S-a întâmplat întâmplător la metrou

metrou

gunoi

reciclare (cică!)

3 coşuri: hârtie, plastic, resturi menajere

vine tanti de la personalul auxiliar, cel care se ocupă de curăţenie să fim mai precişi.

tanti are un sac imens, negru.

poartă mănuşi.

bagă mânuşiţele înmănuşate 'n primul coş şi încet şi tacticos îi goleşte conţinutul în sacul negru.

face un pas.

bagă mânuşiţele 'n coşu' no. 2 şi cu grijă maternă îi goleşte conţinutul...în sacul negru.

mai face un pas.

conţinutul celui de-al treilea coş este transferat, da, în acelaşi sac negru!

în trei paşi şi trei mişcări tanti a şters pe jos cu întreg conceptul de reciclare, i-a dat şi vreo două în gură ca să nu comenteze, şi ne-a demonstrat încă odată ce ţară minunată este România!

Acuma ... Nătăfleţul nu este absurd! îşi dă seama că săracii femei i s-a dat ordin să acţioneze aşa, în nici un caz nu o învinuiam pe ea, că doar cu toţii ştim: peşetele de la cap se-mpute...

Reciclăm! capitolul 1

Pentru că sufăr de o acută lipsă de inspiraţie şi pentru că nu prea am timp, astăzi vom posta despre toate* acele poveşti fără sfărşit care au ajuns etichetate ciornă şi nu au avut niciodată şansa să devină cunoscute şi faimoase ca surorile lor publicate.

(draft 14/09/2009)

Săptămâna aceasta trecută s-a dovedit a fi până astăzi Săptămâna Restaurantelor Dezastru.

Ca orice săptămână S.R.D. începe Luni.

Luni seara Nătăfleţul şi Poznaşul au dat năvală într-un loc căruia îi dădeau târcoale de mult, dar nu au avut ocazia să îl cunoască.

Luni, Casa Pache.
Aşteptări: curte interioară frumoasă, atmosferă de mic Paris.
Găsiri: curte interioară dezastru, meniu subţire, subţire...naşpa.
Deşi pe terasă doar încă o masă mai era ocupată a trebuit să aşteptăm cam mult pentru a fi serviţi. Mâncarea nu a avut nimic excepţional, sub numele pompoase se ascund feluri de cantină decorate cu sclipici.

Miercuri, Restaurant Planet.
Aşteptări: mâncare bună şi eftină
Găsiri: mâncare proastă şi nu prea eftină.
Planet arată şi (cred că) este prototipul perfect al afacerii de după '90. Ştiţi Restaurantele acelea care au numele scrise pe o firmă luminoasă de la Coca-Cola? Nicăieri altundeva pe planeta Pământ acele localuri nu s-ar numi restaurant, dar în Romania ele sunt chiar norma.

Joi, Club Klass
Aşteptări: 0 (zero) - veniserăm să bem
Găsiri: greu de spus.
O seară atât de colorată nu poate fi descrisă doar în câteva cuvinte. Dacă ar fi să încerc totuşi: servire lentă, meniu cu de toate dar îţi cam taie pofta când o vezi pe tanti bucătăreasa că se ridică de la o masă de pe terasă după ce tocmai ai dat comanda şi chelnerul s-a dus să o mâne spre bucătărie, toaletă infectă, local făcut "la plesneală".

Vineri, The Harbor
Aşteptări: mâncare bună
Găsiri: personal nesimţit
Puiul la jar cu sos de muştar merită să rabzi câteva ore. Odată în viaţă, nu mai mult.

*ei, nu chiar toate-toate. Unele sunt prea personale şi încă nu am ajuns la nivelul acela al relaţiei noastre. În plus, cred că au fost scrise doar pentru a fi scrise şi nu pentru a fi citite şi comentate, înţelegeţi?

Bucurie de fraier

...deci, deeeeeci, eram în mijlocul unui post important dar trebuie să îmi întrerup activitatea şi să menţionez că: reciclăm, domnule!

Re-Ci-Clăm!

Compania de Circ a instalat 4 tomberoane şi un calendar al golirii acestora în hol.

Suntem ecologişti. Suntem ţară europeană. Suntem mândri.

Voi vă puteţi lăuda cu aşa ceva? Sâc-sâc-sâc!