Se afișează postările cu eticheta creativitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta creativitate. Afișați toate postările

E este pentru E bine

Când cresc mare vreau să mă fac arhitect să îmi fac propria casă, frumoasă.

Întâmplător, sau nu, urmăresc câteva bloguri de stil şi design interior. Cred că face parte din bucata aceea a personalităţii mele dacă nu eu, atunci toată lumea oricine ...
as in
dacă eu nu am o casă frumoasă, măcar ei să aibă şi să îmi arate şi mie...
dacă eu nu pot merge în cutare loc, măcar ei să meargă şi să îmi arate şi mie...
dacă eu not pot găti aşa ceva, măcar ea să gătească şi să salivez şi eu...

Avem nevoie de mai mulţi oameni de ăştia, creativi, care să (ne) inspire.

Dar nu pentru că o să te uiţi la ei şi la ce au făcut şi o să zici într-o zi şi eu o să...nuuu, nu fiţi proşti, vă amăgiţi!

Revenind la chestia cu casa: am văzut tot felul de case frumoase, majoritatea simple, mici ca suprafaţă dar amenajate astfel încât să pară spaţioase, frumos integrate în natură, fără să fie ostentative şi ne la locul lor într-o poiană din pădure, sau într-o vâlcea de pe munte. Şi m-am gândit, greşit, că într-o zi o să am şi eu destui bani şi puteri supranaturale să îmi contruiesc şi eu o casă de aia.

...dar nu, eu nu o să am niciodată o casă atât de încântătoare, pentru că eu nu sunt arhitect!

Serios, 100% din casele văzute aparţin unor oameni de profesie arhitecţi care ....wait for it ...şi le-au construit singuri!

Adică dacă speram că vreodată o să pot contracta şi eu un nene, o tanti, un oarecare să-mi facă şi mie o casă frumoasă ...

Oamenii fac pentru ei, clar! şi când faci pentru tine dai mereu ce-i mai bun, evident!* deci ce şansă am eu? Zero!

E bine aşa când lumea te pune la locul tău, în băncuţa ta, în cutia ta de chibrituri din beton şi prefabricate, cu mobila ta cumpărată de la IKEA/Mobexpert sau moştenită de la foştii chiriaşi, din sectorul X, ai cod poştal!, te baţi pentru locul de parcare şi magazie, ai T+P+G+F+UM, AC, ai repartitoare şi apometre, plăteşti întreţinerea la o babă la care mereu miroase a varză şi a moarte** şi când deschizi fereastra te încântă ciripit de claxoane şi triluri de tramvaie ...

E bine!



*unless you're Jesus
**sau într-un uscător de la scara/etajul Ţ, unde administratorul ţine pe masă bibelouri vulgare cu tauri futând dansatoare de flamenco - da, m-a marcat!

Noul Proiect C52

Acum că am pus capac proiectului cu fotografia săptămânală a balconului şi că mâine este Dumincă, mi-am dat seama că pe blogul ăsta a rămas un gol. Un gol ce trebuie umplut cumva.

În mod evident nu am nici Inspiraţia nici Creativitatea necesară să coc eu ceva nou şi complex, ceva care să stoarca niţel efort din partea mea, aşa că mă gândeam ca anul acesta să recurg tot la fotografie ca unealta salvatoare.

Acum că am stabilit mijloacele, trebuie să stabilim şi cauza, scopul...

Eh, aici am dat de greu. Noroc însă cu internetul! În căutările mele pentru un impuls creator am dat peste un articol ce prezintă 7 idei pentru proiecte de fotografie.

Mai trebuie doar să mă hotărăsc ce să aleg...

poate alegeţi şi voi cu mine :)

noaptea mea cu prostituata din Marsilia

de ceva vreme mă chinui.

Mă chinui cu blogul ăsta şi cu (închipuita mea) responsabilitate faţă de el şi de voi.

De ce, nu ştiu. Într-un fel blogul ăsta reprezintă viaţa mea şi faptul că nu mai postez înseamnă că nu se întâmplă nimic cu mine.

Şi asta mă întristează.

Pentru că pe de o parte deşi nu se întâmplă nimic notabil, făcând abstracţie de muncă şi toate chestiile legate de muncă, la sfârşitul zilei sunt mulţumit: am băut o cafea bună, am aflat că în Bergen a nins pentru prima oară în ultima săptămână din Octombrie, am făcut pe cineva să râdă, am râs şi eu la rândul meu, am tras un motan de musteţi, am văzut o ilustraţie frumoasă, cineva a făcut o prăjitură delicioasă şi ne-a arătat-o şi nouă, am ascultat un cântec bun, am văzut un cer albastru ca cel din Suedia, am mers prin ploaie mulţumit de starea lucrurilor - udă :P.

Pe de altă parte nu (mai) am nimic de împărţit cu voi.
No life altering experiences here.
Nu ştiu de ce şi mai ales când mi-am asumat rolul acesta foarte important, dar aşa simt.

Uneori am chiar şi 3 cititori (! teh horror) alteori nu intră nimeni să-mi citească aberaţiile (yay!), dar oricare ar fi situaţia mi se pare că e datoria mea să produc ceva bun, ceva notabil, memorabil, demn de consumat pixeli si electricitate pentru a fi afişat pe ecran. O fac pentru voi şi pentru vanitatea mea în acelaşi timp. Cred. Sper. Nu ştiu.

Şi chestia e că în ultimul timp ...nu-mi iese. Eu încerc, vreau, dar nu-mi iese. M-am cam constipat ...

Cine găseşte cele două înţelepciuni nătăfleţe primeşte nimic

Nătăfleţul: azi noapte, am visat că am întâlnit 2 tipi care erau producători
Poznaşul: aşaaa
Nătăfleţul: şi mi-au zis că vor să spargă piaţa cu ceva nemaipomenit
Poznaşul: aşaaa...
Nătăfleţul: şi dacă nu cumva EU am vreo idee de cântec, ceva..
Poznaşul: filme porno!
Nătăfleţul: şi ce crezi că le-am cântat? nu!
Poznaşul: ce le-ai cântat ?
Nătăfleţul: eeeeee
Poznaşul: silly cat?
Nătăfleţul: nuuuu
Poznaşul: nu ?
Nătăfleţul: aia e Crazy Cat!
Poznaşul: aaaa
Nătăfleţul: nuuuu, am cântat: Silly Kitten ŞIII Crazy Cat! De ce crezi că îl cântam de dimineaţă? Că l-am visat!
Poznaşul: eu credeam că eşti cu capu' ...şi ce părere au avut ?
Nătăfleţul: heeeei! Nu's cu capu' ! Păi după ce discutam dacă să facem varianta black sau death...
Poznaşul: aha, înţeleg
Nătăfleţul: deci tocmai când puneam detaliile la punct
Poznaşul: perfect
Nătăfleţul: a sunat ceasul!!!
Poznaşul: la dreacu!
Nătăfleţul: mdea, deci nu ştiu dacă aş avea success sau nu,
pentru că, cu toţii ştim: dacă merge în vis merge şi în realitate
Poznaşul: eu zic ca ai avea. Am încredere în compoziţiile tale. Sunt geniale.
Nătăfleţul: asta e clar. Şi foarte originale!
Poznaşul: evident. Asta nici nu are rost să fie menţionat. E clar foarte original totul. Tot!
Nătăfleţul: eu am impresia, că miros, nişte ironie. Oare e de la tine?
Poznaşul: ironie de la mine?!? Eu am mâncat quesadillia, ţi-am mai zis.
N-am eu bani de ironie. Poate nişte ironie ieftină ...
Nătăfleţul: E cam ieftină, că de aia miroase!
Aia scumpă şi bună e de nesimţit: nesimţită.

Procesul verbal al unei cine

19:40
Doamna Ciupearcă soseşte acasă de la serviciu.
Ea lucrează la Croitorie.
Astăzi a fost o zi deosebit de agitată şi Doamna Ciupearcă este foarte obosită.
Îşi dă jos pălăria gândindu-se la ce va trebui să gătească pentru Domnul Ciupearcă şi pentru copii în această seară.

19:43
Doamna Ciupearcă intră în bucătărie. Spre surprinderea ei Domnul Ciupearcă este deja acasă şi pregăteşte cina.

19:45 - 19:52
Cuplul Ciupearcă discută activităţile cotidiene, schimbă impresii, bârfe.

19:53
Doamna Ciupearcă:
- Dragă ...dar unde sunt copiii?