Se afișează postările cu eticheta film. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta film. Afișați toate postările
30DC - Ziua 02
Ziua 02 — Filmul tău preferat
Greu, tare greu ...asta pentru că eu nu prea mă uit la filme decât de vreo 3-4 ani încoace.
Ok, nu o să fur de la alţii, o să iau de la mine. Tre să fie Tim Burton şi nu mă pot hotărî între
gata, nu mai dau înapoi. Ăsta e, cu ăsta trăim. Filmul preferat e de fapt două.
Greu, tare greu ...asta pentru că eu nu prea mă uit la filme decât de vreo 3-4 ani încoace.
Ok, nu o să fur de la alţii, o să iau de la mine. Tre să fie Tim Burton şi nu mă pot hotărî între
Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street
şi
The Nightmare Before Christmas!
şi
The Nightmare Before Christmas!
gata, nu mai dau înapoi. Ăsta e, cu ăsta trăim. Filmul preferat e de fapt două.
Azi
nu avem AC în birou. Sunt în jur de sau poate chiar peste 28°C :(
mergem să vedem Machete too tired, better stay home and sleep
ce să vă zic eu astăzi? (partea 2)
chestie neinterestantă #2
în ultimul timp (7 zile) am văzut mai multe filme decât în ultimele 3 luni!
Dumincă am fost la le Cinématographe. Am văzut Despicable Me. Pe româneşte Sunt un mic ticălos. Uneori titlurile astea sunt aşa de jenante! Dacă nu mi-ar fi spus cineva câte restricţii au aia care vin cu ele aş fi zis că sunt făcute de o turmă de gândaci de bucătărie.
Oricum, înapoi la subiect: filmul e meh. Nu are nimic. Da' nimic! E plin de clişee, nu are o glumă inteligentă, nimic. Nu e prost, doar că pentru o comedie nu m-a făcut să rânjesc decât de 2 ori.
Tot săptămâna trecută, acasă, am vizionat Burn After Reading. Bunicel.
Săptămâna aceasta: Nacho Libre - una comedia con ..[drumroll] jaaaack blaaack! Mdea. Ce pot zice? Amuzant, dar cam slăbuţ. Mi-a plăcut mult mai mult Tenacious D in The Pick of Destiny.
şi A Serious Man. Acuma, în mod normal aş zice că e o porcărie de film. Da nu e. Ce e, nu ştiu să zic. E ..oooook, aşa. Nu e nimic spectaculos, dar nici nu-ţi blestemi zilele pentru că ai pierdut 106 minute din viaţă. E subt Burn After Reading.
în ultimul timp (7 zile) am văzut mai multe filme decât în ultimele 3 luni!
Dumincă am fost la le Cinématographe. Am văzut Despicable Me. Pe româneşte Sunt un mic ticălos. Uneori titlurile astea sunt aşa de jenante! Dacă nu mi-ar fi spus cineva câte restricţii au aia care vin cu ele aş fi zis că sunt făcute de o turmă de gândaci de bucătărie.
Oricum, înapoi la subiect: filmul e meh. Nu are nimic. Da' nimic! E plin de clişee, nu are o glumă inteligentă, nimic. Nu e prost, doar că pentru o comedie nu m-a făcut să rânjesc decât de 2 ori.
Tot săptămâna trecută, acasă, am vizionat Burn After Reading. Bunicel.
Săptămâna aceasta: Nacho Libre - una comedia con ..[drumroll] jaaaack blaaack! Mdea. Ce pot zice? Amuzant, dar cam slăbuţ. Mi-a plăcut mult mai mult Tenacious D in The Pick of Destiny.
şi A Serious Man. Acuma, în mod normal aş zice că e o porcărie de film. Da nu e. Ce e, nu ştiu să zic. E ..oooook, aşa. Nu e nimic spectaculos, dar nici nu-ţi blestemi zilele pentru că ai pierdut 106 minute din viaţă. E subt Burn After Reading.
la coadă la brânză
Când apărusem eu, Deşteptul explica cum stă treaba cu muzica, cu iq-ul fabulos pe care îl poseda el şi cel de 300 a lui Lady Gaga.
Eu ştiu o singură scală pe care se măsoara iq-ul şi aia avea ca prag de sus 160-170. Însă, dacă el a zis că Gaga are 300, înseamna că e altă scală, aşa că am încercat să-i determin iq-ul pe scala cunoscută mie că să ştiu ce specimen e prin zonă.
Calculul e simplu: presupun că în cel mai fericit caz Gaga are iq-ul lui Einstein, ceea ce înseamnă că 300 echivalează cu 160 pe scala mea, de unde rezultă ca nenea are un iq de vreo 85, adică puţin peste limita la care eşti considerat retardat.
Vom aduce în sprijinul acestei ipoteze, dialogul de mai jos:
- Doamnă, cât costă această pâine din acest Occident al României care este ...Transilvania!!!?
-
!!! 7 lei...
- Mulţumesc!!!
...după care intelectualul cu iq de 160 pleacă mai departe.
Nimeni nu mai vrea să îl asculte, iar eu în mod sigur nu vreau să-i fiu auditoriu! El a încercat însă, mişelul... M-a fixat cu privirea un minut căutând să mă uit şi eu la el, însa ştiu eu cum decurg lucurile astea, aşa că m-am uitat în orice altă parte, numai înspre el nu, şi am scăpat.
Tanti care a făcut schimb de numere de telefon cu vânzatoarea nu a fost aşa deşteapta şi nu a reuşit să scape. A fost luminată cu expunerea în detaliu a teoriei conform căreia muzica dezvoltă mai mult inteligenţa, chiar şi decât lectura!
Cu aceasta în minte, m-am liniştit: dobitocul nu o să dea niciodată pe aici să-mi citească postul.
Oricum, e prea ocupat să-şi împrăştie cunoaşterea prin viu grai: era genul de om care stă la coadă ca să aibă cu cine vorbi. Sau care abia asteaptă să se întample ceva în autobuz ca să înceapa să vorbească.
Am observat că şi taximetristii au problema asta: încearca să se bage în vorbă cu tine. Probabil toţi sunt singuri şi trişti. Recunosc că dacă nu aş fi văzut aseară The Wrestler aş fi zis că-s nişte dobitoci, însă acum zic că-s nişte dobitoci singuri!
P.S. Immortal au scos videoclip nou. AUR! Do the crab walk with Abbath!!!!
Eu ştiu o singură scală pe care se măsoara iq-ul şi aia avea ca prag de sus 160-170. Însă, dacă el a zis că Gaga are 300, înseamna că e altă scală, aşa că am încercat să-i determin iq-ul pe scala cunoscută mie că să ştiu ce specimen e prin zonă.
Calculul e simplu: presupun că în cel mai fericit caz Gaga are iq-ul lui Einstein, ceea ce înseamnă că 300 echivalează cu 160 pe scala mea, de unde rezultă ca nenea are un iq de vreo 85, adică puţin peste limita la care eşti considerat retardat.
Vom aduce în sprijinul acestei ipoteze, dialogul de mai jos:
- Doamnă, cât costă această pâine din acest Occident al României care este ...Transilvania!!!?
-
!!! 7 lei...- Mulţumesc!!!
...după care intelectualul cu iq de 160 pleacă mai departe.
Nimeni nu mai vrea să îl asculte, iar eu în mod sigur nu vreau să-i fiu auditoriu! El a încercat însă, mişelul... M-a fixat cu privirea un minut căutând să mă uit şi eu la el, însa ştiu eu cum decurg lucurile astea, aşa că m-am uitat în orice altă parte, numai înspre el nu, şi am scăpat.
Tanti care a făcut schimb de numere de telefon cu vânzatoarea nu a fost aşa deşteapta şi nu a reuşit să scape. A fost luminată cu expunerea în detaliu a teoriei conform căreia muzica dezvoltă mai mult inteligenţa, chiar şi decât lectura!
Cu aceasta în minte, m-am liniştit: dobitocul nu o să dea niciodată pe aici să-mi citească postul.
Oricum, e prea ocupat să-şi împrăştie cunoaşterea prin viu grai: era genul de om care stă la coadă ca să aibă cu cine vorbi. Sau care abia asteaptă să se întample ceva în autobuz ca să înceapa să vorbească.
Am observat că şi taximetristii au problema asta: încearca să se bage în vorbă cu tine. Probabil toţi sunt singuri şi trişti. Recunosc că dacă nu aş fi văzut aseară The Wrestler aş fi zis că-s nişte dobitoci, însă acum zic că-s nişte dobitoci singuri!
P.S. Immortal au scos videoclip nou. AUR! Do the crab walk with Abbath!!!!
postul despre film(e)
Aseară am fost la cinematograf.
Acum am treabă, dar vă zic mai târziu cum a fost.
În general e de bine (hai, că nu critic chiar tooot!)
[17.12.2009]
...hai să nu o mai lungim! Mă enervează să fac promisiuni şi să nu mă pot ţine de cuvât.
Zombieland e OK. Adică, ev'dent nu e o capodoperă şi nimeni nu se aşteaptă la vreo reprezentaţie de Oscar, dar pentru un filmuleţ uşor, bun să te facă să te hlizeşti cu gura până la urechi în timp ce te uiţi la o duzină de oameni prostindu-se cu suc de roşii şi spaghete, este excelent. Nici nu cred că se vroia a fi mai mult şi asta este foarte frumos din partea lui, adică îşi vede lungul nasului.
Am scris mai sus film(e) pentru că vroiam să vă mai zic de încă două pe care le-am văzut în week-end şi care mi-au limitat serios arealul de acţiune. Adică m-au spariat de mi-e frică să mă uit pe geam sau într-o oglindă seara.
Primul, este un film bun. Foarte bun.
Shutter, originalul tailandez nu gluma proastă refăcută de americani. Uneori lucrurile simple sunt cele mai frumoase şi filmul ăsta ilustrează perfect acest concept.
Al doilea film, e mai prost aşa. Nu mi-a plăcut pentru că erau prea multe găuri. Cred că povestea era foarte complexă şi nu s-a putut transpune totul în cele 96 de minute dar nu le-a trecut prin cap să ajusteze vreo ceva. Aşa că la un moment dat te trezesţi cu nişte informaţie şi nu ştii ce să faci cu ea ...obositor. Ringu
Acum am treabă, dar vă zic mai târziu cum a fost.
În general e de bine (hai, că nu critic chiar tooot!)
[17.12.2009]
...hai să nu o mai lungim! Mă enervează să fac promisiuni şi să nu mă pot ţine de cuvât.
Zombieland e OK. Adică, ev'dent nu e o capodoperă şi nimeni nu se aşteaptă la vreo reprezentaţie de Oscar, dar pentru un filmuleţ uşor, bun să te facă să te hlizeşti cu gura până la urechi în timp ce te uiţi la o duzină de oameni prostindu-se cu suc de roşii şi spaghete, este excelent. Nici nu cred că se vroia a fi mai mult şi asta este foarte frumos din partea lui, adică îşi vede lungul nasului.
Am scris mai sus film(e) pentru că vroiam să vă mai zic de încă două pe care le-am văzut în week-end şi care mi-au limitat serios arealul de acţiune. Adică m-au spariat de mi-e frică să mă uit pe geam sau într-o oglindă seara.
Primul, este un film bun. Foarte bun.
Shutter, originalul tailandez nu gluma proastă refăcută de americani. Uneori lucrurile simple sunt cele mai frumoase şi filmul ăsta ilustrează perfect acest concept.
Al doilea film, e mai prost aşa. Nu mi-a plăcut pentru că erau prea multe găuri. Cred că povestea era foarte complexă şi nu s-a putut transpune totul în cele 96 de minute dar nu le-a trecut prin cap să ajusteze vreo ceva. Aşa că la un moment dat te trezesţi cu nişte informaţie şi nu ştii ce să faci cu ea ...obositor. Ringu
Croitorie
Pentru că a fost copil cuminte (adicătelea el însuşi!) Nătăfleţul a fost tratat Duminica ce tocmai a trecut cu o vizită la cinématographe...
Coraline s-a numit filmul vizionat şi Nătăfleţului i-a plăcut faptul că
Ce nu i-a plăcut Nătătfleţului au fost
De ce? Asta e încă o întrebare fără răspuns ...
- a fost frumos realizat (stop motion baby!),
- a fost 3D (weeeeee!)
- şi atmosfera foarte TimBurtonească (da, ăsta e un cuvânt în lumea Nătăfleţului; nu, à la nu e mai potrivit aici, ok?).
Ce nu i-a plăcut Nătătfleţului au fost
- personajele (sau poate chiar subiectul?) ...un pic prea moderne şi, ironic, fără magie.
De ce? Asta e încă o întrebare fără răspuns ...
Dedicare
De ceva timp, de când a fost lăsat liber pe câmpiile Internetului, Poznaşul are o plăcere bolnavă în a face rost de tot ce-i trece prin cap, doar aşa de dragul de a avea ceva de descărcat şi de a verifica la fiecare 3 minute cantitatea şi viteza download 'ului.
Aşa se face că într-o zi, după ce a scormonit prin ungherele minţii, Poznaşul şi-a amintit de un film de animaţie rusesc care îl fascinase în copilărie.
Bucuros nevoie mare, Poznaşul îl caută şi după multe şi titanice eforturi îl găseşte la o singură văcuţă. Nu-i nimic însă, văcuţa este darnică şi este prezentă în fiecare seara la muls. Cam zgărcită cu lăţimea benzii ce-i drept...dar decât deloooc....
După multe zile şi înfrigurate clicăieli ..găleata-i plină! Plin de entuziasm Poznaşul verifică calitatea laptelui. Curat ca o floricică de muşeţel!
Apare o mică problemă însă ....filmuleţul nu-i traduuus. E aşa cum l-au făcut mama şi tata lui, în limba rusă adicătelea, iar subtitrare..ioc!
Ce ne facem? Ce. ne. facem?!
Căutările pentru subtitrare au fost şi mai înfrigurate şi mai supraomeneşti ..dar fără succes! Nimeni nu a fost interesat să facă o subtitrare într-o limbă de circulaţie internaţională, doar în croată şi tocmai asta este singura limbă din lume pe care Poznaşul şi Nătăfleţul nu o ştiu!
Trist, Poznaşul s-a dezumflat mai ceva ca un sufleu scos brusc din cuptor!
Ca să-şi înveselească prietenul Nătăfleţul a luat frâiele în mână şi a încercat să strunească situaţia.
Şi a reuşit: după 20 de minute Nătăfleţul şi Poznaşul au văzut filmul de animaţie pe un site de streaming unde un binevoitor utilizator nu numai că l-a oferit spre vizionare dar a furnizat şi subtitrare în limba engleză!
Ce trebuie să învăţaţi voi din această întâmplare: consecvenţa este bună! La fel şi compromisurile şi prietenii...
Aşa se face că într-o zi, după ce a scormonit prin ungherele minţii, Poznaşul şi-a amintit de un film de animaţie rusesc care îl fascinase în copilărie.
Bucuros nevoie mare, Poznaşul îl caută şi după multe şi titanice eforturi îl găseşte la o singură văcuţă. Nu-i nimic însă, văcuţa este darnică şi este prezentă în fiecare seara la muls. Cam zgărcită cu lăţimea benzii ce-i drept...dar decât deloooc....
După multe zile şi înfrigurate clicăieli ..găleata-i plină! Plin de entuziasm Poznaşul verifică calitatea laptelui. Curat ca o floricică de muşeţel!
Apare o mică problemă însă ....filmuleţul nu-i traduuus. E aşa cum l-au făcut mama şi tata lui, în limba rusă adicătelea, iar subtitrare..ioc!
Ce ne facem? Ce. ne. facem?!
Căutările pentru subtitrare au fost şi mai înfrigurate şi mai supraomeneşti ..dar fără succes! Nimeni nu a fost interesat să facă o subtitrare într-o limbă de circulaţie internaţională, doar în croată şi tocmai asta este singura limbă din lume pe care Poznaşul şi Nătăfleţul nu o ştiu!
Trist, Poznaşul s-a dezumflat mai ceva ca un sufleu scos brusc din cuptor!
Ca să-şi înveselească prietenul Nătăfleţul a luat frâiele în mână şi a încercat să strunească situaţia.
Şi a reuşit: după 20 de minute Nătăfleţul şi Poznaşul au văzut filmul de animaţie pe un site de streaming unde un binevoitor utilizator nu numai că l-a oferit spre vizionare dar a furnizat şi subtitrare în limba engleză!
Ce trebuie să învăţaţi voi din această întâmplare: consecvenţa este bună! La fel şi compromisurile şi prietenii...
Definiţie
Dacă v-aţi uita din întâmplare în Dicţionar la cuvântul agonie mai mult ca sigur veţi găsi poza Nătăfleţului!
Motivul este simplu: Nătăfleţul a fost la cinematograaaaf!
[surle, trâmbiţe, aplauze, fanfară şi paradă! fară număr!]
Şi a avut parte de 166 de minute de agonie!
[aaaaaaaaaaa <- compasiune]
Sau cu alte cuvinte: Nătăfleţul a văzut The Curious Case of Benjamin Button!
[aaaaaaaaaaa <- uşurare]
Acum, să fim clari: nu există părţi bune şi părţi rele. Nu din punctul de vedere al Nătăfleţului!
Oricăte compromisuri ar face ajunge la aceeaşi concluzie: groaznic! A fost îngrozitor! De groază! O grozăvie grozavă!
[Da, mai pot!]
Urmează staţia Grozăveşti cu peronul pe partea...
Deşi, ca să fie total imparţial Nătăfleţul trebuie să recunoască că nu e vina numai a filmului în sine, dar şi a cinematografului şi a publicului care nu i-au uşurat cu nimic suferinţa.
Ca să rezumăm: ştiţi cum uneori aveţi o idee, da' o idee bună, bună măr! şi încercaţi să o dezvoltaţi şi în acelaşi timp să îi păstraţi bunăciunea ? Da, este greu, dar nu imposibil!
[De aia există lucruri bune şi lucruri rele, asta ca să ştiţi şi voi cum funcţionează Lumea asta, zevzecilor!]
Cam aşa stă şi situaţia cu Benone Năsturel: cineva a avut o idee bună (Francis Scott Key Fitzgerald adicătelea) şi altcineva (lipitorile din Pădurea Sfântă) au stricat-o. Dar au stricat-o rău!
[Da, da chiar atât de rău!]
Benone Năsturel este un film în care nu se întâmplă nimic. Timp de 166 de minute nu se întâmplă absolut nimic!
[Ce ar trebui să se întămple întrebaţi!?]
Păi, e clar că nimeni nu se aşteaptă la o life altering experience (cel puţin nu Nătăfleţul) dar senzaţia de "Tocmai mi-am irosit 3 ore din viaţă şi nu le voi mai avea niciodată înapoi" e prea puternică şi te face să plângi...
[..sau să omori un pisoiaş mititel şi drăgălaş din cauza frustrării, după preferinţă]
Motivul este simplu: Nătăfleţul a fost la cinematograaaaf!
[surle, trâmbiţe, aplauze, fanfară şi paradă! fară număr!]
Şi a avut parte de 166 de minute de agonie!
[aaaaaaaaaaa <- compasiune]
Sau cu alte cuvinte: Nătăfleţul a văzut The Curious Case of Benjamin Button!
[aaaaaaaaaaa <- uşurare]
Acum, să fim clari: nu există părţi bune şi părţi rele. Nu din punctul de vedere al Nătăfleţului!
Oricăte compromisuri ar face ajunge la aceeaşi concluzie: groaznic! A fost îngrozitor! De groază! O grozăvie grozavă!
[Da, mai pot!]
Urmează staţia Grozăveşti cu peronul pe partea...
Deşi, ca să fie total imparţial Nătăfleţul trebuie să recunoască că nu e vina numai a filmului în sine, dar şi a cinematografului şi a publicului care nu i-au uşurat cu nimic suferinţa.
Ca să rezumăm: ştiţi cum uneori aveţi o idee, da' o idee bună, bună măr! şi încercaţi să o dezvoltaţi şi în acelaşi timp să îi păstraţi bunăciunea ? Da, este greu, dar nu imposibil!
[De aia există lucruri bune şi lucruri rele, asta ca să ştiţi şi voi cum funcţionează Lumea asta, zevzecilor!]
Cam aşa stă şi situaţia cu Benone Năsturel: cineva a avut o idee bună (Francis Scott Key Fitzgerald adicătelea) şi altcineva (lipitorile din Pădurea Sfântă) au stricat-o. Dar au stricat-o rău!
[Da, da chiar atât de rău!]
Benone Năsturel este un film în care nu se întâmplă nimic. Timp de 166 de minute nu se întâmplă absolut nimic!
[Ce ar trebui să se întămple întrebaţi!?]
Păi, e clar că nimeni nu se aşteaptă la o life altering experience (cel puţin nu Nătăfleţul) dar senzaţia de "Tocmai mi-am irosit 3 ore din viaţă şi nu le voi mai avea niciodată înapoi" e prea puternică şi te face să plângi...
[..sau să omori un pisoiaş mititel şi drăgălaş din cauza frustrării, după preferinţă]
Abonați-vă la:
Postări (Atom)