Aş tinde să aleg prima variantă dintr-un motiv foarte simplu: prin alte părţi (ok, ok..doar patru că nu m-am plimbat prin toată lumea, dar totuşi...) nu există gropi!
Dar mai întâi permiteţi-mi să explic.
Instinctul gropii = tendinţa naturală a
De exemplu: v-am povestit acum câteva zile că nenii de la ceva regie demolează trotuarele.
Între timp, le-au pus la loc şi din vreo 50 în 50 de metri au facut nişte gropi mari deasupra conductelor...probabil urmând (în 2-3-4-... luni, poate) să pună guri de canalizare.
Mergând eu aşa spre muncă am observat concentraţia ridicolă de gunoaie din aceste gropi!
Trotuar curat, groapă, 7 fluturaşe cu Pizza Cutare în groapă.
Mai merg, trotuar curat, groapă, 2 sticle de plastic de 0, 5 (daaa..siigur, muncitorii beau apă plată Roua, zău aşa) , nişte hârtii (probabil de la brânzoaicele cumpărate de la patiseria de la metrou) şi alte 2 pliante.
Să mai zic?
Foarte frumos. Încântător. O adevărată plăcere.
Stau aşa şi mă gândesc...care e raţionamentul celui care aruncă gunoaiele în groapă? Se crede o persoană mai bună pentru că nu le aruncă pur şi simplu pe trotuar? Vrea să se răzbune pe cei cu şanţul că îl pun să ocolească? De ce în groapă? De ce?
