Cred că este destul de evident că în ultimul timp mi-am pierdut cheful de scris. Orice.
De fapt nu știu dacă cheful sau Inspirația. Poate dacă aș avea despre ce să scriu, aș scrie. Dar nimic nu mi se mai pare interesant. Nimic nu mi se mai pare amuzant. Nu mai vreau să împart cu voi nimic. Dacă pățesc la fel ca cu perele? Nu, mulțumesc.
Poate m-am terminat.
Poate aveam o cantitate fixă de aberații si le-am câcat pe toate. În doi ani. Mi se pare ...rezonabil. Unii nu au destul nici pentru o conversație de o seară. Amărâți.
Deci da.
Mă simțeam cumva vinovat. Simțeam nevoia să mă scuz. Acum că am făcut asta putem cu toții să ne mutăm mai departe!
Se afișează postările cu eticheta Inspiraţie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Inspiraţie. Afișați toate postările
ca pasărea cerului
feeling awfully artsy-farsty today in the Office
don't you just feel so privileged when I share my artistic feelings and creative farts with you? on the go? just like that?
I certainly do.
Feel you're privileged, that is.
don't you just feel so privileged when I share my artistic feelings and creative farts with you? on the go? just like that?
I certainly do.
Feel you're privileged, that is.
E este pentru E bine
Când cresc mare vreau să mă fac arhitect să îmi fac propria casă, frumoasă.
Întâmplător, sau nu, urmăresc câteva bloguri de stil şi design interior. Cred că face parte din bucata aceea a personalităţii mele dacă nu eu, atuncitoată lumea oricine ...
as in
dacă eu nu am o casă frumoasă, măcar ei să aibă şi să îmi arate şi mie...
dacă eu nu pot merge în cutare loc, măcar ei să meargă şi să îmi arate şi mie...
dacă eu not pot găti aşa ceva, măcar ea să gătească şi să salivez şi eu...
Avem nevoie de mai mulţi oameni de ăştia, creativi, care să (ne) inspire.
Dar nu pentru că o să te uiţi la ei şi la ce au făcut şi o să zici într-o zi şi eu o să...nuuu, nu fiţi proşti, vă amăgiţi!
Revenind la chestia cu casa: am văzut tot felul de case frumoase, majoritatea simple, mici ca suprafaţă dar amenajate astfel încât să pară spaţioase, frumos integrate în natură, fără să fie ostentative şi ne la locul lor într-o poiană din pădure, sau într-o vâlcea de pe munte. Şi m-am gândit, greşit, că într-o zi o să am şi eu destui bani şi puteri supranaturale să îmi contruiesc şi eu o casă de aia.
...dar nu, eu nu o să am niciodată o casă atât de încântătoare, pentru că eu nu sunt arhitect!
Serios, 100% din casele văzute aparţin unor oameni de profesie arhitecţi care ....wait for it ...şi le-au construit singuri!
Adică dacă speram că vreodată o să pot contracta şi eu un nene, o tanti, un oarecare să-mi facă şi mie o casă frumoasă ...
Oamenii fac pentru ei, clar! şi când faci pentru tine dai mereu ce-i mai bun, evident!* deci ce şansă am eu? Zero!
E bine aşa când lumea te pune la locul tău, în băncuţa ta, în cutia ta de chibrituri din beton şi prefabricate, cu mobila ta cumpărată de la IKEA/Mobexpert sau moştenită de la foştii chiriaşi, din sectorul X, ai cod poştal!, te baţi pentru locul de parcare şi magazie, ai T+P+G+F+UM, AC, ai repartitoare şi apometre, plăteşti întreţinerea la o babă la care mereu miroase a varză şi a moarte** şi când deschizi fereastra te încântă ciripit de claxoane şi triluri de tramvaie ...
E bine!
*unless you're Jesus
**sau într-un uscător de la scara/etajul Ţ, unde administratorul ţine pe masă bibelouri vulgare cu tauri futând dansatoare de flamenco - da, m-a marcat!
Întâmplător, sau nu, urmăresc câteva bloguri de stil şi design interior. Cred că face parte din bucata aceea a personalităţii mele dacă nu eu, atunci
as in
dacă eu nu am o casă frumoasă, măcar ei să aibă şi să îmi arate şi mie...
dacă eu nu pot merge în cutare loc, măcar ei să meargă şi să îmi arate şi mie...
dacă eu not pot găti aşa ceva, măcar ea să gătească şi să salivez şi eu...
Avem nevoie de mai mulţi oameni de ăştia, creativi, care să (ne) inspire.
Dar nu pentru că o să te uiţi la ei şi la ce au făcut şi o să zici într-o zi şi eu o să...nuuu, nu fiţi proşti, vă amăgiţi!
Revenind la chestia cu casa: am văzut tot felul de case frumoase, majoritatea simple, mici ca suprafaţă dar amenajate astfel încât să pară spaţioase, frumos integrate în natură, fără să fie ostentative şi ne la locul lor într-o poiană din pădure, sau într-o vâlcea de pe munte. Şi m-am gândit, greşit, că într-o zi o să am şi eu destui bani şi puteri supranaturale să îmi contruiesc şi eu o casă de aia.
...dar nu, eu nu o să am niciodată o casă atât de încântătoare, pentru că eu nu sunt arhitect!
Serios, 100% din casele văzute aparţin unor oameni de profesie arhitecţi care ....wait for it ...şi le-au construit singuri!
Adică dacă speram că vreodată o să pot contracta şi eu un nene, o tanti, un oarecare să-mi facă şi mie o casă frumoasă ...
Oamenii fac pentru ei, clar! şi când faci pentru tine dai mereu ce-i mai bun, evident!* deci ce şansă am eu? Zero!
E bine aşa când lumea te pune la locul tău, în băncuţa ta, în cutia ta de chibrituri din beton şi prefabricate, cu mobila ta cumpărată de la IKEA/Mobexpert sau moştenită de la foştii chiriaşi, din sectorul X, ai cod poştal!, te baţi pentru locul de parcare şi magazie, ai T+P+G+F+UM, AC, ai repartitoare şi apometre, plăteşti întreţinerea la o babă la care mereu miroase a varză şi a moarte** şi când deschizi fereastra te încântă ciripit de claxoane şi triluri de tramvaie ...
E bine!
*unless you're Jesus
**sau într-un uscător de la scara/etajul Ţ, unde administratorul ţine pe masă bibelouri vulgare cu tauri futând dansatoare de flamenco - da, m-a marcat!
Noul Proiect C52
Acum că am pus capac proiectului cu fotografia săptămânală a balconului şi că mâine este Dumincă, mi-am dat seama că pe blogul ăsta a rămas un gol. Un gol ce trebuie umplut cumva.
În mod evident nu am nici Inspiraţia nici Creativitatea necesară să coc eu ceva nou şi complex, ceva care să stoarca niţel efort din partea mea, aşa că mă gândeam ca anul acesta să recurg tot la fotografie ca unealta salvatoare.
Acum că am stabilit mijloacele, trebuie să stabilim şi cauza, scopul...
Eh, aici am dat de greu. Noroc însă cu internetul! În căutările mele pentru un impuls creator am dat peste un articol ce prezintă 7 idei pentru proiecte de fotografie.
Mai trebuie doar să mă hotărăsc ce să aleg...
poate alegeţi şi voi cu mine :)
În mod evident nu am nici Inspiraţia nici Creativitatea necesară să coc eu ceva nou şi complex, ceva care să stoarca niţel efort din partea mea, aşa că mă gândeam ca anul acesta să recurg tot la fotografie ca unealta salvatoare.
Acum că am stabilit mijloacele, trebuie să stabilim şi cauza, scopul...
Eh, aici am dat de greu. Noroc însă cu internetul! În căutările mele pentru un impuls creator am dat peste un articol ce prezintă 7 idei pentru proiecte de fotografie.
Mai trebuie doar să mă hotărăsc ce să aleg...
poate alegeţi şi voi cu mine :)
Uite
pentru că mă simt inspirat de ideea precedentă, să vă spun despre azi.
Azi sunt răcit. Sunt la faza doi a răcelii/gripei. Pentru cine nu ştie aceasta e cea cu mucii groşi şi galbeni şi tuse
(ah, câtă fineţe şi cât tact din partea mea!).
Ieri a fost faza unu - muci apoşi, nas = robinet, durere în gât şi strănut. După cum vedeţi am trecut cu bine peste. Poate primesc şi un premiu!
Azi am mult de muncă dar deja am pierdut 1h şi 40 de minute făcând nimic. Am o dorinţă şi o productivitate foooooarte mare.
Şi cam atât, că e doar 11:40.
Hai pa!
Azi sunt răcit. Sunt la faza doi a răcelii/gripei. Pentru cine nu ştie aceasta e cea cu mucii groşi şi galbeni şi tuse
(ah, câtă fineţe şi cât tact din partea mea!).Ieri a fost faza unu - muci apoşi, nas = robinet, durere în gât şi strănut. După cum vedeţi am trecut cu bine peste. Poate primesc şi un premiu!
Azi am mult de muncă dar deja am pierdut 1h şi 40 de minute făcând nimic. Am o dorinţă şi o productivitate foooooarte mare.
Şi cam atât, că e doar 11:40.
Hai pa!
Îmi place
cum pe un blog pe care îl urmăresc, atunci când nu are subiecte pentru ziua în curs, autorul recapitulează ce a făcut de-a lungul anilor în ziua respectivă. E interesant să veză cum s-au schimbat oamenii, sau locuinţa sau locul de muncă, sau subiectele pe care le trata pe blog.
Desigur, faptul că scrie de vreo câţiva ani şi că scrie zilnic ajută foarte mult.
Din păcate eu nu o sa pot face niciodată aşa. Mi-ar place, dar nu am cum. Nu am cu ce. Păcat.
Desigur, faptul că scrie de vreo câţiva ani şi că scrie zilnic ajută foarte mult.
Din păcate eu nu o sa pot face niciodată aşa. Mi-ar place, dar nu am cum. Nu am cu ce. Păcat.
de împărţit
Descoperire zilei de astăzi.
Cum: căutam "jocuri de blog" precum Provocarea de 30 de zile, ca să mai pompez ceva viaţă în DZdN. Am găsit asta şi apoi am aflat că autorul/autoarea mai contribuie şi pe fogs&houses.
Cum probabil voi pierde restul timpului liber frunzărind arhiva lor, în loc să scriu ceva pentru voi, m-am gândit să îi împart cu voi, ca să ştiţi pe cine să urâţi :P
noaptea mea cu prostituata din Marsilia
de ceva vreme mă chinui.
Mă chinui cu blogul ăsta şi cu (închipuita mea) responsabilitate faţă de el şi de voi.
De ce, nu ştiu. Într-un fel blogul ăsta reprezintă viaţa mea şi faptul că nu mai postez înseamnă că nu se întâmplă nimic cu mine.
Şi asta mă întristează.
Pentru că pe de o parte deşi nu se întâmplă nimic notabil, făcând abstracţie de muncă şi toate chestiile legate de muncă, la sfârşitul zilei sunt mulţumit: am băut o cafea bună, am aflat că în Bergen a nins pentru prima oară în ultima săptămână din Octombrie, am făcut pe cineva să râdă, am râs şi eu la rândul meu, am tras un motan de musteţi, am văzut o ilustraţie frumoasă, cineva a făcut o prăjitură delicioasă şi ne-a arătat-o şi nouă, am ascultat un cântec bun, am văzut un cer albastru ca cel din Suedia, am mers prin ploaie mulţumit de starea lucrurilor - udă :P.
Pe de altă parte nu (mai) am nimic de împărţit cu voi.
No life altering experiences here.
Nu ştiu de ce şi mai ales când mi-am asumat rolul acesta foarte important, dar aşa simt.
Uneori am chiar şi 3 cititori (! teh horror) alteori nu intră nimeni să-mi citească aberaţiile (yay!), dar oricare ar fi situaţia mi se pare că e datoria mea să produc ceva bun, ceva notabil, memorabil, demn de consumat pixeli si electricitate pentru a fi afişat pe ecran. O fac pentru voi şi pentru vanitatea mea în acelaşi timp. Cred. Sper. Nu ştiu.
Şi chestia e că în ultimul timp ...nu-mi iese. Eu încerc, vreau, dar nu-mi iese. M-am cam constipat ...
Mă chinui cu blogul ăsta şi cu (închipuita mea) responsabilitate faţă de el şi de voi.
De ce, nu ştiu. Într-un fel blogul ăsta reprezintă viaţa mea şi faptul că nu mai postez înseamnă că nu se întâmplă nimic cu mine.
Şi asta mă întristează.
Pentru că pe de o parte deşi nu se întâmplă nimic notabil, făcând abstracţie de muncă şi toate chestiile legate de muncă, la sfârşitul zilei sunt mulţumit: am băut o cafea bună, am aflat că în Bergen a nins pentru prima oară în ultima săptămână din Octombrie, am făcut pe cineva să râdă, am râs şi eu la rândul meu, am tras un motan de musteţi, am văzut o ilustraţie frumoasă, cineva a făcut o prăjitură delicioasă şi ne-a arătat-o şi nouă, am ascultat un cântec bun, am văzut un cer albastru ca cel din Suedia, am mers prin ploaie mulţumit de starea lucrurilor - udă :P.
Pe de altă parte nu (mai) am nimic de împărţit cu voi.
No life altering experiences here.
Nu ştiu de ce şi mai ales când mi-am asumat rolul acesta foarte important, dar aşa simt.
Uneori am chiar şi 3 cititori (! teh horror) alteori nu intră nimeni să-mi citească aberaţiile (yay!), dar oricare ar fi situaţia mi se pare că e datoria mea să produc ceva bun, ceva notabil, memorabil, demn de consumat pixeli si electricitate pentru a fi afişat pe ecran. O fac pentru voi şi pentru vanitatea mea în acelaşi timp. Cred. Sper. Nu ştiu.
Şi chestia e că în ultimul timp ...nu-mi iese. Eu încerc, vreau, dar nu-mi iese. M-am cam constipat ...
Guide
I has the most amazing of ideas!
1) Replace all your vocabulary with the following three words: beep, bop, boop.
2) Sit back and enjoy!
nătăfleţul: [...]şi 3 minute!!!!!!
poznaşul: extraordinar
nătăfleţul: să ştii
dacă ai fi angajatul meu...
beep beep bop
poznaşul: iar?
nătăfleţul: boooop
why you being such e beep bop bop?
ai putea fi şi tu mai boop-i din când în când
boop!
poznaşul: ti bat
da' ti bat serios
nătăfleţul:
beep beep
I beepin boop the beep bop bop
---------------------------
nătăfleţul: beeep
poznaşul: eşti beeep?
nătăfleţul: boop beep bop bop
poznaşul: ai dat eroare?
nătăfleţul: bop bop
poznaşul: bop bop ?
biiiiiiiiiiiiiine
---------------------------
conclusion:
beeep bop bop boop bop boop beep. Boop bop bop beeep booooooop! Beeep boop boop.
Bop bop!
How to become retarded in two (simple) steps
1) Replace all your vocabulary with the following three words: beep, bop, boop.
2) Sit back and enjoy!
nătăfleţul: [...]şi 3 minute!!!!!!
poznaşul: extraordinar
nătăfleţul: să ştii
dacă ai fi angajatul meu...
beep beep bop
poznaşul: iar?
nătăfleţul: boooop
why you being such e beep bop bop?
ai putea fi şi tu mai boop-i din când în când
boop!
poznaşul: ti bat
da' ti bat serios
nătăfleţul:
beep beepI beepin boop the beep bop bop
---------------------------
nătăfleţul:
beeeppoznaşul: eşti beeep?
nătăfleţul: boop beep bop bop
poznaşul: ai dat eroare?
nătăfleţul: bop bop
poznaşul: bop bop ?
biiiiiiiiiiiiiine
---------------------------
conclusion:
beeep bop bop boop bop boop beep. Boop bop bop beeep booooooop! Beeep boop boop.
Bop bop!
reguli
Citeam acu câteva ore despre 10 reguli ale unui blog de succes. Nu contează că DZdN nu se vrea a fi un blog de succes, da' aşa, de chestie, m-am gândit să văd dacă prin prisma acestor 10 reguli DZ este sau nu o chestie interesantă.
Şi ce credeţi? Da, în procentaj covârşitor de 100%, DZdN nu respectă nici una din aceste reguli!
Prima regulă era: postaţi zilnic. Şi blogul ăsta se cheamă Doza Zilnică, da' numai zilnică nu e, deci am picat dinainte de a intra în concurs cum s-ar zice.
Eh, asta e. Unii mai mult, alţii mai puţin, unul chiar deloc...după posibilităţile fiecăruia.
Eu de exemplu, vreau să scriu. Dar nu am ce.
Până şi fotografia săptămânală ...am rămas fără baterie la aparatul foto şi nu pot copia pozele pe comp. Scuză de 2 lei, ştiu.
Ce am făcut în ultimele zile? Am căpătat o obsesie păguboasă pentru tetris şi makos.
Muncă? cine are nevoie de aşa ceva!?
Şi ce credeţi? Da, în procentaj covârşitor de 100%, DZdN nu respectă nici una din aceste reguli!
Prima regulă era: postaţi zilnic. Şi blogul ăsta se cheamă Doza Zilnică, da' numai zilnică nu e, deci am picat dinainte de a intra în concurs cum s-ar zice.
Eh, asta e. Unii mai mult, alţii mai puţin, unul chiar deloc...după posibilităţile fiecăruia.
Eu de exemplu, vreau să scriu. Dar nu am ce.
Până şi fotografia săptămânală ...am rămas fără baterie la aparatul foto şi nu pot copia pozele pe comp. Scuză de 2 lei, ştiu.
Ce am făcut în ultimele zile? Am căpătat o obsesie păguboasă pentru tetris şi makos.
Muncă? cine are nevoie de aşa ceva!?
Profesorul şi fata dansează
Fiţi atenţi aici: Căpitanul Evident e Captain Obvious care e jumătatea lu' Señora Obviosa şi din această cauză devine El Obvio del Capitan (asta-i după modelul El laberinto del fauno şi da, ştiu că nu e spaniolă pe bune).
Cine sunt Señora Obviosa şi El Obvio del Capitan? Sunt o nouă categorie aici pe DZdN, un fel de premiu dacă vreţi, un cerc de lumină, o palmă după ceafă ca să deschideţi mai bine urechile.
Azi avem o surpriză plăcută: Señora şi El Capitan pe aceeaşi scenă...
în rolul Señora Obviosa: Tori Amos!
Pentru că ce altceva ar putea face?! Ar putea construi case? Ar putea tăia frunze la câini?? Ar putea lucra ca vânzător la magazinul cu hrană pentru animale???
şi în rolul El Obvio del Capitan: Nick Cave!
pentru că nu am fi catalogaţi drept nebuni dacă am râde, nici ca nesimţiţi dacă am sta impasibili.
Vă rog să mă scuzaţi dacă acest post e meh! Inspiraţia e de vină ...
Cine sunt Señora Obviosa şi El Obvio del Capitan? Sunt o nouă categorie aici pe DZdN, un fel de premiu dacă vreţi, un cerc de lumină, o palmă după ceafă ca să deschideţi mai bine urechile.
Azi avem o surpriză plăcută: Señora şi El Capitan pe aceeaşi scenă...
în rolul Señora Obviosa: Tori Amos!
Baker baker
Baking a cake
Baking a cake
(Baker Baker)
Pentru că ce altceva ar putea face?! Ar putea construi case? Ar putea tăia frunze la câini?? Ar putea lucra ca vânzător la magazinul cu hrană pentru animale???
şi în rolul El Obvio del Capitan: Nick Cave!
This is a weeping song
A song in which to weep
A song in which to weep
(The Weeping Song)
pentru că nu am fi catalogaţi drept nebuni dacă am râde, nici ca nesimţiţi dacă am sta impasibili.
Vă rog să mă scuzaţi dacă acest post e meh! Inspiraţia e de vină ...
Ultimatum
Eu mi-am dat seama că Nătăfleţul a devenit aşa ..plictisitor! Se pare că nu mai are ce să scrie şi nici nu întrevede vreo rază de inspiraţie în viitor. Eu zic să vină cu idei noi, altfel închidem prăvălia, nu vi se pare corect? Oricum, nimeni nu vrea să vadă fotografii cu pisoi şi copaci, iar restul posturilor sunt nişte gunoaie la care nici nu ai ce comenta.
în dungi
Uneori Inspiraţia îl loveşte pe Nătăfleţ în cele mai nepotrivite momente.
Nu, nu mă refer la cele de pe tron, alea sunt ok, sunt de treabă, they're legit, ci la alea în care şansele să ajungă la calculator în următoarele zece minute şi să le scrie sunt muuult sub zero (= -1).
Unul de astfel momente este cel în care aproape ai adormit, da' nu chiar, pentru că încă eşti conştient că nu eşti chiar treaz, dar nici nu eşti adormit că altfel n-ai mai ştii că momentul ăla e, adică se întâmplă.
Mă urmăriţi? Da? Buuun...
Deci într-unul din momentele astea, pe la unu noaptea, Nătăfleţul se ridică brusc la 90 de grade cu un urlet de satisfacţie A-haaaaa! se uită buimac în jur, realizează situaţia nefericită în care este şiii...îşi notează într-un mesaj, pe telefon, ideea genială pe care tocmai o clocise şi se culcă la loc mulţumit.
Următoarele zile trec netulburate în fugă, ziua se contopeşte în noapte, acele ceasornicului se urmăresc neobosite, ursitoarele ţes, sferele cântă, imperii himenopterice se înalţă şi cad în ruină, fără ca Nătăfleţul să fructifice cumva clipa de spontaneitate creatoare.
Motivul este simplu: a uitat.
Până când ...
Menu > Messaging > Drafts > 22-02-2010 > Edit > Message: Femeia cu clopoţel
!!!
Femeia.Cu.Clopoţel.
O femeie, un clopoţel, care îi aparţine, este pe, în posesia, femeii, clopoţelul.
Ca să fim clari asupra nerozităţii ideii: este vorba despre o femeie cu un clopoţel la gât, cam aşa cum sunt zgărzile pentru pisici. De fapt nu cam aşa ci chiar aşa, exact aşa.
De ce? Cum? Cine? În ce moment de dizolvare a deşeurilor mintale i s-ar părea cuiva amuzant ?!
Unde este partea amuzantă?
Confruntat cu această întrebare Nătăfleţul a privit neinteresat în gol şi a ridicat din umeri, alungând ideea ca pe o muscă enervantă.
Toată povestea asta miroase a déjà vu...
Nu, nu mă refer la cele de pe tron, alea sunt ok, sunt de treabă, they're legit, ci la alea în care şansele să ajungă la calculator în următoarele zece minute şi să le scrie sunt muuult sub zero (= -1).
Unul de astfel momente este cel în care aproape ai adormit, da' nu chiar, pentru că încă eşti conştient că nu eşti chiar treaz, dar nici nu eşti adormit că altfel n-ai mai ştii că momentul ăla e, adică se întâmplă.
Mă urmăriţi? Da? Buuun...
Deci într-unul din momentele astea, pe la unu noaptea, Nătăfleţul se ridică brusc la 90 de grade cu un urlet de satisfacţie A-haaaaa! se uită buimac în jur, realizează situaţia nefericită în care este şiii...îşi notează într-un mesaj, pe telefon, ideea genială pe care tocmai o clocise şi se culcă la loc mulţumit.
Următoarele zile trec netulburate în fugă, ziua se contopeşte în noapte, acele ceasornicului se urmăresc neobosite, ursitoarele ţes, sferele cântă, imperii himenopterice se înalţă şi cad în ruină, fără ca Nătăfleţul să fructifice cumva clipa de spontaneitate creatoare.
Motivul este simplu: a uitat.
Până când ...
Menu > Messaging > Drafts > 22-02-2010 > Edit > Message: Femeia cu clopoţel
!!!
Femeia.Cu.Clopoţel.
O femeie, un clopoţel, care îi aparţine, este pe, în posesia, femeii, clopoţelul.
Ca să fim clari asupra nerozităţii ideii: este vorba despre o femeie cu un clopoţel la gât, cam aşa cum sunt zgărzile pentru pisici. De fapt nu cam aşa ci chiar aşa, exact aşa.
De ce? Cum? Cine? În ce moment de dizolvare a deşeurilor mintale i s-ar părea cuiva amuzant ?!
Unde este partea amuzantă?
Confruntat cu această întrebare Nătăfleţul a privit neinteresat în gol şi a ridicat din umeri, alungând ideea ca pe o muscă enervantă.
Toată povestea asta miroase a déjà vu...
Subject: Tâmpenie
un post oaspete copt de Poznaşul
De obicei nu scriu nimic. Ceilalţi sunt obligaţi să îmi reţină aberaţiile şi să le păstreze pentru posteritate, dar ca om deschis la minte şi la nou am zis să o încerc şi pe asta, aşa că am deschis notepadul şi am decis să scriu.
Destul de repede mi-am dat seama că nu am nici o idee demnă de expus astăzi aşa că am făcut exact ce face orice om prins în lipsă de inspiraţie: vorbeşte despre lipsa ei sperând astfel să o disece şi să găsească cauza, lucru destul de uşor: munca mă ucide!
Mă ucide pe mine, pe Nătăfleţ, pe Eric şi probabil pe mulţi alţii care-s prea neinteresanţi ca să fie menţionaţi de către subsemnatul. Dacă nu vă cunosc sunteţi zero şi degeaba existaţi. Mai bine pictaţi-vă în roz să vă recunosc pe stradă!
...dar să revenim! Pe Nătăfleţ în ultima vreme [munca] îl mutilează în aşa hal încât nu-l mai recunoşti: vorbeşte despre xpath, înjură, dă cu uşa în cap motanului, uită să facă diverse chestii şi chiar mă pune să scriu posturi în locului lui, poate poate s-o dezgheţa şi ceva pe la el.
E clar că încearcă, chiar astăzi, în timp ce se ducea spre plantaţie, a avut o idee salvatoare: să devină jurnalist. Da, jurnalist!
Multe întrebări s-au ivit în privinţa asta, cum ar fi departamentul la care ar lucra, despre ce ar vrea să scrie mai mult, la ce ziar ar vrea să scrie (nu am întrebat dacă ar putea fi tonomat), toate ducând către aceeaşi concluzie clară, irevocabilă şi incontestabilă: habar n-are despre ce vorbeşte. Ah, am uitat că înainte de asta vroia sa fie pădurar...
Între timp mi-a venit o idee despre ce aş putea să vorbesc: Snack Attack. Marele creator de sandviciuri, premiate internaţional şi cu deviza "englejii o fac mai bine" m-a delectat azi cu un câcat între 2 felii de pâine!
Cu toţii ştim că orice asociat cu un câcat devine automat câcat, datorită proprietăţilor unice pe care le are de a-şi transfera calităţile obiectelor înconjuratoare. E un fel de 0 x 2 = 0!
Nu-i de mirare că se vând în benzinării că doar numai unu' aflat la drum şi leşinat de foame ar mânca lăturile frumos ambalate şi vândute la suprapreţ. Sandiviciuri care au ca ingredient principal şi forte felia de pâine!
Data viitoare îmi iau Kingwich. Trăiască regele!!!
abnegaţie
Nătăfleţul: azi n-am scris nimic pe blog. despre ce să scriu?
Poznaşul: despre politică
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre întorsul la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre lipsa chefului de întors la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre mercantilismul societăţii
Nătăfleţul:
vîtîfî?!
Între casa noastră şi casa vecină sunt vreo 5 metri.
Fereastra din camera de zi dă nas în nas cu fereastra de la bucătaria unora: ei văd ce facem noi, noi vedem ce fac ei. Totul într-un mod foarte discret, foarte 'nu mă uit', foarte 'da, privirea mea e întoarsă în direcţia voastră dar eu de fapt mă uit la spate'.
Ah, şi nu avem perdele. Nici noi, nici ei.
Mă enervează reclama la BCR, aia cu banca pentru locuinţe. Mă enervează nenea care cumpără tapet. Mă scoate din sărite faţa lui şi faptul că are doi plozi deşi situaţia lui materială nu e prea bună şi că vrea să-şi pună tapet deşi nu are destui bani. Şi eu visez să fiu bancher, dar ...
Mă enerveaza reclama la Timişoreana. Aia cu butoiul şi povestea care merge mai departe. Mă enervează de fapt coloana sonoră. De fiecare dată când este difuzată la televizor Poznaşul se apucă şi fluieră în sincron. Fluieră fals, dar el fluieră ...
Poznaşul: despre politică
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre întorsul la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre lipsa chefului de întors la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre mercantilismul societăţii
Nătăfleţul:
vîtîfî?!Între casa noastră şi casa vecină sunt vreo 5 metri.
Fereastra din camera de zi dă nas în nas cu fereastra de la bucătaria unora: ei văd ce facem noi, noi vedem ce fac ei. Totul într-un mod foarte discret, foarte 'nu mă uit', foarte 'da, privirea mea e întoarsă în direcţia voastră dar eu de fapt mă uit la spate'.
Ah, şi nu avem perdele. Nici noi, nici ei.
Mă enervează reclama la BCR, aia cu banca pentru locuinţe. Mă enervează nenea care cumpără tapet. Mă scoate din sărite faţa lui şi faptul că are doi plozi deşi situaţia lui materială nu e prea bună şi că vrea să-şi pună tapet deşi nu are destui bani. Şi eu visez să fiu bancher, dar ...
Mă enerveaza reclama la Timişoreana. Aia cu butoiul şi povestea care merge mai departe. Mă enervează de fapt coloana sonoră. De fiecare dată când este difuzată la televizor Poznaşul se apucă şi fluieră în sincron. Fluieră fals, dar el fluieră ...
Un Mic Secret
aşa, între noi leneşii:
Nătăfleţul a găsit scuza ideală pentru starea generală de apatie, lipsa chefului de muncă şi tăiatul de frunze la câini!
Sunteţi gata???
Nătăfleţul a găsit scuza ideală pentru starea generală de apatie, lipsa chefului de muncă şi tăiatul de frunze la câini!
Sunteţi gata???
Ne-Mo-Ti-Va-Re!
Despre ce ne inspiră şi ne impulsionează în fiecare zi
"De vreo trei luni încoace am aceeaşi artişti / formaţii în playlist.
Sincer, nu se mai poate! Vreau să îi schimb! Dar cu ce?
Am încercat, pe măsură ce au apărut, albume noi dar nu am rezistat să le ascult până la capăt sau nu le dădeam destulă atenţie - ascultam în timp ce munceam şi nu stau bine cu atenţia distributivă - şi după un timp foarte scurt le ştergeam pentru că nu mă impresionau.
...
De obicei înlocuiesc treptat lista şi de aceea majoritatea elementelor bântuie pe acolo câteva luni bune până să fie eliminate.
Am încercat însă şi metoda hardcore: şters totul şi construit de la zero dar tot timpul am ajuns cu 90% din lista veche după această acţiune.
Vreau o schimbare, dar nu am opţiuni şi asta mă enervează la culme.
Oare sunt singurul?"
Sincer, nu se mai poate! Vreau să îi schimb! Dar cu ce?
Am încercat, pe măsură ce au apărut, albume noi dar nu am rezistat să le ascult până la capăt sau nu le dădeam destulă atenţie - ascultam în timp ce munceam şi nu stau bine cu atenţia distributivă - şi după un timp foarte scurt le ştergeam pentru că nu mă impresionau.
...
De obicei înlocuiesc treptat lista şi de aceea majoritatea elementelor bântuie pe acolo câteva luni bune până să fie eliminate.
Am încercat însă şi metoda hardcore: şters totul şi construit de la zero dar tot timpul am ajuns cu 90% din lista veche după această acţiune.
Vreau o schimbare, dar nu am opţiuni şi asta mă enervează la culme.
Oare sunt singurul?"
fântână
de inspiraţie, desigur.
Adică, nu trebui să fi Sherlock Holmes, Căpitanul Evident, Mr. Botanical sau Professor, ca să îţi dai seama că ceea ce avem aici este un caz destul de serios de pierdere a inspiraţiei!
dacă ştiţi leacul pentru aşa ceva, nu fiţi egoişti! împărţiţi!
Adică, nu trebui să fi Sherlock Holmes, Căpitanul Evident, Mr. Botanical sau Professor, ca să îţi dai seama că ceea ce avem aici este un caz destul de serios de pierdere a inspiraţiei!
dacă ştiţi leacul pentru aşa ceva, nu fiţi egoişti! împărţiţi!
Astăzi nu este o zi bună pentru scris
Deci aşa: de ceva timp v-aţi dat seama că zona unde lucrează Nătăfleţul e destul de dubioasă şi că ce se întâmplă acolo de obicei sfidează orice lege: a fizicii, chimiei şi mai ales a bunului simţ.
Ca să ajungă la Circ
Nătăfleţul: uite: de dimineaţă
am dat în mijlocul parcării din spatele A*******
peste un ditamai rahatul! ..care mirosea de la 5 km şi colcăia de muşte.
ce este interesant este că parcarea asta este între 3 clădiri de birouri
şi vroiam să scriu pe blog
despre cum s-o fi uşurat proprietarul minunăţiei taman în mijlocul parcării
cu ochii ieşiţi din orbite de la efortul depus (efort ce-i sfâşia fundul) dar şi pentru că era (probabil) stresat să nu dea careva peste el
etc. etc....da' nu merge
nu-mi vin cuvintele!
Poznaşul: mai aşteaptă
Nătăfleţul: şi era un post aşa de bun
Poznaşul: poate îţi vin
şi de ce nu îl pui ?
Nătăfleţul: că nu ştiu cum să îl scriu!
nu sunt mulţumit
tu ce zici? e interesant?
vroiam să îl scriu aşa...să fie şi amuzant
da' şi moralizator...
adică: măi măgarilor...hai să renunţăm la bun simţ! hai să ne facem cu toţii nevoile unde apucăm!
Poznaşul: păi nu e bine să ne câcăm toţi peste tot
nu e frumos
înţelegi?
mă duc la baie
Nătăfleţul: înţeleg 
Cartea telenovelă
A observat cineva cât de mari au devent cărţile în ultimul timp?
Ei bine, poate nu toate cărţile, dar în special cele din specia favorizată de Nătăfleţ de exemplu (sci-fi şi fantasy).
Adică: ce s-a întâmplat cu cartea bună de vreo 300 de pagini?
Zilele astea chiar nimeni nu mai e în stare să scrie ceva în mai puţin de 800 de pagini? Ai putea ucide un om cu o carte dintr-asta!
Da, Nătăfleţul ştie cum este: de multe ori are atât de multe lucruri minunate să vă spună şi ar vrea să vi le spună pe toate deodată dar îşi dă seama că s-ar eclipsa între ele, că ar fi prea mult de digerat şi că la sfărşit aţi fi obosiţi şi nu fericiţi, aşa că le mai scurtează, le împarte pe zile, pe posturi.
Ei bine, se pare că aceşti autori ori 1) nu sunt în stare să transmită o idee într-un format concis sau 2) sunt atât de plini de sine încât îşi închipuie că o să îi dea pe cititori (?) pe spate dacă cacă ţ'şpe mii de subiecte într-o carte.
Ce a mai ajuns şi lumea asta domnule!
Ei bine, poate nu toate cărţile, dar în special cele din specia favorizată de Nătăfleţ de exemplu (sci-fi şi fantasy).
Adică: ce s-a întâmplat cu cartea bună de vreo 300 de pagini?
Zilele astea chiar nimeni nu mai e în stare să scrie ceva în mai puţin de 800 de pagini? Ai putea ucide un om cu o carte dintr-asta!
Da, Nătăfleţul ştie cum este: de multe ori are atât de multe lucruri minunate să vă spună şi ar vrea să vi le spună pe toate deodată dar îşi dă seama că s-ar eclipsa între ele, că ar fi prea mult de digerat şi că la sfărşit aţi fi obosiţi şi nu fericiţi, aşa că le mai scurtează, le împarte pe zile, pe posturi.
Ei bine, se pare că aceşti autori ori 1) nu sunt în stare să transmită o idee într-un format concis sau 2) sunt atât de plini de sine încât îşi închipuie că o să îi dea pe cititori (?) pe spate dacă cacă ţ'şpe mii de subiecte într-o carte.
Ce a mai ajuns şi lumea asta domnule!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)