Bună ziua bună ziua

Ieri n-am apucat să scriu nimic
1) pentru că am muncit
2) pentru ca după muncă am ieşit în oraş.

Sunt scuzat, da?

Unde a ieşit Nătăfleţul în oraş? Vaaaai, dar chiar la Stand up comedy cu Vio, Costel si Teo în Club 99.

În cele ce urmează voi folosi un cuvânt pe care îl păstrez aproape de inimă de când am văzut Avatar. Sunteţi gata?

Crâncen.

Crâncen? Da, crâncen. Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos, îngrozitor, înverșunat, aprig, crud, violent. Crâncen.

Vai Nătăfleţule, dar a fost comedy de ce spui aşa ceva???

Văleu Omenire, cum ai putut să caci aşa ceva???

Cele mai proaste şi irosite două ore din viaţă. :(

Să fie clar, nu am mai fost niciodată la reprezentaţia oamenilor şi nici nu am citit vreo ceva pe net despre ei. E o părere proaspătă ca limonada de lămâi verzi.
Am mai fost o singură dată la stand up comedy, era în 100 Crossroads şi nu era cu oameni "faimoşi", era cu doi vărzălăi care şi-au băgat pretenii în două din cele trei separeuri ca să îi aplaude şi să îi încurajeze. Dar asta e altă poveste, care nici nu merită menţionată, dovada că e prima oară când vă zic de ea deşi s-a întâmplat acum mai bine de un an.

Dar să revenim la boii oile noastre:

1) club 99 sunt nişte nesimţiţi. Exploatare clară a unei nişe de piaţă.
2) Vio e şters, neamuzant, neinteresant. Nici nu ar merita o cifră, dar am mâncat ciocolată şi ne simţim darnici.
3) Costel e ghei, neamuzant, ridicol.
4) Teo e auto-intitulatul tartor-şef. E neamuzant şi nesuferit. El e ăla care face glume inteligente; nu are nevoie să zică obscenităţi la fiecare 3 secunde, el are glume moralizatoare.
5) publicul a fost prost (persoanele de faţă se exclud, evident) şi nu în sensul că nu a reacţionat bine la glume, ci prost în sensul de dobitoc, idiot, imbecil, prost.

Hai să vă zic: deci vine domnul Teo şi zice "băi da ce proşti sunteţi"...
Publicul: "hăăăă hă hă".

Vine domnul Costel şi zice "băi da ce fraieri sunteţi că aveţi un loc de muncă, că vă treziţi dimineaţa devreme ca să mergeţi la serviciu"...
Publicul: "hăăăă hă hă".

Astea au fost doar două exemple, că deja m-am enervat iarăşi ...
Ok, îmi dau seama că nu toată lumea poate să fie Seinfeld, dar sunt cam sătul de obsecenităţi şi de arătatul cu degetul. Nu am nevoie de trei cârnaţi să vină să-mi ţină predici, să mă facă prost în faţă, să-mi zică că viaţa de rahat şi să mai dau şi bani pe asta.

Daaaaa, nu!

între două lumi

Ok, să începem cu două clarificări:

1. muzica pe care o ascultă Nătăfleţul&Co. este cea mai bună, iar muzica pe care o ascultă restul lumii este cea mai proastă. Fără contestaţii.
2. Nătăfleţului nici măcar nu-i place Steve Vai, dar îi recunoaşte calităţile.

Şi acum: Nătăfleţul citea un articol despre Cerbul de Aur şi acest articol se termina cam aşa:

"Pe scena de la Brasov vor mai concerta in calitate de invitati Steve Vai, Hot Chocolate si Tiziano Ferro."

Buuuuun.
Şi încep comentariile...

Vă rugăm să vă îndreptaţi atenţia asupra comentariului numărul 3:

"Cei mai slabi invitati.De la an la an tot mai slab este acest festival.In afara de Hot Chocolate care chiar merita sa mergi restul nu are rost…"

Poftim???!

Dragă edwin3,

Eşti prost. Mori.

Cu drag,
Omenirea

Mărunţiş

Astăzi este Maaarţi.

Ieri a fost Luni.

Şi mergea aşa, pe drum de seară, pe trotuar, alene, către metrou, un Nătăfleţ.

Poate pentru că Nătăfleţul nostru a avut o zi excepţional de proastă sau poate pentru că este el mai ghemotoc aşea, mergea cu privirea în pământ şi cu mâinile în buzunar, când ce să vezi!?, o monedă arămie şi strălucitoare îi fură privirea!

Acum toate astea s-au întâmplat în mai puţin de o secundă, dar gândurile ce au pustiit mai apoi mintea Nătăfleţului au lăsat urme adânci.

De ce? poate că vă întrebaţi...

Păi, la vederea monedei primul gând care îţi trece prin cap este să te apleci să o iei! cugetă Nătăfleţul.
Dar dacă îţi consumi norocul? s-a gândit el şi a făcut un calcul rapid:

găsit moneda = noroc ++ ,
luat monedă = noroc --,
la final: noroc = 0!

Oare dacă laşi moneda şi treci mai departe o să ai o rezervă de noroc sau o să fi doar sărac şi prost?

S-a întâmplat întâmplător la metrou

S-a întâmplat că Nătăfleţul aştepta metroul spre casă.

Acum, nu ştiu alte staţii cum sunt, dar staţia La Muncă este o staţie colorată, cu personaje din cele mai joase şi pitoreşti pături sociale.

Aşa cum se întâmplă de fiecare dată, Nătăfleţul a pierdut metroul la mustaţă aşa că peronul era aproape gol.

Dar nu pentru mult timp, fiind ora O, oră la care mulţi angajaţi scapă din jugul angajatorilor, în câteva zeci de secunde peronul a devenit destul de aglomerat.

În acest moment o voce nazală şi impersonală ne anunţă că următorul tren care soseşte în staţie în direcţia Piaţa Victoriei circulă fără călători.

Foarte bine, nici o problemă.

După alte câteva zeci de secunde îşi face apariţia şi "următorul tren".
În tot acest timp, vocea de tanti obosită ne anunţa că acesta va circula fără călători.

Trenul se mişca încet şi intră în staţie ca un bătrânel muribund.

Mulţimea prinde viaţă, se mişcă mecanic spre marginea peronului, dincolo de linia de siguranţă, continuându-şi discuţiile, neatentă la ce se întâmplă în jur.

Metroul se mai târăşte un vagon.

Câteva persoane aleargă pe scări grăbite să prindă metroul. Se împing să treacă de zidul deja format la marginea peronului în dreptul uşilor.

Metroul e aproape în întregime la peron.

Mulţimea tace, minţile se golesc de orice urmă de raţiune, muşchii se încordează, coatele se ascut, mulţimea îşi trage suflarea pentru cursa ce va urma. Cursa pentru scaune, pentru un loc în metrou.

Metroul e în întreaga sa lungime staţionat la peron.

...

Ce se întâmplă? De ce nu se deschid uşile?

Câteva persoane au o sclipire de geniu: apasă butoanele de pe uşă (dezactivate din imemorabile vremuri!) poate e un test de inteligenţă!

Alţii mai curajoşi dau şi căteva picioare în uşi, poate aşa vor întelege. Trebuie să se deschidă!

Încet încet un murmur de nemulţumire se ridică deasupra muţimii.

Cei care erau în prima linie fac loc celor din spate, poate ei vor găsi o soluţie, un răspuns. Ce se întâmplă? De ce nu se deschid uşile?

Tot ce vor ei este să ajungă acasă. De ce? De ceeee?

Răspunsul vine tot din spate.
Cei care s-au retras încep să-şi folosească mintea din nou. Să devină conştienţi la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Să audă vocea din difuzoare care în tot acest timp a repetat un singur mesaj: TRENUL. CIRCULĂ. FĂRĂ. CĂLĂTORI!

Un murmur străbate mulţimea. De data aceasta este unul de înţelegere.

Oamenii îşi zâmbesc unul altuia: circulă fără călători! hah, asta era!

Mulţimea se îndepărtează uşor de marginea peronului.

Trenul se pune în miscare. Liniile rămân din nou goale.

Au trecut 3 minute şi 35 de secunde de la ultimul tren. Peste un minut va sosi un nou tren în direcţia Piaţa Victoriei.

Totul este normal. Calm.

Nătăfleţul e îngheţat rezemat de un perete, căştile în urechi, muzica în surdină, inima sfâşiată. Omenirea... este retardată...