Se afișează postările cu eticheta somn. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta somn. Afișați toate postările

Frank Ursul Bipolar


Frank Ursul Bipolar este noul prieten al Nătăfleţului.

Trecutul lui Frank este încărcat de mistere, contradicţii şi paradoxuri şi de aceea el nu vorbeşte prea mult despre el. De fapt nu vorbeşte prea mult în general.

Unii ar zice că Frank nu vorbeşte pentru că este o jucărie de pluş. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr!

Frank este foarte glumeţ aşa de felul lui şi ştie cele mai amuzante povestiri despre Profesorul Pinguin, doar că întotdeauna aşteaptă momentul potrivit să le împartă - ceea ce în mod clar demonstrează cât de bun povestitor este!

Între ţesutul de povestiri amuzante şi ignorarea trecutului, Frank îşi petrece zile în linişte, bucurându-se de lucrurile simple şi de rutina zilnică - atât de nesuferită unora, dar o binecuvântare pentru acest urs bipolar.

Zilele încep cu o plimbare obligatorie prin zăpadă


Frank a mărturisit că nu e prea mare diferenţă între zăpada de Bukarest şi cea polară. Cea din urmă e puţin mai dulce şi are aromă de migdale, dar în rest: identică!

După atâta tăvaleală prin zăpadă, Frank face un duş de fulgi de nea ca să îşi cureţe blana şi să arate prezentabil



Zâmbetul de pe faţa lui ne spune că e mulţumit.


Afară e frig şi bine însă la un moment dat vine şi timpul să ne întoarcem în casă, să servim un covrigel cu unt şi o ceaşcă de ceai cu vanilie şi să ne dezmorţim labele îngheţate.



Şi ce poate fi mai potrivit decât un picnic la lumina lumânărilor?



Acesta este momentul când printre picături de miere şi clinchet de linguriţe limba lui Frank se dezpleticeşte şi încep să curgă povestioarele amuzante.


După vreo 2 ore însă, Frank începe să se resimtă.

Atâta activitate - şi fizică şi socială - l-a obosit pe săracul urs, aşa că este momentul să tragă un pui de somn ca nu cumva să piardă din rezervele de energie. La urma urmei e un urs şi afară este încă iarnă!

Locul preferat de aţipit al lui Frank este perna Domnului Eiríkr.



Este atât de mare şi pufoasă! Numai bună pentru un urs alb şi mic ca el :)


După joaca în zăpadă şi picnicul la lumina lumânărilor, somnul este activitatea preferată a lui Frank - da, chiar în această ordine! şi e clar că ştie să se bucure de el.


(Va Urma)

cat news

am primit o serie de fotografii cu musiu Eiríkr în habitatul său natural şi am zis să le împart cu voi, pentru că aşa sunt eu: altruist.

Rutina domnului nu s-a schimbat prea mult: e 90% somn şi 10% mâncat şi alintat. Poate de aceea majoritatea fotografiilor sunt cu el ..somnoros :)

pe dulap, unde nu poate fi deranjat (este încă un mister cum ajunge acolo)

sau pe fotoliu, unde e moale şi pufos


Uneori mai aruncă şi o privire superioară şi ne aminteşte cine e şeful şi că este mai bun ca noi şi că nu putem să-i ajungem nici măcar la vârful cozii !

educație

unii pisoi trebuie să învețe că dulapul este pentru haine, nu pentru dormit și în nici un caz pentru motani blănoși și nespălați.

în dungi

Uneori Inspiraţia îl loveşte pe Nătăfleţ în cele mai nepotrivite momente.

Nu, nu mă refer la cele de pe tron, alea sunt ok, sunt de treabă, they're legit, ci la alea în care şansele să ajungă la calculator în următoarele zece minute şi să le scrie sunt muuult sub zero (= -1).

Unul de astfel momente este cel în care aproape ai adormit, da' nu chiar, pentru că încă eşti conştient că nu eşti chiar treaz, dar nici nu eşti adormit că altfel n-ai mai ştii că momentul ăla e, adică se întâmplă.

Mă urmăriţi? Da? Buuun...

Deci într-unul din momentele astea, pe la unu noaptea, Nătăfleţul se ridică brusc la 90 de grade cu un urlet de satisfacţie A-haaaaa! se uită buimac în jur, realizează situaţia nefericită în care este şiii...îşi notează într-un mesaj, pe telefon, ideea genială pe care tocmai o clocise şi se culcă la loc mulţumit.

Următoarele zile trec netulburate în fugă, ziua se contopeşte în noapte, acele ceasornicului se urmăresc neobosite, ursitoarele ţes, sferele cântă, imperii himenopterice se înalţă şi cad în ruină, fără ca Nătăfleţul să fructifice cumva clipa de spontaneitate creatoare.
Motivul este simplu: a uitat.

Până când ...

Menu > Messaging > Drafts > 22-02-2010 > Edit > Message: Femeia cu clopoţel

!!!

Femeia.Cu.Clopoţel.

O femeie, un clopoţel, care îi aparţine, este pe, în posesia, femeii, clopoţelul.

Ca să fim clari asupra nerozităţii ideii: este vorba despre o femeie cu un clopoţel la gât, cam aşa cum sunt zgărzile pentru pisici. De fapt nu cam aşa ci chiar aşa, exact aşa.

De ce? Cum? Cine? În ce moment de dizolvare a deşeurilor mintale i s-ar părea cuiva amuzant ?!

Unde este partea amuzantă?

Confruntat cu această întrebare Nătăfleţul a privit neinteresat în gol şi a ridicat din umeri, alungând ideea ca pe o muscă enervantă.

Toată povestea asta miroase a déjà vu...

Nărav

Mi-e foame.
Ora convenită pentru masă este cel mai devreme 13:00.
De fapt nici nu cred că cei de la cantină au vreo ceva gata până în 12:00.
Dar mie îmi este foame acum.
Cred că o să mor de foame şi nimănui nu o să îi pese.
Nici nu mă pot concentra asupra muncii. Mă uit pe geam şi-mi plâng de milă.
E greu ...

Eu de obicei nu mănânc dimineaţa. Sau nu mâncam. Cafea & ciocolată şi gata. Asta pe la 7:30 - 8:00. După aceea pe la 10:00 altă cafea, mai mare, şi ceva dulce: o napolitană, Jaffa cakes, chec, fursecuri, câcaturi adică, cum ar spune unii. De-abia după aia eram gata de muncă. Până la 12:00 cel puţin când începea pauza de masă de o ora.

Acum mănânc dimineaţa. Încerc să am o alimentaţie responsabilă!
E destul de greu. Nu e că nu mi-e foame, că pot să bag în mine şi fără să-mi ghiorăie maţele, dar mi-e somn! Îmi este greu să mă concentrez asupra mâncării când îmi pică ochii în farfurie.

Săptămâna aceasta suntem la capitolul musli sau muesli sau müesli sau văleu ce foame mi-e la numai 2 ore după ce am mâncat. O mare dezamăgire ...

Da, e greşit să presupuneţi că organismul meu nu s-a obişnuit cu regimul cu mâncare. Tot se obişnuieşte de 2 ani ...dar nu-mi iese. Nu vrea. Eu ce să-i fac? Să-i dau bătaie? Mă doare şi pe mine!

Aşa că acuma bag ceai verde şi apă. Dar tot Mi-e foame! Asta este. Mai am o oră jumate...

Eric and the Radiator

At first I was a bit reluctant, but then I said to myself


dis is cool, it's cool...


I can do this...


you just need to step a bit to teh side, give me some speis, you know?


some speis so I can get some sleep and some quiet time!


P.S.
so. much. "Love" ! - if looks could kill...

Dacă e Octombrie, e...

...ploaie, frig, vreme de stat în casă, ascultat muzică de vreme rea şi ghemuire subt pătură lângă un motorc (motan-porc FYI!) cald şi doooormit. Dormit muuult.

Asta în Lumea Nătăfleţului, că în lumea reală oamenii se duc la muncă. Şi încearcă să muncească dar nu prea reuşesc.

În lumea reală dacă e Octombrie e gripă şi guturai. Iar!

...Şi meditând, mai trăgându-mi nasul în stil ninja, mai rulând un build, aşa tocmai m-a pălit gândul că I feel crappy! Da' se putea şi mai rău aşa ca e doar oleacă crappy, e crappy-happy!

Aşa că, o săptămână crappy-happy tuturor, vă doresc!

Singurătatea e mai bună când nu eşti de unul singur

A venit momentul unui post serios.

Un post despre una din cele mai actuale probleme ale societăţii moderne: singurătatea.

V-aţi aşezat vreodată să faceţi un bilanţ:
câţi prieteni am,
câte cunoştinţe am pierdut pentru că nu am ţinut legătura,
câte persoane noi am cunoscut în ultima lună?

Poate nu chiar atât de oficial dar în mod sigur aţi facut-o. Şi nu a ieşit prea bine, nu?

Ei bine, Nătăfleţul este aici să vă ajute! Da, nici nu ne aşteptam la mai puţin din partea lui, aşa minunat cum este.

După ce veţi termina de citit acest post veţi putea pune un mic + în lista voastră de relaţii. Sub acest + veţi adăuga un nume, simplu şi expresiv: Bostan.

Bostan este un motan ( = are coaie!)
Bostan este roşcat şi are capul mare ( = de unde şi numele!)
Bostan este patron ( = peste două potăi blege, un cocoş, vreo 5 găini şi o pensiune).
Bostan nu este motan de casă. El este fiul munţilor şi codrilor ( = pensiunea e la munte).
Bostan nu cerşeşte mâncare, mâncarea îi este oferită.
Bostan nu cere atenţie, are prea mult şarm pentru a putea fi ignorat.

Mai jos aveţi câteva fotografii cu Bostan pentru a fi siguri că îl recunoaşteţi când îl veţi întâlni.

Primul contact. Bostan doarme.


Printre ciupiturile de ureche, pis-pisuri şi aparate de fotografiat bagate subt nas Bostan încearcă să doarmă.

Bostan se hotărăşte să investigheze problema şi să afle de ce nu este lăsat să doarmă.


Bostan doarme, iar.

Groapa cu nisip

Hai să vorbim puţin despre jucăriile preferate ale unui pisoi.

Pe locul 1, la maaaaare distaţă de toate celelalte jucării se află
boţul de staniol!

Nu contează mărimea, perfecţiunea formei, sursa materialului. Este uşor - zboară când este atins de o labă pufoasă de pisic, face zgomot - staniol pe parchet? cam ca unghiile pe tabla de la şcoală, străluceşte, nu se dezintegrează uşor. Este perfect!

2. bucata de sfoară. Simplă sau cu un moţ de hârtie, este la fel de bună. Cu cât e mai groasă cu atât mai bine, avem ce roade. Poate fi suspendată de o clanţă, un mâner de dulap et voilà! suntem gata de joacă.

3. mingea pufoasă de la magazin. Din păcate aceasta nu este o jucărie perfectă. În primul rând pentru că de una singură nu impresionează. Orice culoare ar avea nu atrage atenţia pisoiului şi nu scoate nici un zgomot. Doar când este acţionată de partenerul uman este interesantă. În plus, spuma moale poate fi muşcată uşor şi bucăţelele desprinse pot ajunge unde nu trebuie...

4. da, v-aţi aştepta ca măcar pe acestă poziţie să se afle mâinile!
Ei bine, nu. Mâinile nu sunt pentru joacă! Nu sunt pentru muşcat, zgâriat, agăţat. Mâinile sunt pentru mângâiat şi transport.

Pe locul 4 avem ...punga!
Acuma, o pungă poate fi din mai multe materiale dar cele mai des întâlnite pungi dintr-o locuinţă vor fi desigur fie de plastic, fie de hârtie.

Nu cred că este nevoie să menţionez că fără supraveghere pungile de plastic nu trebuie lăsate la dispoziţia pisicului, nu?

Pungile de hârtie sunt puţin mai speciale. Ele se sfâşie uşor şi chiar oferă satisfacţie când se întâmplă aşa.

Din păcate nici punga nu este o jucărie prea bună pentru că fără un partener nu poate fi folosită decât pentru a fi împinsă dintr-o parte în alta sau ..pentru dormit!

Da, dragi fetiţe şi băieţei, oameni mari, pisici, purcei: unora le place să doarmă pe o chestie care foşneşte!
Unora le place să mototolească bine bucata de hârtie de subt fund înainte să se culce pe ea!
Unora
le place să facă acest lucru la ora 3 noaptea!


Bestia, punga şi sfoara. Da, poza e făcută în altă împrejurare; cine doarme cu aparatul foto subt pernă pentru a face poze la ora 3 în creierul nopţii?! Să fim serioşi!

Păşiţi uşor

pentru că Stăpânul a venit!

Doamnelor şi domnilor, fetiţe şi băieţei, oameni mari, pisici, motani şi purcei ...dumnealui este Eiríkr.



Sau Eric. Sau Hei! Sau Pis. Sau hai măi pisoi nu mai mieuna te roooog! şi nu stă deloc la fotografiat. Ori e dichisit ori e timid...

Oricare ar fi, după vreo 2 ore de cercetat şi mieunat şi-a găsit un locuşor şi ...



....şşşşşşt!

Revelaţie

Nătăfleţul: mi-e soooomn

Poznaşul: săracul...
pune capul pe birou...

Nătăfleţul: dar dacă îl pun pe tastatură...şi după aia îl rostogolesc
oare programul o să se scrie singur?

Poznaşul: da.
clar.
aşa se scrie cod:
cu capul!