Râsul curcilor

Astăzi ne-am servit cu o cafea pe o terasă. Mai în centru și mai la stradă așa. Nu o să-i zic numele, dar a fost destul de des menționată prin 365. În afară de noi, chelnerița. La un moment dat se apropie două cucoane. După vorbă nu erau românce (erau chiar suedeze, dar nu are importanță). Chelnerița le lasă se se uite vreo 2 minute pe meniu și apoi le abordează cu un Bună ziua mare cât inima ei. Fimeile comandă mai cu chiu cu vai 2 beri, chelnerița dă să plece să aducă comanda, fimeile o opresc: "sandwiches ...". Chelnerița scoate o a doua fițuică de subt scrumieră. Fimeile se uită pe ea, comentrează între ele, arată cu degetul spre un ingredient "what is this? I do not understand..."  la care chelnerița se apleacă și privește meniul "nici eu nu știu să vă spun". Fimeia se uită mirată la chelneriță, aceasta se uită plictisită la fimeie, ridică din umeri, până la urmă comanda este făcută (cu alt sandwich dacă vă interesează). Restul întâmplării este irelevant.