instinctul gropii

este specific românilor sau oare îl au şi alte popoare?

Aş tinde să aleg prima variantă dintr-un motiv foarte simplu: prin alte părţi (ok, ok..doar patru că nu m-am plimbat prin toată lumea, dar totuşi...) nu există gropi!

Dar mai întâi permiteţi-mi să explic.

Instinctul gropii = tendinţa naturală a omului românului de a arunca gunoaie în cea mai apropiată groapă.

De exemplu: v-am povestit acum câteva zile că nenii de la ceva regie demolează trotuarele.

Între timp, le-au pus la loc şi din vreo 50 în 50 de metri au facut nişte gropi mari deasupra conductelor...probabil urmând (în 2-3-4-... luni, poate) să pună guri de canalizare.

Mergând eu aşa spre muncă am observat concentraţia ridicolă de gunoaie din aceste gropi!

Trotuar curat, groapă, 7 fluturaşe cu Pizza Cutare în groapă.

Mai merg, trotuar curat, groapă, 2 sticle de plastic de 0, 5 (daaa..siigur, muncitorii beau apă plată Roua, zău aşa) , nişte hârtii (probabil de la brânzoaicele cumpărate de la patiseria de la metrou) şi alte 2 pliante.

Să mai zic?

Foarte frumos. Încântător. O adevărată plăcere.

Stau aşa şi mă gândesc...care e raţionamentul celui care aruncă gunoaiele în groapă? Se crede o persoană mai bună pentru că nu le aruncă pur şi simplu pe trotuar? Vrea să se răzbune pe cei cu şanţul că îl pun să ocolească? De ce în groapă? De ce?

Groapa cu nisip

Hai să vorbim puţin despre jucăriile preferate ale unui pisoi.

Pe locul 1, la maaaaare distaţă de toate celelalte jucării se află

boţul de staniol!

Nu contează mărimea, perfecţiunea formei, sursa materialului. Este uşor - zboară când este atins de o labă pufoasă de pisic, face zgomot - staniol pe parchet? cam ca unghiile pe tabla de la şcoală, străluceşte, nu se dezintegrează uşor. Este perfect!

2. bucata de sfoară. Simplă sau cu un moţ de hârtie, este la fel de bună. Cu cât e mai groasă cu atât mai bine, avem ce roade. Poate fi suspendată de o clanţă, un mâner de dulap et voilà! suntem gata de joacă.

3. mingea pufoasă de la magazin. Din păcate aceasta nu este o jucărie perfectă. În primul rând pentru că de una singură nu impresionează. Orice culoare ar avea nu atrage atenţia pisoiului şi nu scoate nici un zgomot. Doar când este acţionată de partenerul uman este interesantă. În plus, spuma moale poate fi muşcată uşor şi bucăţelele desprinse pot ajunge unde nu trebuie...

4. da, v-aţi aştepta ca măcar pe acestă poziţie să se afle mâinile!
Ei bine, nu. Mâinile nu sunt pentru joacă! Nu sunt pentru muşcat, zgâriat, agăţat. Mâinile sunt pentru mângâiat şi transport.

Pe locul 4 avem ...punga!
Acuma, o pungă poate fi din mai multe materiale dar cele mai des întâlnite pungi dintr-o locuinţă vor fi desigur fie de plastic, fie de hârtie.

Nu cred că este nevoie să menţionez că fără supraveghere pungile de plastic nu trebuie lăsate la dispoziţia pisicului, nu?

Pungile de hârtie sunt puţin mai speciale. Ele se sfâşie uşor şi chiar oferă satisfacţie când se întâmplă aşa.

Din păcate nici punga nu este o jucărie prea bună pentru că fără un partener nu poate fi folosită decât pentru a fi împinsă dintr-o parte în alta sau ..pentru dormit!

Da, dragi fetiţe şi băieţei, oameni mari, pisici, purcei: unora le place să doarmă pe o chestie care foşneşte!
Unora le place să mototolească bine bucata de hârtie de subt fund înainte să se culce pe ea!
Unora le place să facă acest lucru la ora 3 noaptea!

Bestia, punga şi sfoara. Da, poza e făcută în altă împrejurare; cine doarme cu aparatul foto subt pernă pentru a face poze la ora 3 în creierul nopţii?! Să fim serioşi!