Se afișează postările cu eticheta Eiríkr inn Rauda. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Eiríkr inn Rauda. Afișați toate postările

I'm starting to like this gif making

nom nom wat?

...can you tell?
it's too late for a #tbt, but it's the right time for a proper Caturday!

That being said:

Eiríkr's first snow

22.01.2010

22.01.2010
Bonus!


L este pentru Lume Nouă, Lume Veche

Stăteam eu așa, scărpinându-mă de purici, când primesc o epistolă electronică.

Da, încă una, iar.

Da, era frate-miu, Războinicul, care a rupt tăcerea de o săptămână (ființă nerecunoscătoare!) nu ca să-mi mulțumească, ci ca să se plângă.

Să se plângă de musiu Eric care o face pe obraznicul: stă și pândește oamenii din pragul ușii (ceea ce el consideră safe zone) și sare la glezne. Bursucul la coaie și Ericul la glezne, asta e...


Iote-l :

Ca să nu existe dubii asupra adevărăciunii acuzațiilor, musiu frate l-a surprins pe musiu motan tocmai când pândea.

Dar și pentru că musiu motan l-a surprins pe musiu frate, acesta a uitat să scoată blițul de la camera foto așa că prima fotografie a ieșit mai dubioasă din fire, mai ciudățică...

Și pentru că eu mă cam plictisesc așa, m-am gândit să vă fac cadou un gif cu musiu motan și cele două ipostaze periculoase ale 'mnealui :)


care nu vrea să meargă (giful) decât dacă dați click pe el să fie deschis într-un alt tab/ altă făreastră. Cârnați ăștia de la blogger ...

prima victimă a caniculei

a fost înregistrată Acasă:



După cum se vede, procesul de traumatizare este în plină desfăşurare :)


P.S. pentru mai multe imagini cu pisoiul păcălit de foarfece şi noutăţi despre Eiríkr, puteţi vizita blogul Inspectorului Gigel.

Am tot așteptat

fotografiile de la Mama, dar până acum nu s-a deranjat să dea vre-un semn de viață așa că nu mai stau că se duce ziua:

Astăzi este ziua lui Ericuțăăă!

2 anișori face puiul. Oare de acum pot să nu-i mai spun kitten și să trec la cotoi bătrân?

Da, oricum, nu prea multe știri despre Eric. Nu ceva ce să nu știți deja având în vedere că doar săptămâna trecută am făcut spam cu fotografii cu el...

E la fel de pufos, deși nu pare în poze

ca aici, de exemplu. Vedeți lațele?
iubicios, deși nici asta nu arată în poze

ați zice că e greață și indiferență, nu?
și măgar

un dulce măgărel însă :)
Eeeee!

Puiul a crescut mare și frumos! Eu încă îl mai consider al miau așa că azi mi-am permis să mă gândesc numai la el, dragul de Eiríkr :) ...

Who Stole The Chickens?

Last time I went Home I've shamelessly pirated Mother's camera and got myself all the Eiríkr pictures she has taken.

Two of these, taken in a sequence, are really delicious and make my snigger and go awww everytime I look at them.

 So I thought I could share them with you. What do you say? Wanna see?


awww, look: it's the duck kitten!
Heh heh, look at that silly kitten: like a sitting duck! Any moment now a bomb's going to drop on him and he has no idea oh go on

...the fuck you're looking at? Who you calling a DUCK?!
Oooops! Looks like we've been spotted! Please excuse me Mister Kitten, I didn't mean to be disrespectful...

I gonna go nau whistling

Frank Ursul Bipolar


Frank Ursul Bipolar este noul prieten al Nătăfleţului.

Trecutul lui Frank este încărcat de mistere, contradicţii şi paradoxuri şi de aceea el nu vorbeşte prea mult despre el. De fapt nu vorbeşte prea mult în general.

Unii ar zice că Frank nu vorbeşte pentru că este o jucărie de pluş. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr!

Frank este foarte glumeţ aşa de felul lui şi ştie cele mai amuzante povestiri despre Profesorul Pinguin, doar că întotdeauna aşteaptă momentul potrivit să le împartă - ceea ce în mod clar demonstrează cât de bun povestitor este!

Între ţesutul de povestiri amuzante şi ignorarea trecutului, Frank îşi petrece zile în linişte, bucurându-se de lucrurile simple şi de rutina zilnică - atât de nesuferită unora, dar o binecuvântare pentru acest urs bipolar.

Zilele încep cu o plimbare obligatorie prin zăpadă


Frank a mărturisit că nu e prea mare diferenţă între zăpada de Bukarest şi cea polară. Cea din urmă e puţin mai dulce şi are aromă de migdale, dar în rest: identică!

După atâta tăvaleală prin zăpadă, Frank face un duş de fulgi de nea ca să îşi cureţe blana şi să arate prezentabil



Zâmbetul de pe faţa lui ne spune că e mulţumit.


Afară e frig şi bine însă la un moment dat vine şi timpul să ne întoarcem în casă, să servim un covrigel cu unt şi o ceaşcă de ceai cu vanilie şi să ne dezmorţim labele îngheţate.



Şi ce poate fi mai potrivit decât un picnic la lumina lumânărilor?



Acesta este momentul când printre picături de miere şi clinchet de linguriţe limba lui Frank se dezpleticeşte şi încep să curgă povestioarele amuzante.


După vreo 2 ore însă, Frank începe să se resimtă.

Atâta activitate - şi fizică şi socială - l-a obosit pe săracul urs, aşa că este momentul să tragă un pui de somn ca nu cumva să piardă din rezervele de energie. La urma urmei e un urs şi afară este încă iarnă!

Locul preferat de aţipit al lui Frank este perna Domnului Eiríkr.



Este atât de mare şi pufoasă! Numai bună pentru un urs alb şi mic ca el :)


După joaca în zăpadă şi picnicul la lumina lumânărilor, somnul este activitatea preferată a lui Frank - da, chiar în această ordine! şi e clar că ştie să se bucure de el.


(Va Urma)

cat news

am primit o serie de fotografii cu musiu Eiríkr în habitatul său natural şi am zis să le împart cu voi, pentru că aşa sunt eu: altruist.

Rutina domnului nu s-a schimbat prea mult: e 90% somn şi 10% mâncat şi alintat. Poate de aceea majoritatea fotografiilor sunt cu el ..somnoros :)

pe dulap, unde nu poate fi deranjat (este încă un mister cum ajunge acolo)

sau pe fotoliu, unde e moale şi pufos


Uneori mai aruncă şi o privire superioară şi ne aminteşte cine e şeful şi că este mai bun ca noi şi că nu putem să-i ajungem nici măcar la vârful cozii !

N este de la Noutăţi despre Ninsoare

Ieri pe la amiază, îmi tulbură somnul de la birou o epistolă. Electronică. E de la frate-miu.


Mesajul conţinea 0 cuvinte şi un ataşament:

the I don't give a flying fuck kitten

Concluzie: când afară ninge, mâţelor nu le pasă.

Mulţumesc pentru atenţie!

în caz că vă întrebați

suntem Acasă: mâncăm, stăm, ne jucăm cu Ericul, mai mâncăm oleacă, dormim.

Da, am scris Ericul. Nu vă era dor de Eric? Mie da.

Nu l-am mai văzut pe Eric de trei săptămâni și dată fiind situația actuală vor mai trece încă vreo trei până să stiu dacă îl pot lua cu mine. Cam trist.

Când l-am văzut, l-am luat în brațe, l-am întors pe toate părțile, i-am numărat ghiarele și dinții, i-am suflat în ureche și l-am tras de coadă. A zis Miau. Aș zice că e bine :)

Și-a pierdut rapid interesul pentru persoana mea (parșivul!) și acum, după doar 1 zi de la spectaculoasa reîntâlnire, mă ignoră cu succes. Mă rog, măcar pe mine nu m-a mușcat, ca pe Poznaș...

Deci pozeleeee


Bestia în culcuș

și-a făcut loc între două perne și s-a așezat strategic cu burta în sus și ghiarele în prima linie.


Treaba e serioasă

Nepăsător și rece

Plictiseala maximă după doar 1 minut de sesiune foto.
Bănuiesc că atunci când ești vedetă îți poți permite să faci mofturi oricând.

To Sever the Hand of Corruption

este numele unui cântec de pe The Dystopia Journals de-a lu' Vulture Industries, dar mie mi se pare şi un titlu bun pentru poza asta.



Disperarea, ah disperareaaa!

ce mai face Ericul?

feţe face, ce să facă?



faţa de iarăşi plecaţi la muncă şi mă lăsaţi singur,
faţa de o să te ignor până mă laşi în pace şi după aia o să vin să te miorlăi,
faţa de ce-mi pasă mie,



faţa de poţi să te dai mai încolo, trebuie să dorm
faţa de mi-e o leneee, văleu
faţa de Eric.

iote un eric

de departe


de aproape


din stânga


şi din dreapta

Ziua lui Eiríkr

Astăzi este ziua lui Eiríkr. Face un anişor. Mic, mic cât un dinţişor. Măgarul n-a vrut să stea să fie pozat de dimineaţă. Avea fiţe. Aşa că nu am poză, poate diseară. Poate.

Am vrut să vă zic câte kile are mâţu, ce dimensiuni şi caracteristici specifice rasei i-au dat, da' mi-am dat seama că nu ştiu.

Ştiu doar că are 3 kile 7-800, pentru că mi s-a părut prea greu acum două seri când l-am luat în braţe şi m-am gândit că două conserve pe zi e prea mult.

Ştiu că are dinţii ascuţiţi pentru că mă doare când mă muşcă de glezne, că are ghearele tăioase pentru că mi-a făcut ferfeniţă mâinile, că e (încă) mândrul posesor a două coaie cât năutul pentru că şi le spală din zece în zece minute, că nu-i place să stea singur, că are blană, multă blană!, pentru că deşi ne-a umplut hainele cu ea cea de pe el este în continuare foarte generoasă.

Când este stresat îşi umezeşte nasul până la rădăcină şi arată ca un clown.

Nu este sociabil şi se crizează când cunoaşte oameni noi.

Este foarte vorbăreţ şi seara dă raportul vreo juma' de oră cu ce a făcut el toată ziua, deşi aş băga mâna în foc că a dormit 90% din timp (5% mâncat + 5% toaleta).

Îi plac iaurtul cu vanilie, îngheţata şi brioşele. Şi acestea din urmă vanilate.

Paşte trifoi mai aprig ca o turmă de capre dar nu ştie să facă diferenţa între ghiveciul cu trifoi şi cel cu muşcate aşa că miaună insistent să îi fie prezentat (= dat jos de pe pervaz, aşteptat să fie făcută inspecţia, primit privire plină de reproş, pus la loc pe pervaz) cel din urmă deşi i se explică că nu este bun.

Îi place să se urce pe cel mai de sus raft al bibliotecii de unde priveşte cu dispreţ şi superioritate pe toţi cei care nu sunt în stare să se ridice la înălţimea aşteptărilor sale.

De obicei e cam măgar dar compensează cu dăţile când este lipicios, altfel nu-mi explic de ce îi mai este tolerată prezenţa.

Răspunde la numele de Eric, spus tare, răspicat, dar şi la Ericuţă Bubuluţă, Măgarule, Purceluş, Cârnat, Cornichon, Gigel, etc. atâta timp cât sunt spuse cu aceeaşi intonaţie ca şi Eric.

Şi dacă astea nu sunt de ajuns ...sper să înveţe să citească cât mai curând, altfel nu o să înţeleagă:
La Mulţi Ani Eiríkr*!

* şi Sara şi fratele gras a lui Eric şi fratele gri care seamănă cu tata lu' Eric şi surioara gri şi jucăuşă şi sper că n-am uitat pe nimeni.


L.E. Iote şi pozele, proaspete din cuptor:








deşi neclară, aceasta rămăne fotografia mea preferată cu Eric


(la o zi după ce l-am adus acasă)

Academic

Recomandarea lu' domn Profesor Eric



despre cum să vă petreceţi o după-amiază de Caturday perfectă

Ericuţă


nu-i aşa că vă era dor de el?