să vă mai spun?
La windows 7 când treci pe tastatura românească toate caracterele rămân la locul lor. Y nu se inversează cu Z și - nu se mută pe ?/, parantezele nu sunt decalate cu o tastă la stânga. Mda, uimitor că au reușit și ăștia de la Microsoft să pună la punct problema asta după atâta timp, problema este însă că eu am rămas fixat pe schema cu greșeli și mai nou am texte pline de y'uri și /'uri. Greu se mai dezvață omul (de prostie, că dacă era ceva bun și folositor uitam instant).
În seara asta am vrut pentru prima oară de când m-am mutat în casa asta să programez televizorul să se închidă. Mi-a luat vre-o două minute să găsesc opțiunea în meniu și când am dat de ea am rămas ca vițelul la poartă noua pentru că erau afișate două cadrane în loc de unul. Unul era 3/4 punctat și celalalt 3/4 întreg și 1/4 punctat. Am tras concluzia că ce-mi trebuie mie e ăla cu mai mult punctat. De ce? Habar nu am. Presupun că cealaltă opțiune este pentru a seta ora când să se deschidă TVul. Mă întreb dacă există vre-un studiu care să determine ce simbol este mai semnificativ pentru ce funcție. Oricum, dacă am nimerit vom afla fie în 45 de minute, fie la ora 0:45. Dacă vă întrebați de ce vreau să las televizorul deschis răspunsul este pentru că pe VH1 este Final Countdown Best Rock Bands și vreau să aud sfârșitul, asta în condițiile în care formațiile pe care eu le consideram miez au fost undeva pe la coadă. Acum e la locul 3 - Nirvana. Pe 4 a fost Soundgarden. AiC a fost undeva în top 10 dar nu înțeleg de ce Pearl Jam a fost pe 39! Niște măgari și ignoranți cei care au făcut topul ăsta, asta e clar.
Până când adorm plănuiesc să mă uit la Elfen Lied. Mi l-a dat cineva acum mai mult de un an și de atunci strânge praf. La început, de fiecare dată când mă întălneam cu persoana respectivă mă tot întreba L-ai văzut? cum ți s-a părut? dar după vreo juma' de an a renunțat. Probabil și-a dat seama că sunt un nesimțit.
Apropo, Pink Floyd îs pe 1. Să zicem...
Acum ceva timp mi-am văzut poza pe un blog. Problema e că am uitat unde. Oricum, nu-i făcea cinste.
Noapte bună!
La început, când aveam principii și așteptări de la mine, Poznașul îmi zicea Dacă nu ai nimic destul de bun de scris mai bine nu scrie și mai tot timpul am încercat să mă ghidez după vorbele lui, că doar el e ăl mai isteț dintre noi doi.
Mă rog, la început nici nu aveam dilema asta prea des, eram ca pomu' roditor! Acum...mai rar, și din ce în ce mai multe roade au viermi.
Daaa...trist.
Oricum, mai nou mă gândesc că tot nu fac nimic folositor toată ziua, măcar două-trei cuvinte să scriu și eu, să simt că mi-am folosit mintea la ceva.
Uneori mi vă închipui ca niște puișori mici și galbeni și pufoși și eu ies cu castronul cu făină și vă mai dau nițel de mâncare. Sunteți puii mei și când nu am grijă de voi tare mă mai simt vinovat. Dar voi sunteți răbdători și înțelegători, nu?
Ce să vă mai spun?
La windows 7 când treci pe tastatura românească toate caracterele rămân la locul lor. Y nu se inversează cu Z și - nu se mută pe ?/, parantezele nu sunt decalate cu o tastă la stânga. Mda, uimitor că au reușit și ăștia de la Microsoft să pună la punct problema asta după atâta timp, problema este însă că eu am rămas fixat pe schema cu greșeli și mai nou am texte pline de y'uri și /'uri. Greu se mai dezvață omul (de prostie, că dacă era ceva bun și folositor uitam instant).
În seara asta am vrut pentru prima oară de când m-am mutat în casa asta să programez televizorul să se închidă. Mi-a luat vre-o două minute să găsesc opțiunea în meniu și când am dat de ea am rămas ca vițelul la poartă noua pentru că erau afișate două cadrane în loc de unul. Unul era 3/4 punctat și celalalt 3/4 întreg și 1/4 punctat. Am tras concluzia că ce-mi trebuie mie e ăla cu mai mult punctat. De ce? Habar nu am. Presupun că cealaltă opțiune este pentru a seta ora când să se deschidă TVul. Mă întreb dacă există vre-un studiu care să determine ce simbol este mai semnificativ pentru ce funcție. Oricum, dacă am nimerit vom afla fie în 45 de minute, fie la ora 0:45. Dacă vă întrebați de ce vreau să las televizorul deschis răspunsul este pentru că pe VH1 este Final Countdown Best Rock Bands și vreau să aud sfârșitul, asta în condițiile în care formațiile pe care eu le consideram miez au fost undeva pe la coadă. Acum e la locul 3 - Nirvana. Pe 4 a fost Soundgarden. AiC a fost undeva în top 10 dar nu înțeleg de ce Pearl Jam a fost pe 39! Niște măgari și ignoranți cei care au făcut topul ăsta, asta e clar.
Până când adorm plănuiesc să mă uit la Elfen Lied. Mi l-a dat cineva acum mai mult de un an și de atunci strânge praf. La început, de fiecare dată când mă întălneam cu persoana respectivă mă tot întreba L-ai văzut? cum ți s-a părut? dar după vreo juma' de an a renunțat. Probabil și-a dat seama că sunt un nesimțit.
Apropo, Pink Floyd îs pe 1. Să zicem...
Acum ceva timp mi-am văzut poza pe un blog. Problema e că am uitat unde. Oricum, nu-i făcea cinste.
Noapte bună!
De terminat
în ultimul timp Nătăfleţul este cam nesimţit. Dar el nu vrea să fie nesimţit (..şi nici nu are o melodie bună de pus!) şi totuşi..este!
Chestiunile este următoarele:
1) nesimţirea i-a intrat atât de adânc în sânge încât o face din reflex, natural? sau
2) este atât de inocent (ca să nu zic prost) încât nu îşi dă seama că a comis o nesimţire pentru că nesimţirea nu este de fapt o nesimţire?
Eu nu îi iau apărarea şi nici nu îl acuz dar parcă lumea e prea sensibilă domnule! Totul e privit ca o critică, ca o declaraţie de război. Nu mai există afirmaţie care să nu fie privită ca ofensivă!
Un lucru este rău doar atunci când cineva îi dă o conotaţie negativă şi începe să generalizeze în acea direcţie.
Un exemplu total aleator "eu sunt de la ţară". Unii oameni o folosesc ca scuză: eu sunt de la ţară, nu am avut aşa ceva, nu ştiu. Alţii, ca un inconvenient: tu eşti de la ţară, n-ai avut tu aşa ceva. Şi altora nu le pasă. Nu că nu le pasă în sensul de indiferenţă; nu le pasă pentru că ştiu că totul se echilibrează. Da, pe scale diferite, dar se echilibrează.
La fel şi cu adevărurile. Unele sunt spuse ca să rănească, altele ca pretext şi altele doar ca să constate.
Chestiunea nu se termină însă aici. Mingea ricoşează între doi pereţi. Prima parte e să spui ceva, a doua, evident, să o auzi.
Să presupunem că adevărul este spus fără intenţia de a face rău, chestiunea e: cum îşi dă seama ascultătorul care dintre cele trei a fost?
Dacă partenerul de dialog nu te place, e clar că o să o ia ca pe o critică. Dacă nu te place o să îl perceapă ca o încercare nereuşită de a te scuza. Şi dacă nu te place o să rămână rece în faţa sincerităţii tale.
Ceee? Am spus ceva greşit?
Uneori oamenii sunt atât de complicaţi şi de obositori, au tot felul de reguli, de protocoale. Meh.
Chestiunile este următoarele:
1) nesimţirea i-a intrat atât de adânc în sânge încât o face din reflex, natural? sau
2) este atât de inocent (ca să nu zic prost) încât nu îşi dă seama că a comis o nesimţire pentru că nesimţirea nu este de fapt o nesimţire?
Eu nu îi iau apărarea şi nici nu îl acuz dar parcă lumea e prea sensibilă domnule! Totul e privit ca o critică, ca o declaraţie de război. Nu mai există afirmaţie care să nu fie privită ca ofensivă!
Un lucru este rău doar atunci când cineva îi dă o conotaţie negativă şi începe să generalizeze în acea direcţie.
Un exemplu total aleator "eu sunt de la ţară". Unii oameni o folosesc ca scuză: eu sunt de la ţară, nu am avut aşa ceva, nu ştiu. Alţii, ca un inconvenient: tu eşti de la ţară, n-ai avut tu aşa ceva. Şi altora nu le pasă. Nu că nu le pasă în sensul de indiferenţă; nu le pasă pentru că ştiu că totul se echilibrează. Da, pe scale diferite, dar se echilibrează.
La fel şi cu adevărurile. Unele sunt spuse ca să rănească, altele ca pretext şi altele doar ca să constate.
Chestiunea nu se termină însă aici. Mingea ricoşează între doi pereţi. Prima parte e să spui ceva, a doua, evident, să o auzi.
Să presupunem că adevărul este spus fără intenţia de a face rău, chestiunea e: cum îşi dă seama ascultătorul care dintre cele trei a fost?
Dacă partenerul de dialog nu te place, e clar că o să o ia ca pe o critică. Dacă nu te place o să îl perceapă ca o încercare nereuşită de a te scuza. Şi dacă nu te place o să rămână rece în faţa sincerităţii tale.
Ceee? Am spus ceva greşit?
Uneori oamenii sunt atât de complicaţi şi de obositori, au tot felul de reguli, de protocoale. Meh.
Eric. Motan. Pisoi. Fabulos.
De ceva timp mi-am dat seama că nu v-am mai răsfţat cu fotografii sau ştiri despre domnul Eiríkr şi vouă vă este dor de el, nu-i aşa?
Păi cred şi eu! că doar nu în fiecare zi vă întâlniţi cu o minunea, aşa că ne-am aşezat frumos pe pervazul său preferat, aproape de o rază de Soare, şi ne-am pus pe vorbă.
Nu, nu era nevoie de o şedinţă foto profesională pentru că fabulozicitatea este ca o a doua natură pentru 'mnealui.
The future is bright, the future is an orange kitten.
Charmer.
The Blood, the Wine, the Roses.
Lie Down Here ( & Be My Girl)
Guitar Gangsters & Cadillac Blood & Cute Kittens.
Păi cred şi eu! că doar nu în fiecare zi vă întâlniţi cu o minunea, aşa că ne-am aşezat frumos pe pervazul său preferat, aproape de o rază de Soare, şi ne-am pus pe vorbă.
Nu, nu era nevoie de o şedinţă foto profesională pentru că fabulozicitatea este ca o a doua natură pentru 'mnealui.
The future is bright, the future is an orange kitten.
Charmer.
The Blood, the Wine, the Roses.
Lie Down Here ( & Be My Girl)
Guitar Gangsters & Cadillac Blood & Cute Kittens.
AHEWWTPO
Ok, e timpul ca Nătăfleţul să vă împărtăşească un secret: e fraier după situri de genul lolcat şi icanhascheezburger. Pur şi simplu nu se poate abţine!
Una din imaginile sale preferate este All he ever wanted was to poop outside.
Dubios, ştiu, dar are o atracţie irezistibilă pentru aceast fenomen şi de câte ori are ocazia, prinde motanul, îi striveşte nasul de geam şi zice pe un ton plin de compasiune All he ever wanted...was: to poop outside! Ahahahaha ...ha...haha ...? Nu? nu vi se pare amuzant? Lui da.
Astăzi însă a fost o zi specială: l-a surprins pe motan în ipostaza AHEWWTPO!
De unul singur şi nesilit de nimeni!
Şi surprinderea l-a surprins pe Nătătfleţ cu camera de fotografiat în mână (ca să vezi întâmplare!) şi ţac şi pac ...asta a ieşit:
Una din imaginile sale preferate este All he ever wanted was to poop outside.
Dubios, ştiu, dar are o atracţie irezistibilă pentru aceast fenomen şi de câte ori are ocazia, prinde motanul, îi striveşte nasul de geam şi zice pe un ton plin de compasiune All he ever wanted...was: to poop outside! Ahahahaha ...ha...haha ...? Nu? nu vi se pare amuzant? Lui da.
Astăzi însă a fost o zi specială: l-a surprins pe motan în ipostaza AHEWWTPO!
De unul singur şi nesilit de nimeni!
Şi surprinderea l-a surprins pe Nătătfleţ cu camera de fotografiat în mână (ca să vezi întâmplare!) şi ţac şi pac ...asta a ieşit:
Geniu pustiu
Odată cu inaintarea în vârstă se apropie desigur şi momentul Aoleu, momentul în care Nătăfleţul şi Poznaşul trebuie să hotărască dacă Domnul Eric se va despărţi de ale sale comori sau nu.
Pregătirea pentru acest moment începe pe gugăl, unde găsim o abundenţă de articole (şi chiar şi demonstraţii pe viu!) cu 1001 de motive pentru care motanii trebuiesc şi e bine să fie castraţi.
În general concluzia e aceeaşi: dacă nu e de prăsilă, bestia trebuie deposedată de coaie.
Şi se-ncepe şi se toarnă motive peste motive, unele mai puţin probabile decât altele, unele doar o chestie de bun simţ, dar un articol ajunge şi la partea care doare cel mai tare:
Poznaşul: dar oare Eric va mai fi Eric ?
Nătăfleţul: da, va fi
Nătăfleţul: poate chiar va fi un Eric mai bun
Poznaşul: adică tot un nesimţit rămâne
Nătăfleţul: o sa fie a ladyboy
Poznaşul: nuuuuuu! eu nu pot sta în casă cu un ladyboy!
Poznaşul: aici nu e vorba despre el
Poznaşul: e vorba despre mine
Poznaşul: eu va trebui să am un semimotan în casă
aşa că ne întrebăm cu toţii:
Will the Cat Miss His Testicles?
..şi răspunsul vine promt:
Some pet owners fear that the cat will "miss" his testicles, but [...] there's no evidence that male cats experience any negative psychological effects following a neutering.
..ba mai mult! cireaşa de pe tort:
But for cat owners who prefer the "intact" look, there are Neuticles®; testicular implants that can be inserted when the cat is neutered.
Ceea ce te face să te întrebi: ce geniu a venit cu ideea asta?!
Pregătirea pentru acest moment începe pe gugăl, unde găsim o abundenţă de articole (şi chiar şi demonstraţii pe viu!) cu 1001 de motive pentru care motanii trebuiesc şi e bine să fie castraţi.
În general concluzia e aceeaşi: dacă nu e de prăsilă, bestia trebuie deposedată de coaie.
Şi se-ncepe şi se toarnă motive peste motive, unele mai puţin probabile decât altele, unele doar o chestie de bun simţ, dar un articol ajunge şi la partea care doare cel mai tare:
Poznaşul: dar oare Eric va mai fi Eric ?
Nătăfleţul: da, va fi
Nătăfleţul: poate chiar va fi un Eric mai bun
Poznaşul: adică tot un nesimţit rămâne
Nătăfleţul: o sa fie a ladyboy
Poznaşul: nuuuuuu! eu nu pot sta în casă cu un ladyboy!
Poznaşul: aici nu e vorba despre el
Poznaşul: e vorba despre mine
Poznaşul: eu va trebui să am un semimotan în casă
aşa că ne întrebăm cu toţii:
Will the Cat Miss His Testicles?
..şi răspunsul vine promt:
Some pet owners fear that the cat will "miss" his testicles, but [...] there's no evidence that male cats experience any negative psychological effects following a neutering.
..ba mai mult! cireaşa de pe tort:
But for cat owners who prefer the "intact" look, there are Neuticles®; testicular implants that can be inserted when the cat is neutered.
Ceea ce te face să te întrebi: ce geniu a venit cu ideea asta?!
Croitorie
Pentru că a fost copil cuminte (adicătelea el însuşi!) Nătăfleţul a fost tratat Duminica ce tocmai a trecut cu o vizită la cinématographe...
Coraline s-a numit filmul vizionat şi Nătăfleţului i-a plăcut faptul că
Ce nu i-a plăcut Nătătfleţului au fost
De ce? Asta e încă o întrebare fără răspuns ...
- a fost frumos realizat (stop motion baby!),
- a fost 3D (weeeeee!)
- şi atmosfera foarte TimBurtonească (da, ăsta e un cuvânt în lumea Nătăfleţului; nu, à la nu e mai potrivit aici, ok?).
Ce nu i-a plăcut Nătătfleţului au fost
- personajele (sau poate chiar subiectul?) ...un pic prea moderne şi, ironic, fără magie.
De ce? Asta e încă o întrebare fără răspuns ...
S-a întâmplat întâmplător la metrou
...există anumite persoane, străini, cu care nu ai nimic în comun decât drumul cu metroul.
Deşi pare ciudat (pentru că este vorba de transportul în comun şi pentru că este vorba de Bucureşti şi pentru că este vorba de ora 9:20), 99% din persoanele pe care le întâlneşti la metrou sunt mereu altele.
Şi rămâne acel 1% de oameni pe care-i vezi zilnic sau de câteva ori pe săptămână, culmea! în acelaşi vagon cu tine, coborând la aceeaşi staţie, schimbând aceeaşi magistrală...
Unora le dai nume şi le inventezi vieţi şi uneori zâmbeşti când îi întâlneşti în alte împrejurări decât călătoria cu metroul ca la întâlnirea cu un prieten vechi. De alţii te fereşti ca de râie...
Unul dintre personajele întâlnite destul de des de Nătăfleţ şi Poznaş şi care pică în cea de-a doua categorie se numeşte Ciudatul şi arată cam aşa:
Deşi pare ciudat (pentru că este vorba de transportul în comun şi pentru că este vorba de Bucureşti şi pentru că este vorba de ora 9:20), 99% din persoanele pe care le întâlneşti la metrou sunt mereu altele.
Şi rămâne acel 1% de oameni pe care-i vezi zilnic sau de câteva ori pe săptămână, culmea! în acelaşi vagon cu tine, coborând la aceeaşi staţie, schimbând aceeaşi magistrală...
Unora le dai nume şi le inventezi vieţi şi uneori zâmbeşti când îi întâlneşti în alte împrejurări decât călătoria cu metroul ca la întâlnirea cu un prieten vechi. De alţii te fereşti ca de râie...
Unul dintre personajele întâlnite destul de des de Nătăfleţ şi Poznaş şi care pică în cea de-a doua categorie se numeşte Ciudatul şi arată cam aşa:
Ciudatul este mereu la costum. Un costum prea mare pentru el. Ieftin, clar. Pare a fi corporatist.
Asculta mereu muzică la nişte căşti mici şi negre (n-are iPod, sic!) şi mereu, dar mereu! îi vede pe Nătăfleţ şi pe Poznaş în timp ce metroul încetineşte la peron şi zâmbeşte pe subt mustaţă (sau cioc, depinde) cu un zâmbet de "ştiu ce aţi făcut...", complice.
Şi nu, nu se uită accidental în direcţia aceea, nu zâmbeşte de dinainte de a stabili contactul vizual.
Uneori când vagonul este mai aglomerat, Ciudatul a fost observat facând eforturi evidente de a-i regăsi cu privirea pe eroii noştri şi în mulţimea ce schimbă M1 cu M2 întotdeauna răsare lângă ei odată cu "l-ai văzut pe Ciudat?" ca şi cum ar şti că se vorbeşte despre el.
Dacă vreodată Nătăfleţul o să lipsească prea mult fară să vă anunţe să ştiţi că l-a mâncat Ciudatul!
Asculta mereu muzică la nişte căşti mici şi negre (n-are iPod, sic!) şi mereu, dar mereu! îi vede pe Nătăfleţ şi pe Poznaş în timp ce metroul încetineşte la peron şi zâmbeşte pe subt mustaţă (sau cioc, depinde) cu un zâmbet de "ştiu ce aţi făcut...", complice.
Şi nu, nu se uită accidental în direcţia aceea, nu zâmbeşte de dinainte de a stabili contactul vizual.
Uneori când vagonul este mai aglomerat, Ciudatul a fost observat facând eforturi evidente de a-i regăsi cu privirea pe eroii noştri şi în mulţimea ce schimbă M1 cu M2 întotdeauna răsare lângă ei odată cu "l-ai văzut pe Ciudat?" ca şi cum ar şti că se vorbeşte despre el.
Dacă vreodată Nătăfleţul o să lipsească prea mult fară să vă anunţe să ştiţi că l-a mâncat Ciudatul!
Cum a fost reinventată roata
Motto:
J: "Let me see if I understand this. In other words, you held out for... less money."
G: "I was wrong, you were right."
J: "You know, the basic idea of negotiation, as I understand it, is to get your price to go up."
G: "You're smart, I'm dumb."
J: "You know, this is how they negotiate in the bizarro world."
Şedinţă de dezvoltare la Circ (adicătelea în vocabular corporatist development meeting).
Cu acestă ocazie Nătăfleţul a aflat care este ciclul de dezvoltare al unui produs made in Romania şi i s-a părut prea tare că să nu împartă cu voi.
Se ia una bucată fraieri şi una bucată client şi se întâmplă aşa:
J: "Let me see if I understand this. In other words, you held out for... less money."
G: "I was wrong, you were right."
J: "You know, the basic idea of negotiation, as I understand it, is to get your price to go up."
G: "You're smart, I'm dumb."
J: "You know, this is how they negotiate in the bizarro world."
[Jerry Seinfeld şi George Costanza]
Şedinţă de dezvoltare la Circ (adicătelea în vocabular corporatist development meeting).
Cu acestă ocazie Nătăfleţul a aflat care este ciclul de dezvoltare al unui produs made in Romania şi i s-a părut prea tare că să nu împartă cu voi.
Se ia una bucată fraieri şi una bucată client şi se întâmplă aşa:
- fraierilor li se comunică că bucata numită client are o dorinţă,
- fraierii se apucă de dezvoltat,
- se merge la client,
- acesta îşi dă cu părerea cam ce îi place şi ce nu îi place şi ce şi cum şi pe unde ar mai vrea ceva,
- se repetă paşii 2., 3. şi 4. până când clientul este satisfăcut,
- se predă produsul final,
- se scriu specificaţiile (caietul de sarcini)!
Definiţie
Dacă v-aţi uita din întâmplare în Dicţionar la cuvântul agonie mai mult ca sigur veţi găsi poza Nătăfleţului!
Motivul este simplu: Nătăfleţul a fost la cinematograaaaf!
[surle, trâmbiţe, aplauze, fanfară şi paradă! fară număr!]
Şi a avut parte de 166 de minute de agonie!
[aaaaaaaaaaa <- compasiune]
Sau cu alte cuvinte: Nătăfleţul a văzut The Curious Case of Benjamin Button!
[aaaaaaaaaaa <- uşurare]
Acum, să fim clari: nu există părţi bune şi părţi rele. Nu din punctul de vedere al Nătăfleţului!
Oricăte compromisuri ar face ajunge la aceeaşi concluzie: groaznic! A fost îngrozitor! De groază! O grozăvie grozavă!
[Da, mai pot!]
Urmează staţia Grozăveşti cu peronul pe partea...
Deşi, ca să fie total imparţial Nătăfleţul trebuie să recunoască că nu e vina numai a filmului în sine, dar şi a cinematografului şi a publicului care nu i-au uşurat cu nimic suferinţa.
Ca să rezumăm: ştiţi cum uneori aveţi o idee, da' o idee bună, bună măr! şi încercaţi să o dezvoltaţi şi în acelaşi timp să îi păstraţi bunăciunea ? Da, este greu, dar nu imposibil!
[De aia există lucruri bune şi lucruri rele, asta ca să ştiţi şi voi cum funcţionează Lumea asta, zevzecilor!]
Cam aşa stă şi situaţia cu Benone Năsturel: cineva a avut o idee bună (Francis Scott Key Fitzgerald adicătelea) şi altcineva (lipitorile din Pădurea Sfântă) au stricat-o. Dar au stricat-o rău!
[Da, da chiar atât de rău!]
Benone Năsturel este un film în care nu se întâmplă nimic. Timp de 166 de minute nu se întâmplă absolut nimic!
[Ce ar trebui să se întămple întrebaţi!?]
Păi, e clar că nimeni nu se aşteaptă la o life altering experience (cel puţin nu Nătăfleţul) dar senzaţia de "Tocmai mi-am irosit 3 ore din viaţă şi nu le voi mai avea niciodată înapoi" e prea puternică şi te face să plângi...
[..sau să omori un pisoiaş mititel şi drăgălaş din cauza frustrării, după preferinţă]
Motivul este simplu: Nătăfleţul a fost la cinematograaaaf!
[surle, trâmbiţe, aplauze, fanfară şi paradă! fară număr!]
Şi a avut parte de 166 de minute de agonie!
[aaaaaaaaaaa <- compasiune]
Sau cu alte cuvinte: Nătăfleţul a văzut The Curious Case of Benjamin Button!
[aaaaaaaaaaa <- uşurare]
Acum, să fim clari: nu există părţi bune şi părţi rele. Nu din punctul de vedere al Nătăfleţului!
Oricăte compromisuri ar face ajunge la aceeaşi concluzie: groaznic! A fost îngrozitor! De groază! O grozăvie grozavă!
[Da, mai pot!]
Urmează staţia Grozăveşti cu peronul pe partea...
Deşi, ca să fie total imparţial Nătăfleţul trebuie să recunoască că nu e vina numai a filmului în sine, dar şi a cinematografului şi a publicului care nu i-au uşurat cu nimic suferinţa.
Ca să rezumăm: ştiţi cum uneori aveţi o idee, da' o idee bună, bună măr! şi încercaţi să o dezvoltaţi şi în acelaşi timp să îi păstraţi bunăciunea ? Da, este greu, dar nu imposibil!
[De aia există lucruri bune şi lucruri rele, asta ca să ştiţi şi voi cum funcţionează Lumea asta, zevzecilor!]
Cam aşa stă şi situaţia cu Benone Năsturel: cineva a avut o idee bună (Francis Scott Key Fitzgerald adicătelea) şi altcineva (lipitorile din Pădurea Sfântă) au stricat-o. Dar au stricat-o rău!
[Da, da chiar atât de rău!]
Benone Năsturel este un film în care nu se întâmplă nimic. Timp de 166 de minute nu se întâmplă absolut nimic!
[Ce ar trebui să se întămple întrebaţi!?]
Păi, e clar că nimeni nu se aşteaptă la o life altering experience (cel puţin nu Nătăfleţul) dar senzaţia de "Tocmai mi-am irosit 3 ore din viaţă şi nu le voi mai avea niciodată înapoi" e prea puternică şi te face să plângi...
[..sau să omori un pisoiaş mititel şi drăgălaş din cauza frustrării, după preferinţă]
I have a cunning plan
Motto:
A cunning and subtle one? As cunning as a fox that's just been appointed Professor of Cunning at Oxford University?
[Edmund Blackadder]
"[...] aveam un prieten care şi-a pus nevasta la îngrăşat.
Mă rog, situaţia era mai complicată: ea îl înşelase dar ei mai stăteau împreună pentru că aveau apartamenul în comun, şi el, ca să se răzbune îi făcea cartofi prăjiţi în fiecare seară..."
"[...] aveam un prieten care şi-a pus nevasta la îngrăşat.
Mă rog, situaţia era mai complicată: ea îl înşelase dar ei mai stăteau împreună pentru că aveau apartamenul în comun, şi el, ca să se răzbune îi făcea cartofi prăjiţi în fiecare seară..."
mémento
Suflet mare, sensibil, deosebit, Nătăfleţul vrea să vă amintească că în această săptămână, vineri, 13, nişte oameni sărbătoresc Ziua Nasului Roşu!
Nu că Nătăfleţul ar avea nevoie de o ocazie specială să-şi ia nasul la purtare (sau să-şi afle lungul nasului), dar cu cât e mai oficial cu atât e mai bine!
Nu că Nătăfleţul ar avea nevoie de o ocazie specială să-şi ia nasul la purtare (sau să-şi afle lungul nasului), dar cu cât e mai oficial cu atât e mai bine!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)