Se afișează postările cu eticheta cronică. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cronică. Afișați toate postările

Ce am făcut, cum o fost şi de ce I ♥ Festival

(I'm so smart for that Alt code ♥)


Cred că cel mai uşor ar fi să încep cu sfârşitul: de ce I ♥ Festival ?
Pentru că: este altceva de făcut într-o zi de Sâmbătă şi pentru că ne-a plăcut aşa de mult Şirnaville acum 2 ani şi pentru că vroiam să ieşim din oraş dar nu tocmai la munte şi nu chiar pentru tot week-endul.

Ce am făcut la I♥F şi cum o fost:

Mai întâi o fost de dimineaţă, de la 8:00, când s-a dat deşteptarea. Deşi a fost zi de week-end a trebuit să facem câteva sacrificii, ca să ajungem departe evident!

Ne-am băut cafelele şi ne-am pus echipamentul de festival. Cum nu este vorba de festival de metale, am lăsat acasă pantalonii de piele, crema de ghete şi bâta cu ţinte, optând pentru o uniformă lejeră, de hipster:

  • pălărie
  • ochelari cu rama groasă
  • visible face piercings
  • cămaşă în carouri


La ora 9:00 s-a dat plecarea.
Plecarea spre cel mai apropiat Decathlon de unde au fost achiziţionaţi saci de dormit şi un cort (nu chiar pentru I♥F, ci pentru Hellfest, dar ar fi fost o ocazie bună să ne testem talentele de campioni [ = oameni care campează, ce altceva credeaţi?!] )

3 saci de dormit şi 1 cort în portbagaj şi la 10:30 demarăm din parcarea Decathlon Berceni cu destinaţia Pădurea Păuleşti! E bine că toţi cei trei ocupanţi ai maşinii ne-am informat  (...not!) unde anume este mai exact  această Pădure şi nu mai probabil pe unde ar putea fi...

Pe drum ne-am delectat cu frumuseţile patriei şi cu arhitectura rurală:


ce încântă ochiul de pe fiecare stâlp al gradurilor...

Mai târâş, mai grăbiş, mai cu GPS, mai cu ochii în indicatoarele de pe marginea străzii - aici ţin să menţionez cât de prost a fost semnalizat traseul spre locul de desfăşurare a festivaluilui: nu a fost!1!! - pe la 11:30 trecute şi oleacă am ajuns la I Love Festival! Ieeeeeeeee!!!


Ne deşărtăm buzunarele de 30 de RON de persoană biletul pentru o zi până la ora 20:00 - aici e momentul să menţionez cât de idiot a fost sistemul de taxare: 30 de RON Sămbătă şi Duminică dar doar până în ora 20:00 când biletul devenea 50 de RON !? -  şi mergem să parcăm, undeva la 5-10 minute de mers pe jos de intrarea în spaţiul festivaluilui (detaliu important!*).

Nu era grabă să achiziţionăm bilet şi pentru peste noapte pentru că nu eram siguri că vrem să rămănem. Am hotărăt să testăm aşa puţin apele cu degetul şi apoi să luăm o decizie.

Cu brăţara mov la încheietură


am purces la a explora teritoriul cam pustiu şi sărăcăcios al festivalului. Pustiu! da' pustiu rău!

I♥F s-a anunţat a avea loc în pădure însă locul festivalului nu era chiar poieniţa cu margarete din codru ci ceea ce bănuiesc a fi fost în trecutul comunist al României un loc de agrement pentru membrii partidului: avem alee betonată, teren de baschet şi de fotbal, clădiri pe jumătate terminate (bănuiesc că numai bune pentru concursul de graffiti) şi pavilioane cu fundaţii de ciment.




Într-o primă fază am străbătut aleea principală dintr-un capăt în altul, am numărat toaletele ecologice şi standurile cu mâncare, scenele goale şi corturile împrăştiate peste tot şi ne-am hotărât să servim un brunch timpuriu de mici şi bere: 3 lei micul, 5 lei berea (Ciuc), hoţie nu altceva.

Mai târziu aveam să trecem cu vederea (şi nu prin esofag) şi brioşele minuscule la 5 lei, prăji tot la 5 lei, spălătura cu nume de cafea de 150 ml la..5 lei! şi (cireaşa de pe tort) paharul de 200ml cu apa la 2 lei! Da: apă. Apă chioară. Un pahar. 2 lei. Mdaaaa....

Asta a fost unul din marile minusuri ale I♥F: nu aveai de unde alege şi nu aveai ce. Puţine standuri cu mâncare şi şi mai puţine standuri cu ...orice!
Adică: un stand cu zdrăngănele din fimo, un stand cu piercings, două standuri cu tutun şi foiţe şi cutiuţe şi o chestie total la întâmplare cu perne şi beţigaşe parfumate care se vroia a fi centru de iniţiere în yoga does not a 3 days festival site make!

Da, festivalul a fost în pădure deci trebuia să ne bucurăm de natură, dar micul complex în care erau amenajate scenele şi toate cele enumerate mai sus era îngrădit. Trebuia să ieşi din incinta festivalului ca să ajungi în pădure..unde nu ştiu ce trebuia să faci, dar mă rog...

Aşa că nu ne-a rămas să facem decât cel mai sensibil lucru şi cea mai naturală activitate de la iarbă verde:



După un timp însă ne-am plictisit şi de asta şi ne-am înfiinţat la locul de desfăşurare a ceea ce pe afiş purta numele de B-Boy Battle:



Da, nenea ăla stă în cap.

Mai târziu am aflat că B-Boyz sunt de fapt breakdancers dar cărora nu le place să li se spună breakdancers pentru că ei sunt mai complecşi, au un crez, fac parte dintr-o cultură (hip-hop se pare) şi sunt mai cu moţ şi pentru că de aia!

Nu a durat mult nici faza cu BBoingu pentru că ne-am plictisit şi pentru că se şi terminase bătălia, aşa că am hotărât să facem o plimbare prin pădure până la parcare.

*La întoarcerea pe teritoriul straşnic păzit al festivalului, ne-au fost verificate vizual brăţările şi mi s-a spus să las sticla cu apă, cu care de altfel şi ieşisem şi pe care dădusem 5 lei (0,5l), la intrare. Când am încercat să-i explicăm Cerberului că sticla este achiziţionată tot de pe teritoriul festivalului (că doar nu creşte apă minerală în copacii din pădure şi că poate nu va trebui să arunc cu banii la gunoi) mi s-a răspuns clar, politicos, logic şi la obiect: şi ce dacă?
 În faţa acestui argument solid ne-am executat cu coada între picioare şi am mărşăluit fără sticlă la sânul gol şi uscat al patriei I♥F.

A urmat o perioadă luuungă şi plictisitoare în care am consumat un colac secuiesc, am rezolvat un mister universal, am făcut cunoştinţă cu geografia, flora şi fauna festivalului









şi am aşteptat cuminţi lângă scenă


să înceapă concertul Paraziţii (mutat de Vineri Sâmbătă, probabil datorită organizării impecabile şi a profesionalismului desăvârşit al artiştilor).

Şi am staaaat, şi am staaaat....până o apărut The MOOoD să facă proba de sunet (logic, nu?):

ZOMG! e chiar solistul de la The MOOoD!

până şi-o băut Cheloo apa minerală

ZOMG! e chiar Cheloo în persoană!
şi până ce în principiu şi în efect o venit măgarul de la apă.

Într-un final, pe la 17:00 fără 8 minute formaţia Paraziţii a început să se producă pe scenă.

A fost primul meu concert de hip-hop din cariera de Nătăfleţ!


A fost lung, plictisitor, complex şi profund: pula, pula, pula, mă-ta, pula, pula, să te fut.

După vreo 45 de minute de spurcare Paraziţii s-au hotărât să încheie reprezentaţia şi noi am hotărât să ne clătim gurile uscate cu nişte cartofi pai plin de ulei şi scumpi.

În timpul acestui festin gargantuan s-a hotărât că de fapt nu vrem să stăm peste noapte şi să testăm cortul şi sacii de dormit aşa că ne-am luat catrafusele, ne-am îmbarcat în mijlocul de transport şi ne-am pierdut în apusul glorios (ce urma să aibă loc peste vreo cateva ore, dar dă bine ca încheiere)



Aşa am fost noi la I ♥ F, în luna Mai a anului 2011


pam-pam!

in da hub club hub



unde am fost săptămâna trecută, joi seară de la 21:00 până pe la oleacă după miezul nopţii?

La Blazzaj, peste drum în Tago fukin' Mago.

Din întâmplare am aflat de concertul acesta cu doar o săptămână înainte şi pentru că era la propriu peste drum am zis să dăm o tură pe acolo dacă tot ne plictisim Joi seara.

Derulăm rapid peste o săptămână: e joi, e 8:30, Nătăfleţul şi Poznaşul sorb cafeaua pe canapea.

Cu o seară înainte se lăsase cu dezmăţ şi perspectiva unei noi seri cu fum şi băutură tăia orice chef de a mişca măcar un deget.
Promisiunea e promisiune însă şi şansele nu trebuie ratate când ţi se dau pe tavă aşa că ne-am pus durerea în cui şi în Tago Mago ne-am cărat.

Am ajuns pe la 9 trecute fix dar nu vă faceţi griji, deşi e ora trecută pe afiş, eram departe de a fi în întârziere.

Nu v-am mai povestit despre Tago Mago până acum, nu? Hmm..foarte urât din partea mea.

Tago Mago e un locuşor pe strada Speranţei la numărul 21. Locuşorul ăsta este o casă mare transformată în cuibuşor de nebunii.

Am auzit că ar fi deţinut de aceeaşi oamini/om ce deţin şi Club Control, marele avanpost indie- alternative al BuCUReştilor, fapt poate mai evident dacă vă spun că Tago Mago are un nivel numit Mansarda lui Jumbo, Mansarda lui Jumbo fiind precursorul Controlului - care de fapt are ca nume mic Alt-Jumbo. Înţelegeţi ce vreau să zic sau v-am încurcat cu atâtea mamiţiche, mamiţe şi mame mari?

Nu e nevoie să înţelegeţi decât că Tago Mago se vrea a fi încă un loc unde marea, imensa, gigantica (nu chiar) scenă alternative se poate desfăşura în splendoarea ei. Avem concerte, avem club, avem manifestări cultural artistice, avem di toate. Dacă mă întrebaţi pe mine Tago Mago seamănă cu un fel de Palatul Copiilor pentru hipsteri.

Da, hai că am deviat. Deci în căsoiul ăla mare de la numărul 21 avem ??? la parter (aka Mix Bistro), bar şi sală de concert/club la etajul unu' (Hub Club), bar şi mai mult loc de băut şi manifestat cultural la mansardă (Mansarda lui Jumbo).

Ah, şi vara avem curte, terasă. E drăguţ. Servesc şi mâncare pe terasă şi bănuiesc că acum iarna fac asta şi pe undeva pe la parter, doar că nu am ajuns noi pe acolo încă. Noi suntem mai mult cu hidratarea ...

Concertul Blazzaj (că despre asta am început să vă zic) s-a ţinut la etajul unu, in da hub, mon.

- + Concertul Blazzaj a început cu 1 oră şi 20 de minute întârziere, timp în care am admirat ce a mai scos evenimentul ăsta din cotloane vintage şi indie şi pe membrii formaţiei întreţinându-se cu viitorul public la bar.
2 x + Concertul Blazzaj a avut parte de un sunet foarte bun. Poate a fost genul de muzică, poate a fost întâmplarea, nu ştiu care e motivul da' a fost excepţional.
2 x - Concertul Blazzaj s-a desfăşurat într-un loc în care fumul de ţigară neventilat îţi ardea plămânii de nefumător la fiecare respiraţie.
3 x + Concertul Blazzaj, datorită energiei şi pasiunii echipajului Blazzaj, a fost super tare! extraordinar! fantastic! de excepţie!

Muuuult mai bun decât cel din Control din primăvară şi muuult mai bun decât Anathema la o zi după (da, îmi place să răsucesc cuţitul în rană).

cum a fost la Anathema aseară

în Silver Church.

  1. Nu a fost.
  2. A fost înghesuială.
  3. A fost dar n-am fost noi.
  4. Cine?
  5. Cui îi pasă?

Vineri, 19 decembrie, în Silver Church, Anathema s-au produs în cadrul turneului We’re Here Because We’re Here, un eveniment ARTmania.

Nu am chef de elucubraţii scriitoriceşti.

Concertul a fost mutat cam cu 2 săptămâni în urmă de la Arenele Romane (cort) în Silver Church. Din motive de logistică. O decizie nu proastă ci dezastruoasă. Nu ştiu dacă logistică = nu am vândut destule bilete, dar Silver Church a fost arhiplin. Nu în sensul bun. S-a renunţat la vânzarea de bilete la intrare pentru că nu se mai putea respira înauntru.

Programul evenimentului a fost anunţat ca fiind următorul: ora 18:00 se permite accesul în sala de concerte, ora 19:00 începe să se desfăşoare opening act nenea Petter Carlsen, dupe care (maxim o ora?) se vor rostogoli pre scenă nenii de la Anathema.

Opening act nu a mai fost. De ce? Nu s-a oferit nici o explicaţie.

Nenii de la Anathema au început să se producă pe la ora 20:45. De ce atât de târziu? Nu s-a oferit nici o explicaţie.

Sunetul a fost de câcat de la bun început.
Ne-am cărat de la primul cântec.

Ar fi fost a şasea oară când i-am fi văzut pe oamenii ăştia. Am dat 85 de RON pe bilet (x 3). Plus 10 lei pe taxi. Am consumat 2 beri şi o apă minerală. Ne-am lăfăit 1h şi 45min în ţâţe, coate, funduri, spinări transpirate, feţe parfumate, picioare călcate.

Dacă publicul român ar fi avut respect de sine ar fi plecat după o oră de aşteptare în condiţii infernale.
Dacă publicul român ar avea coloană vertebrală ar sancţiona ARTmania pentru bătaia de joc ce s-a numit Anathema @ Silver Church, pe 19 noiembrie.
Dacă ARTmania ar avea coloană vertebrală şi-ar cere scuze pentru mizeria ce s-a numit Anathema @ Silver Church, pe 19 noiembrie.

Dacă mâine plouă, cui îi pasă?

cum o fost la gunsen roses

cu maaare, mare întârziere termin şi eu ciorna asta şi o public!


poză făcută la tîrgu mureş în cetate


iniţial vroiam să zic de rău.

Ba chiar în timp ce aşteptam rumegam gânduri şi idei despre cum o să vin eu aici şi o să scriu de rău şi o să-i pleznească obrazul de ruşine lu domnu' Trandafir.

După primele trei melodii chiar începeam să compun sloganuri pentru mica revoluţie ce va avea loc când se vor cere biletele înapoi.

După care mi-a trecut. Am asistat calm la restul concertului, m-am dus acasă, m-am culcat, m-am trezit, am citit pe ici pe colo diverse păreri şi cronici, am digerat.

Concertul Guns N' Roses n-a fost rău. A fost un concert standard de promovare a unui album nou. Nenea Trandafir s-a agitat, a defilat, a cântat, unele piese le-a cam ratat, confetti ne-a dat. Totul bun şi frumos. Ba chiar după concert am rămas şi cu câteva sechele muzicale şi păreri de rău că nu am ascultat mai mult albumul înainte de concert. Ce altceva mai vrem?

Organizarea a fost jale.
Sunetul a fost jenant.
Poziţionarea scenei a fost neinspirată.

cum a fost la AC/DC sau despre degradarea condiţiei umane la coadă la cârnaţi

mă tot chinui de vreo 3 zile să scriu postul ăsta dar nu îmi merge. Şi cu cât trec zilele cu atât uit din ce în ce mai multe dintre ideile coapte pentru el.

Eu nu sunt fan AC/DC. Ştiu vreo 3 cântece după nume şi încă vreo 3 când le aud refrenul dar concertul ăsta chiar mi-a plăcut şi nu mi s-a întâmplat nici un moment în care să mă gândesc oare mai are? vreau să se termine, vreau acasă.

Deci muzica a fost bună. Mulţumită Poznaşului am ştiut numele fiecărui cântec - sans Black Ice ones - şi am putut lălăi la refren şi eu câte un cuvânt două (detaliu foarte important pentru feelingul de apartenenţă la mulţime). În afară de asta am chiuit, am ţopăit, am făcut semnul ăsta \m/ cu mâinile şi am aplaudat cu palmele deasupra capului până m-au durut braţele. Am adunat 4 confetti pe care le am şi acum în buzunar (3 albe şi unul negru) ca amintire. Da, am refuzat să dau 50 de lei pe corniţe cu beculeţe, chestii clipicioase & altele. Mi-ajung confetti.

Sunetul a fost aşa şi aşa. La câteva melodii nu auzeam vocea deloc dar per total, pentru AC/DC a fost bun. La Down nu a fost aşa de bun, a fost masacrat, iar faptul că nu ştiam nici un cântec nu m-a ajutat să înţeleg urletele lu' nenea Phil, urlete ce acum se auzeau, acuma ba. La Iris am impresia că a fost excepţional, dar nu pot garanta pentru că nu am fost de faţă. De ce? Vă zic mai încolo.

Scena. Păi scena. Nu degeaba e prima sau a doua din lume. A fost prima oară când am putut vedea şi eu totul de pe scenă fără să mă chiorăsc şi fără să stau în primul rând.

Organizarea. La cercul auriu (auriu, he he!) a fost foarte bine. Se pare că degeaba ne-am panicat noi cu suplimentarea aceea din ultima săptămână pentru că a fost foarte aerisit şi foarte mult spaţiu. Am stat undeva mai în spate şi am văzut totul foarte bine, fără nici o pălugă care să-mi obstrucţioneze câmpul vizual aşa cum se întâmplă de obicei. Nu am fost împins, călcat în picioare şi nu mi s-a răsuflat în ceafă.

Deci asta a fost zona de ..concert.

Celelalte zone...niţel dezastru. La toalete nu am avut onoarea să merg, dar am trecut pe lângă ele şi nu mă îmbiau. La standurile cu băutură şi mâncare... pardon, standurile cu băutură şi standul cu mâncare. O singură coşmelie cu cârnaţi la cincizeci de mii de oameni. Genial.

Coşmelia cu cârnaţi este motivul pentru care am ratat Iris (ză drama!). Am stat o oră la coadă la cârnaţi! 10 lei cârnatul. Un cârnat ordinar care avea 10% carne, 90% alte chestii. Un cârnat pentru care unele fiinţe au renunţat la cea mai mică firmitură de umanitate: se împingeau, striveau, urlau, se certau, trişau ...auuu!

Săracul Poznaş era să ajungă în tava cu cârnaţi fierţi şi Nătăfleţul după el.

Bun simţ? Nu la coadă la cârnaţi! Nu mai zic de cei "agăţaţi" de toţi prietenii de ocazie care ajungeau să cumpere 7-10-12 pentru toată gaşca, pentru un prieten al unui prieten, pentru o rudă a unui prieten, pentru un prieten al unui prieten al unei cunoştinţe, în loc de 1-2!

Aş mai zice, dar după aia mă transform într-una din fiinţele alea nemulţumite care scuipă venin pe lângă fiecare cuvânt. Lasă, nea Mircea Măcelaru' să ne trăiască!

În concluzie, deşi n-a fost o life altering experience, împlinirea unui vis din copilărie, cel mai tare concert la care am fost vreodată, ne-am distrat şi ne-a plăcut la AC/DC.

La zi

Marţi am ieşit în oraş. Şi am mâncat în oraş, la restaurant.

Acum vom face o paranteză.

(Există câteva locuri pe Internetz unde un om curios poate afla despre localurile din Bucureşti [în special] şi astfel, împuternicit de Cunoaştere, poate profita la maxim de timpul său.

Majoritatea acestori locuri au însă o problemă: nu sunt la zi.

Adică, ce mă interesează pe mine că acum 3 ani, în localul X se mânca bine? Acum, în 2 luni roata se poate întoarce şi un local bun să devină de câcat, să nu mai spun în 1-2-3 ani!

Ar fi frumos ca domnii şi domniţele cronicari să mai dea pe acolo pe la 6 luni aşa să vadă care e treaba. Nătăfleţul de exemplu a avut o experienţă foarte neplăcută într-un loc foarte lăudat, chiar şi cu aşteptările minime pe care şi le făcuse ...
)

Acuma, când ţi-e foame ce faci? Experimentezi şi te duci într-un loc unde nu ştii la ce să aştepţi sau mergi undeva unde ştii din experienţă că mâncarea e pe gustul tău?

Varianta 2 pentru 70 de lei vă rog!

Şi aşa am ajuns în St. George, restaurantul cu specific unguresc de pe strada Franceză.

Să fie faptul că ultimele 3-4 dăţi când am fost acolo nu ne-au mai servit cu aperitive din partea casei? Sau poate faptul că de când s-a terminat reabilitarea străzii din ce în ce mai multă lume a găsit drumul spre uşile sale? Nu o să ştim niciodată ... ceea ce ştim cu siguranţă însă este faptul că St. George nu mai este ce a fost şi asta sărind peste uşoara indolenţă a chelnerilor şi faptul că atmosfera a devenit una mediocră!

Simplu şi la obiect: mâncare proastă care nu prea merita banii, ca să o zicem cât mai pe înţelesul tuturor.

Poate toamna şi aerul rece vor alunga învălmăşeala de mofturi şi capricii ce a pus stăpânire pe Centrul Vechi şi lucrurile se vor schimba în mai bine.

...deşi n-am auzit niciodată să se întâmple asta!