Se afișează postările cu eticheta fumat. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fumat. Afișați toate postările

in da hub club hub



unde am fost săptămâna trecută, joi seară de la 21:00 până pe la oleacă după miezul nopţii?

La Blazzaj, peste drum în Tago fukin' Mago.

Din întâmplare am aflat de concertul acesta cu doar o săptămână înainte şi pentru că era la propriu peste drum am zis să dăm o tură pe acolo dacă tot ne plictisim Joi seara.

Derulăm rapid peste o săptămână: e joi, e 8:30, Nătăfleţul şi Poznaşul sorb cafeaua pe canapea.

Cu o seară înainte se lăsase cu dezmăţ şi perspectiva unei noi seri cu fum şi băutură tăia orice chef de a mişca măcar un deget.
Promisiunea e promisiune însă şi şansele nu trebuie ratate când ţi se dau pe tavă aşa că ne-am pus durerea în cui şi în Tago Mago ne-am cărat.

Am ajuns pe la 9 trecute fix dar nu vă faceţi griji, deşi e ora trecută pe afiş, eram departe de a fi în întârziere.

Nu v-am mai povestit despre Tago Mago până acum, nu? Hmm..foarte urât din partea mea.

Tago Mago e un locuşor pe strada Speranţei la numărul 21. Locuşorul ăsta este o casă mare transformată în cuibuşor de nebunii.

Am auzit că ar fi deţinut de aceeaşi oamini/om ce deţin şi Club Control, marele avanpost indie- alternative al BuCUReştilor, fapt poate mai evident dacă vă spun că Tago Mago are un nivel numit Mansarda lui Jumbo, Mansarda lui Jumbo fiind precursorul Controlului - care de fapt are ca nume mic Alt-Jumbo. Înţelegeţi ce vreau să zic sau v-am încurcat cu atâtea mamiţiche, mamiţe şi mame mari?

Nu e nevoie să înţelegeţi decât că Tago Mago se vrea a fi încă un loc unde marea, imensa, gigantica (nu chiar) scenă alternative se poate desfăşura în splendoarea ei. Avem concerte, avem club, avem manifestări cultural artistice, avem di toate. Dacă mă întrebaţi pe mine Tago Mago seamănă cu un fel de Palatul Copiilor pentru hipsteri.

Da, hai că am deviat. Deci în căsoiul ăla mare de la numărul 21 avem ??? la parter (aka Mix Bistro), bar şi sală de concert/club la etajul unu' (Hub Club), bar şi mai mult loc de băut şi manifestat cultural la mansardă (Mansarda lui Jumbo).

Ah, şi vara avem curte, terasă. E drăguţ. Servesc şi mâncare pe terasă şi bănuiesc că acum iarna fac asta şi pe undeva pe la parter, doar că nu am ajuns noi pe acolo încă. Noi suntem mai mult cu hidratarea ...

Concertul Blazzaj (că despre asta am început să vă zic) s-a ţinut la etajul unu, in da hub, mon.

- + Concertul Blazzaj a început cu 1 oră şi 20 de minute întârziere, timp în care am admirat ce a mai scos evenimentul ăsta din cotloane vintage şi indie şi pe membrii formaţiei întreţinându-se cu viitorul public la bar.
2 x + Concertul Blazzaj a avut parte de un sunet foarte bun. Poate a fost genul de muzică, poate a fost întâmplarea, nu ştiu care e motivul da' a fost excepţional.
2 x - Concertul Blazzaj s-a desfăşurat într-un loc în care fumul de ţigară neventilat îţi ardea plămânii de nefumător la fiecare respiraţie.
3 x + Concertul Blazzaj, datorită energiei şi pasiunii echipajului Blazzaj, a fost super tare! extraordinar! fantastic! de excepţie!

Muuuult mai bun decât cel din Control din primăvară şi muuult mai bun decât Anathema la o zi după (da, îmi place să răsucesc cuţitul în rană).

Cele mai bune locuri în care nu am fost: partea I - Café Amnezia

Cele mai bune locuri în care nu am fost sunt un fel de Fată Morgana a hoinărelilor urbane.

Sunt acele localuri care te atrag doar prin nume, prin renume, printr-o uşă misterioasă, printr-un perete desenat, prin înălţimea zidurilor de care sunt înconjurate.

Întămplător, numele primului loc bun unde nu am fost începe cu litera A, aşa cum îi şade bine unui început.

Café Amnezia, fosta stradă a Artelor, la numărul 6, acum strada Sfinţii Apostoli, numărul 21.

Mirobolant, nu? Până şi strada este o amintire a unei alte străzi, poate uitată, poate nu.

Deşi la prima vedere poate fi confundată cu o bodegă ordinară, la un studiu aprofundat şi dezbrăcat de prejudecăţi Amnezia poartă o nuanţă specială de Altfel.

Café Amnezia este un loc modest, fără pretenţii, unde poţi savura o cafea şi o apă minerală ore întregi aşteptând ca după-amiaza să-şi târâie oasele leneşe de pe scenă şi să facă loc nopţii ce de-abia aşteaptă să te primească în braţele ei decadente şi graţioase.

În Café Amnezia se fumează. Destul de mult.
Vedeţi voi, Amnezia este locul unde se adună cei cu suflet (dar nu şi profesie!) de artist, neînţeleşii, filosofii moderni, boemii societăţii secrete bucureştene.
Odată ce ai atins stadiul de personalitate nu mai ai ce căuta în Amezia. Biletul de intrare în cafenea este mizeria, neîmplinirea.
Aşa se face că personaje incomplete trag cu sete din ţigaretele subţiri ca şi cum la capătul celor 3 minute de dorinţă carbonizată se găseşte afirmarea, umplând cu fumul lor cotloanele cafenelei şi ungherele viselor rătăcitoare.

Muzica! Ah, da ..muzica!
Muzica este întotdeauna în surdină, atât pentru a nu eclipsa discuţiile aprinse dintre minţile flămânde, cât şi pentru a lăsa loc să crească gândurilor vreunui visător amnezic căci muzica bună e precum apa pentru plante. Dacă e prea multă, planta putrezeşte. Daca e prea puţină, planta flămânzeşte.
Muzica bună hrăneşte!

În încheiere, cum altfel, o dilemă: oare chiar aşa este? Oare vom afla vreodată cum este în Café Amnezia sau vom trece visători pe lângă uşa ei, temători să nu risipim închipuirea primei impresii?

Întoarcerea acasă

În acest sfărşit de săptămână Nătăfleţul a fost la ultima zi de Stufstock(*), s-a trezit devreme Sâmbătă, a dormit până la prânz Dumincă, s-a ars pe umărul stâng, a dârdâit de frig şi s-a băgat până la genunchi în noroi.

Da, în mod fatal şi simetric Vama Veche revine pe Doza Zilnică de Nătăfleţ. Spre deosebire de începutul sezonului când Soarele şi Lumea erau timizi, sfârşitul verii înseamnă dezdrăbălare totală în Vamă.

Cu acestă ocazie Nătăfleţul vrea să vă anunţe că sunteţi urâţi. Da' tare urâţi! Cu spume chiar...

Hai să dezvoltăm puţin subiectul:

I.
Sunt urâte femeile urâte care fumează. Pe stradă. În mers. În bar.

Adică sunt urâte toate femeile care fumează. Mă dezgustă. Nu am văzut niciodată o femeie care să fie în stare să ţină graţios o ţigare şi să nu arate ori ca o curvă după încheierea reprezentaţiei - şi atitudinea asta este studiată, intenţionată - ori ca un elefant conducând un tractor.

Scârbosss...

Femeile nu ştiu să fumeze. Asta este evident. Nu la fel de evident îmi este şi motivul pentru care insistă...

Femeile urâte fumează ca să pară interesante.
Femeile frumoase fumează pentru că sunt proaste.
Oricum ai lua-o 1(femeia) +1 (ţigara) = 0 (zero)

Matematici superioare dom'le viaţa asta...

(*) văzut Les Elfantes Bizares, ZOB, Timpuri Noi şi Urma. Concluzia: neah