do black people blush?

pe VH1 este un nene care din ce în ce mai des se miorolăie cum că el vrea să fie miliardar. Numele său este Travie McCoy şi nu face parte din genurile ascultate de Nătăfleţ în mod normal, dar când televizorul este lăsat deschis în fundal, orice e posibil. Chiar şi ca Nătăfleţul să asculte porcării!

Oricum, lăsând detaliile inutile la o parte, să trecem la ce ne doare. Şi la anume la ingeniozitatea şi originalitatea acestui nene:

I wanna be a billionaire so fricking bad [...]

(Billionaire)

pentru că noi toţi ceilalţi vrem să fim săraci.

Vrem să ne lăfăim în mizerie.

Vrem să ne fie foame şi să nu avem acoperiş deasupra capului.

Vrem să muncim toată viaţa pe un salariu de câcat şi să avem o existenţă mediocră.

Dar el, nenea Travie, el vrea să fie miliardar. El vrea să îşi poată cumpăra tot ce vrea, vrea să facă bine celor năpăstuiţi, vrea să fie faimos.

Noi nu.

Zău aşa Travie, zău...how fricking original!

Profesorul şi fata dansează

Fiţi atenţi aici: Căpitanul Evident e Captain Obvious care e jumătatea lu' Señora Obviosa şi din această cauză devine El Obvio del Capitan (asta-i după modelul El laberinto del fauno şi da, ştiu că nu e spaniolă pe bune).

Cine sunt Señora Obviosa şi El Obvio del Capitan? Sunt o nouă categorie aici pe DZdN, un fel de premiu dacă vreţi, un cerc de lumină, o palmă după ceafă ca să deschideţi mai bine urechile.

Azi avem o surpriză plăcută: Señora şi El Capitan pe aceeaşi scenă...

în rolul Señora Obviosa: Tori Amos!

Baker baker
Baking a cake

(Baker Baker)

Pentru că ce altceva ar putea face?! Ar putea construi case? Ar putea tăia frunze la câini?? Ar putea lucra ca vânzător la magazinul cu hrană pentru animale???

şi în rolul El Obvio del Capitan: Nick Cave!

This is a weeping song
A song in which to weep

(The Weeping Song)

pentru că nu am fi catalogaţi drept nebuni dacă am râde, nici ca nesimţiţi dacă am sta impasibili.

Vă rog să mă scuzaţi dacă acest post e meh! Inspiraţia e de vină ...

Señor Obvioso

deci azi,
în timp ce Nătăfleţul făcea echilibristică şi încerca să ajungă la muncă,
asculta zumică
şi a auzit cele mai profunde versuri:

Sometimes the same is different
But mostly it's the same

Nu e genial? Nu?!

Cum se face treaba?

Ţac ţac, pac pac!

Dăăăăh!

fântână

de inspiraţie, desigur.

Adică, nu trebui să fi Sherlock Holmes, Căpitanul Evident, Mr. Botanical sau Professor, ca să îţi dai seama că ceea ce avem aici este un caz destul de serios de pierdere a inspiraţiei!

dacă ştiţi leacul pentru aşa ceva, nu fiţi egoişti! împărţiţi!