ştiţi ce este enervant?
Când mergi liniştit pe trotuar şi brusc vine cineva din urmă şi în loc să te întreacă merge cot la cot cu tine.
Adică...cine dracu eşti şi de ce îmi furi oxigenul?!?
Trotuarul ăsta nu e destul de mare pentru noi amândoi, te rog să continui în acelaşi ritm cu care mai ajuns din urmă şi să mă întreci şi să mă laşi în pace!
Zău aşa, unii oameni nu au deloc noţiunea de spaţiu personal! E absurd! Aşa ceva nu se face :(
Păi de exemplu, în secunda 2 eu mă pregăteam să-mi scot căştile din urechi şi să îi răspund imbecilului la întrebare. Dar nu m-a întrebat nimic. Însă l-am văzut lungind gâtul şi întorcând faţa spre mine.
Daaaaaaa?
Am maro pe pantaloni la spate (deşi port negru...)?
Am călcat în hărtie igienică şi mi-a rămas lipită de talpă?
Te-am lovit în metrou şi vrei să reglezi conturile?
Vrei să-ţi dau nişte bani să-ţi iei şi tu o pâine?
Vrei o ţigară?
Arăt a ghid şi vrei să te îndrum spre adresa ... ?
Sunt simpatic, vrei să mă cunoşti?
Vrei să mă întrebi de unde mi-am cumpărat căştile roz, mori dacă nu îţi iei şi tu o pereche?
Eşti un imbecil şi nu eşti conştient de nevoia de intimitate a oamenilor chiar şi atunci când sunt pe stradă?
BINGO!
Se afișează postările cu eticheta idiot. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta idiot. Afișați toate postările
Petrică, iarrrtă-mă!
Azi am pierdut un dinţişor.
De ce? De ce nu sunt responsabil? Doare. Prostia doare.
Acum, la 2 ore de la intervenţie, beau rachiu ca să nu mai simt gingia pulsând.
Sunt prost.
Şi scriu pe blog, desigur. Vreau să suferiţi cu mine.
Acum ceva timp am citit despre o adevărată "problemă" a omului modern: vrea să fie băgat în seamă. Concluzia era trasă din faptul că lumea postează pe faţăCarte şi pe Ciripitură despre absolut orice.
De la tocmai făt la mă cac.
[...and then I'm liek wtf?!? ]
Îmi cer scuze celor trei (3 !!!) fani dacă i-am dezămăgit, dar vă rog eu, zeul vostru, Nătăfleţul, nu amânaţi niciodată vreo problemă de sănătate! Nu pe motiv de ruşine, lene, nu am timp. Nu.
Petrică, premolarul meu, te rog să mă ierţi!
Am observat că în ultimul timp botez orice Petrică! Pe brăduţ îl chemă Petrică, am chestie de lână în formă de pisică ...Petrică! acuma şi dinţişorul! Nu ştiu de ce...
Am un unchi, prin alinaţă, pe care îl cheamă Petru. Şi am şi doi verişori prin alinaţă: un Petrică şi o Petronela. Progeniturile sale desigur [talk about narcissism!] Şi credeam că eu am o problemă!
Deci da...electricity...
De ce? De ce nu sunt responsabil? Doare. Prostia doare.
Acum, la 2 ore de la intervenţie, beau rachiu ca să nu mai simt gingia pulsând.
Sunt prost.
Şi scriu pe blog, desigur. Vreau să suferiţi cu mine.
Acum ceva timp am citit despre o adevărată "problemă" a omului modern: vrea să fie băgat în seamă. Concluzia era trasă din faptul că lumea postează pe faţăCarte şi pe Ciripitură despre absolut orice.
De la tocmai făt la mă cac.
[...and then I'm liek wtf?!? ]
Îmi cer scuze celor trei (3 !!!) fani dacă i-am dezămăgit, dar vă rog eu, zeul vostru, Nătăfleţul, nu amânaţi niciodată vreo problemă de sănătate! Nu pe motiv de ruşine, lene, nu am timp. Nu.
Petrică, premolarul meu, te rog să mă ierţi!
Am observat că în ultimul timp botez orice Petrică! Pe brăduţ îl chemă Petrică, am chestie de lână în formă de pisică ...Petrică! acuma şi dinţişorul! Nu ştiu de ce...
Am un unchi, prin alinaţă, pe care îl cheamă Petru. Şi am şi doi verişori prin alinaţă: un Petrică şi o Petronela. Progeniturile sale desigur [talk about narcissism!] Şi credeam că eu am o problemă!
Deci da...electricity...
abnegaţie
Nătăfleţul: azi n-am scris nimic pe blog. despre ce să scriu?
Poznaşul: despre politică
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre întorsul la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre lipsa chefului de întors la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre mercantilismul societăţii
Nătăfleţul:
vîtîfî?!
Între casa noastră şi casa vecină sunt vreo 5 metri.
Fereastra din camera de zi dă nas în nas cu fereastra de la bucătaria unora: ei văd ce facem noi, noi vedem ce fac ei. Totul într-un mod foarte discret, foarte 'nu mă uit', foarte 'da, privirea mea e întoarsă în direcţia voastră dar eu de fapt mă uit la spate'.
Ah, şi nu avem perdele. Nici noi, nici ei.
Mă enervează reclama la BCR, aia cu banca pentru locuinţe. Mă enervează nenea care cumpără tapet. Mă scoate din sărite faţa lui şi faptul că are doi plozi deşi situaţia lui materială nu e prea bună şi că vrea să-şi pună tapet deşi nu are destui bani. Şi eu visez să fiu bancher, dar ...
Mă enerveaza reclama la Timişoreana. Aia cu butoiul şi povestea care merge mai departe. Mă enervează de fapt coloana sonoră. De fiecare dată când este difuzată la televizor Poznaşul se apucă şi fluieră în sincron. Fluieră fals, dar el fluieră ...
Poznaşul: despre politică
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre întorsul la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre lipsa chefului de întors la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre mercantilismul societăţii
Nătăfleţul:
vîtîfî?!Între casa noastră şi casa vecină sunt vreo 5 metri.
Fereastra din camera de zi dă nas în nas cu fereastra de la bucătaria unora: ei văd ce facem noi, noi vedem ce fac ei. Totul într-un mod foarte discret, foarte 'nu mă uit', foarte 'da, privirea mea e întoarsă în direcţia voastră dar eu de fapt mă uit la spate'.
Ah, şi nu avem perdele. Nici noi, nici ei.
Mă enervează reclama la BCR, aia cu banca pentru locuinţe. Mă enervează nenea care cumpără tapet. Mă scoate din sărite faţa lui şi faptul că are doi plozi deşi situaţia lui materială nu e prea bună şi că vrea să-şi pună tapet deşi nu are destui bani. Şi eu visez să fiu bancher, dar ...
Mă enerveaza reclama la Timişoreana. Aia cu butoiul şi povestea care merge mai departe. Mă enervează de fapt coloana sonoră. De fiecare dată când este difuzată la televizor Poznaşul se apucă şi fluieră în sincron. Fluieră fals, dar el fluieră ...
S-a întâmplat întâmplător la metrou
..ca Nătăfleţul să vadă un afiş pe care scria ceva de genul
Din 550 de ani ai Bucureştiului, 30 de ani i-aţi petrecut alături de noi...
Oare în ce moment li s-a părut relevant celor de la Metrorex această informaţie?!
550 vs. 30? 30 vs. 550? 550:30=??? 550 - 30 = ???
Nu este jumătate, nu este centenar, nu este nimic! 30 de ani faţă de 550 de ani e o ...beşină! Aceste două cifre nu au nici o corelaţie! De ce să scoţi în evidenţă ceva atât de lipsit de importanţă? Care-i chestia?
De ce nu puteau spune simplu că Metrorex aniversează 30 de ani şi gata?
De ce ar fi fost concişi, eficienţi, normali? Aaaaaa...
Din 550 de ani ai Bucureştiului, 30 de ani i-aţi petrecut alături de noi...
Oare în ce moment li s-a părut relevant celor de la Metrorex această informaţie?!
550 vs. 30? 30 vs. 550? 550:30=??? 550 - 30 = ???
Nu este jumătate, nu este centenar, nu este nimic! 30 de ani faţă de 550 de ani e o ...beşină! Aceste două cifre nu au nici o corelaţie! De ce să scoţi în evidenţă ceva atât de lipsit de importanţă? Care-i chestia?
De ce nu puteau spune simplu că Metrorex aniversează 30 de ani şi gata?
De ce ar fi fost concişi, eficienţi, normali? Aaaaaa...
Lucian
Sună telefonul.
Mă uit pe ecran: număr necunoscut. Deşi împotriva principiilor mele, răspund.
Eu: da?
Telefonul: bip bip biiiiiiiip.
Buuuun.
Las telefonul jos şi dau să continui munca.
Sună telefonul.
Mă uit pe ecran: acelaşi număr ca înainte. Măi, dacă insistă înseamnă că e important!
Răspund.
Eu: da?
pauză
Telefonul: cine-i? Lucian?
Eu: nu, greşeală.
Telefonul: bine ..scuze...
Închide.
Bine? Bineee??? Adică cum "bine..."?
Ceva de genul "Bine, te iert că eşti proprietarul telefonului tău şi îţi scuz impertinenţa de a nu fii altcineva. Fie, treacă de la mine!"
Unii oameni...
Mă uit pe ecran: număr necunoscut. Deşi împotriva principiilor mele, răspund.
Eu: da?
Telefonul: bip bip biiiiiiiip.
Buuuun.
Las telefonul jos şi dau să continui munca.
Sună telefonul.
Mă uit pe ecran: acelaşi număr ca înainte. Măi, dacă insistă înseamnă că e important!
Răspund.
Eu: da?
pauză
Telefonul: cine-i? Lucian?
Eu: nu, greşeală.
Telefonul: bine ..scuze...
Închide.
Bine? Bineee??? Adică cum "bine..."?
Ceva de genul "Bine, te iert că eşti proprietarul telefonului tău şi îţi scuz impertinenţa de a nu fii altcineva. Fie, treacă de la mine!"
Unii oameni...
No comment
AVIATIEI, et. 2, decomandat, decent, semimobilat, numai pentru persoane foarte serioase, cu o inalta moralitate, de religie ortodoxa sau catolica. Exclus studentii si cuplurile necununate la biserica, telefon numai intre orele 18.00 - 22.00
între două lumi
Ok, să începem cu două clarificări:
"Pe scena de la Brasov vor mai concerta in calitate de invitati Steve Vai, Hot Chocolate si Tiziano Ferro."
Buuuuun.
Şi încep comentariile...
Vă rugăm să vă îndreptaţi atenţia asupra comentariului numărul 3:
"Cei mai slabi invitati.De la an la an tot mai slab este acest festival.In afara de Hot Chocolate care chiar merita sa mergi restul nu are rost…"
Poftim???!
Dragă edwin3,
Eşti prost. Mori.
Cu drag,
Omenirea
- muzica pe care o ascultă Nătăfleţul&Co. este cea mai bună, iar muzica pe care o ascultă restul lumii este cea mai proastă. Fără contestaţii.
- Nătăfleţului nici măcar nu-i place Steve Vai, dar îi recunoaşte calităţile.
"Pe scena de la Brasov vor mai concerta in calitate de invitati Steve Vai, Hot Chocolate si Tiziano Ferro."
Buuuuun.
Şi încep comentariile...
Vă rugăm să vă îndreptaţi atenţia asupra comentariului numărul 3:
"Cei mai slabi invitati.De la an la an tot mai slab este acest festival.In afara de Hot Chocolate care chiar merita sa mergi restul nu are rost…"
Poftim???!
Dragă edwin3,
Eşti prost. Mori.
Cu drag,
Omenirea
S-a întâmplat întâmplător la metrou
S-a întâmplat că Nătăfleţul aştepta metroul spre casă.
Acum, nu ştiu alte staţii cum sunt, dar staţia La Muncă este o staţie colorată, cu personaje din cele mai joase şi pitoreşti pături sociale.
Aşa cum se întâmplă de fiecare dată, Nătăfleţul a pierdut metroul la mustaţă aşa că peronul era aproape gol.
Dar nu pentru mult timp, fiind ora O, oră la care mulţi angajaţi scapă din jugul angajatorilor, în câteva zeci de secunde peronul a devenit destul de aglomerat.
În acest moment o voce nazală şi impersonală ne anunţă că următorul tren care soseşte în staţie în direcţia Piaţa Victoriei circulă fără călători.
Foarte bine, nici o problemă.
După alte câteva zeci de secunde îşi face apariţia şi "următorul tren".
În tot acest timp, vocea de tanti obosită ne anunţa că acesta va circula fără călători.
Trenul se mişca încet şi intră în staţie ca un bătrânel muribund.
Mulţimea prinde viaţă, se mişcă mecanic spre marginea peronului, dincolo de linia de siguranţă, continuându-şi discuţiile, neatentă la ce se întâmplă în jur.
Metroul se mai târăşte un vagon.
Câteva persoane aleargă pe scări grăbite să prindă metroul. Se împing să treacă de zidul deja format la marginea peronului în dreptul uşilor.
Metroul e aproape în întregime la peron.
Mulţimea tace, minţile se golesc de orice urmă de raţiune, muşchii se încordează, coatele se ascut, mulţimea îşi trage suflarea pentru cursa ce va urma. Cursa pentru scaune, pentru un loc în metrou.
Metroul e în întreaga sa lungime staţionat la peron.
...
Ce se întâmplă? De ce nu se deschid uşile?
Câteva persoane au o sclipire de geniu: apasă butoanele de pe uşă (dezactivate din imemorabile vremuri!) poate e un test de inteligenţă!
Alţii mai curajoşi dau şi căteva picioare în uşi, poate aşa vor întelege. Trebuie să se deschidă!
Încet încet un murmur de nemulţumire se ridică deasupra muţimii.
Cei care erau în prima linie fac loc celor din spate, poate ei vor găsi o soluţie, un răspuns. Ce se întâmplă? De ce nu se deschid uşile?
Tot ce vor ei este să ajungă acasă. De ce? De ceeee?
Răspunsul vine tot din spate.
Cei care s-au retras încep să-şi folosească mintea din nou. Să devină conştienţi la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Să audă vocea din difuzoare care în tot acest timp a repetat un singur mesaj: TRENUL. CIRCULĂ. FĂRĂ. CĂLĂTORI!
Un murmur străbate mulţimea. De data aceasta este unul de înţelegere.
Oamenii îşi zâmbesc unul altuia: circulă fără călători! hah, asta era!
Mulţimea se îndepărtează uşor de marginea peronului.
Trenul se pune în miscare. Liniile rămân din nou goale.
Au trecut 3 minute şi 35 de secunde de la ultimul tren. Peste un minut va sosi un nou tren în direcţia Piaţa Victoriei.
Totul este normal. Calm.
Nătăfleţul e îngheţat rezemat de un perete, căştile în urechi, muzica în surdină, inima sfâşiată. Omenirea... este retardată...
Acum, nu ştiu alte staţii cum sunt, dar staţia La Muncă este o staţie colorată, cu personaje din cele mai joase şi pitoreşti pături sociale.
Aşa cum se întâmplă de fiecare dată, Nătăfleţul a pierdut metroul la mustaţă aşa că peronul era aproape gol.
Dar nu pentru mult timp, fiind ora O, oră la care mulţi angajaţi scapă din jugul angajatorilor, în câteva zeci de secunde peronul a devenit destul de aglomerat.
În acest moment o voce nazală şi impersonală ne anunţă că următorul tren care soseşte în staţie în direcţia Piaţa Victoriei circulă fără călători.
Foarte bine, nici o problemă.
După alte câteva zeci de secunde îşi face apariţia şi "următorul tren".
În tot acest timp, vocea de tanti obosită ne anunţa că acesta va circula fără călători.
Trenul se mişca încet şi intră în staţie ca un bătrânel muribund.
Mulţimea prinde viaţă, se mişcă mecanic spre marginea peronului, dincolo de linia de siguranţă, continuându-şi discuţiile, neatentă la ce se întâmplă în jur.
Metroul se mai târăşte un vagon.
Câteva persoane aleargă pe scări grăbite să prindă metroul. Se împing să treacă de zidul deja format la marginea peronului în dreptul uşilor.
Metroul e aproape în întregime la peron.
Mulţimea tace, minţile se golesc de orice urmă de raţiune, muşchii se încordează, coatele se ascut, mulţimea îşi trage suflarea pentru cursa ce va urma. Cursa pentru scaune, pentru un loc în metrou.
Metroul e în întreaga sa lungime staţionat la peron.
...
Ce se întâmplă? De ce nu se deschid uşile?
Câteva persoane au o sclipire de geniu: apasă butoanele de pe uşă (dezactivate din imemorabile vremuri!) poate e un test de inteligenţă!
Alţii mai curajoşi dau şi căteva picioare în uşi, poate aşa vor întelege. Trebuie să se deschidă!
Încet încet un murmur de nemulţumire se ridică deasupra muţimii.
Cei care erau în prima linie fac loc celor din spate, poate ei vor găsi o soluţie, un răspuns. Ce se întâmplă? De ce nu se deschid uşile?
Tot ce vor ei este să ajungă acasă. De ce? De ceeee?
Răspunsul vine tot din spate.
Cei care s-au retras încep să-şi folosească mintea din nou. Să devină conştienţi la ceea ce se întâmplă în jurul lor. Să audă vocea din difuzoare care în tot acest timp a repetat un singur mesaj: TRENUL. CIRCULĂ. FĂRĂ. CĂLĂTORI!
Un murmur străbate mulţimea. De data aceasta este unul de înţelegere.
Oamenii îşi zâmbesc unul altuia: circulă fără călători! hah, asta era!
Mulţimea se îndepărtează uşor de marginea peronului.
Trenul se pune în miscare. Liniile rămân din nou goale.
Au trecut 3 minute şi 35 de secunde de la ultimul tren. Peste un minut va sosi un nou tren în direcţia Piaţa Victoriei.
Totul este normal. Calm.
Nătăfleţul e îngheţat rezemat de un perete, căştile în urechi, muzica în surdină, inima sfâşiată. Omenirea... este retardată...
Darul amabilităţii
Nu ştiu alţii cum sunt dar, la Circ, Nătăfleţul are nişte colegi de cuşcă foarte amabili!
De fapt, amabili e puţin spus...sunt darnici, generoşi, mărinimoşi!
Un exemplu:
Vine X cu un singur fruct/ciocolată/covrig şi înainte să înceapă să mănânce întreabă: vrea cineva?
Măi măi măi...
1) dacă aş vrea mi-aş cumpăra/aduce şi eu,
2) dacă toată lumea din cuşcă ar zice "Da" ..cum ar împărţi fructul amabilităţii?
Cum s-ar simţi amabilul după ce a rămas cu 1/8 de măr/ciocolată/covrig? S-ar simţi bine nu? Asta vreţi să spuneţi: s-ar simţi bine ştiind că n-a fost egoist, că a împărţit, că a fost darnic!
Greşit! S-ar simţi ca un fraier cu pofta-n cui!
De fapt, amabili e puţin spus...sunt darnici, generoşi, mărinimoşi!
Un exemplu:
Vine X cu un singur fruct/ciocolată/covrig şi înainte să înceapă să mănânce întreabă: vrea cineva?
Măi măi măi...
1) dacă aş vrea mi-aş cumpăra/aduce şi eu,
2) dacă toată lumea din cuşcă ar zice "Da" ..cum ar împărţi fructul amabilităţii?
Cum s-ar simţi amabilul după ce a rămas cu 1/8 de măr/ciocolată/covrig? S-ar simţi bine nu? Asta vreţi să spuneţi: s-ar simţi bine ştiind că n-a fost egoist, că a împărţit, că a fost darnic!
Greşit! S-ar simţi ca un fraier cu pofta-n cui!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)