Se afișează postările cu eticheta secret. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta secret. Afișați toate postările
jesus of suburbia
e ceea ce ascult acum în căşti. Nu are nici o legătură cu ce urmează să spun, aveam nevoie doar de un titlu.
(am întâlnit bloguri unde problema titlului era rezolvată în modul următor: era trecută data postului. Asta mie mi se pare o soluţie bizară, având în vedere că există şabloane care îţi afişează data postului automat şi atunci ce faci? Dacă vrei să scrii azi despre ieri? sau azi despre mâine?)
Deci da: am nişte colegi de câcat. Dar asta ştiam deja.
(am întâlnit bloguri unde problema titlului era rezolvată în modul următor: era trecută data postului. Asta mie mi se pare o soluţie bizară, având în vedere că există şabloane care îţi afişează data postului automat şi atunci ce faci? Dacă vrei să scrii azi despre ieri? sau azi despre mâine?)
Deci da: am nişte colegi de câcat. Dar asta ştiam deja.
Mia de obicei nu-mi place să-mi spăl rufele în public.
Nu, o fac pe la spate, pe blogul ăsta de care ei nu ştiu şi evit astfel situaţiile jenante.
Desigur, dezavantajul este că ei nu vor afla niciodată cât de câcat sunt şi de aceea situaţia nu se va rezolva nicicum.
Şi atunci care mai este rostul acestui post? Păi să mă simt eu bine, desigur.
(Şi să evit munca. Spun asta pentru că iarăşi, cei care ar putea fi interesaţi de schimbarea acestei situaţii nu ştiu de şi nu citesc acest blog. Norocos mai sunt ...)
Eu de felul meu sunt o fire mai serioasă aşa.
Eu de felul meu sunt o fire mai serioasă aşa.
Ştiu, având în vedere că râdeţi cu lacrimi numai după primele două cuvinte a orice scriu, vă vine greu să credeţi această afirmaţie dar aşa este!
La locul de muncă sunt adevărat profesionist care nu lasă emoţia umană să iasă la suprafaţă.
De fapt, nu lăsam. De ceva timp însă am lăsat garda jos. Sunt vesel, vorbesc cu ei, îi bag în seamă.
Şi ce concluzie trag dragii mei colegi? Că mie mi-e prea bine. Şi dacă mi-e prea bine nu prea muncesc.
De ce ar fi asta o problemă?
1) pentru că este fals şi
2) pentru că ei muncesc.
Ştiţi cum este: să moară şi capra vecinului.
Când am încercat să le explic că şi eu muncesc dar
a) sunt mai eficient şi de aceea termin mai rapid şi
b) nu-mi place să cer ajutorul, prefer să mă descurc singur
ei au concluzionat că ceea cu ce mă ocup eu este mai uşor decât ce trebuie să facă ei şi de aceea a) şi b) nu sunt demne de luat în seamă ca argumente valide.
Deci da: dacă munceşti prea bine, e de rău.
Dacă nu îi bâzâi la fiecare 5 minute plângându-te că munca e de câcat, e de rău.
Dacă nu îi deranjezi cu întrebări inutile al căror răspuns oricum nu îl ştiu şi pe care oricum îl găseşti pe google, e de rău.
Păi nu-şi merită soarta? Ce oameni de câcat domnule, ce oameni ...
Cu pohta 'n Gură
De câteva săptămâni Nătăfleţul şi Poznaşul au un nou loc secret de mâncat, un loc demn de Carneţelul Galben.
Este un loc care, în cele trei vizite de până acum, nu i-a dezamăgit. Credeţi că e prea devreme ca să vă povestesc despre el sau deja nu mai puteţi de curiozitate?
Trattoria Bocca
Jean Louis Calderon, numărul 41
Da, da, ştiu! unii dintre voi o să zică ah, locul ăla vechi! dar pentru cei doi nehaliţi ai noştri are doar o lună şi trei vizite, deci este tinerel şi ca orice tinerel este plin de speranţă.
Hai să nu o mai lungim că ni se lungesc urechile de foame şi să purcedem la a degusta localul mai sus menţionat.
Trattoria Bocca este în mod evident un local cu specific ...italian.
Poate de aceea bruschettele, pastele şi pizza sunt delicioase!
Nici puiul, gătit fie la gratar, fie tras în unt cu ierburi aromate, şi ascus după o denumire dichisită în italiană (care nu are trebui să vă sperie) nu e de lepădat. Servit cu garnitură de cartofi la cuptor cu rozmarin şi o salată de roşii cu busuioc ..mmm...
De recomandat ar mai fi vita - sub formă de Saltimbocca alla Romana (neapărat alegeţi la garnitură broccoli dat prin unt şi usturoi) şi fructele de mare.
Combinaţi cele de mai sus cu un pahar de vin bun (sau bere, fie!), personal amabil care nu te lasă să aştepţi dar nici nu te sâcâie şi decorul aerisit, cu haine de restaurant, nu de loc făcut să scoată bani din orice ( = amestecul de bar-mâncătorie unde la o masă se bea, se fumează şi se râde zgomotos iar la cealaltă nişte amărâţi încearcă să ducă o furculiţă la gură, le ştiţi...) şi avem o reţetă de succes.
Preţurile sunt cam medii. Dacă nu am subliniat destul până acum, Bocca se vrea a fi un loc unde mâncarea este pe primul loc, cu bucătar dedicat ş' toati celea deci presupun că aşa se justifică preţurile puţintel mai mari decât cele din pizzeria de la colţ.
Orice cronică de local nu este completă la Nătăfleţ dacă nu zice şi de toaletă! Toaleta este ok. Este unisex, dar este curată şi spaţioasă cu vreo 3 (?) compartimente deci nu putem da minus nici aici.
Hmmm..hai că o să îi deochi dacă mai continui aşa. Într-o seară erau nişte familii cu copchii pe acolo şi ăia făceau tărăboi! Nţ nţ nţ
Şi alte două dăţi era cam gol ...ah, şi o dată le-a sărit CDul cu muzică! groaznic! Vedeţi? am zis şi de rău!
Hai poftă bună!
L.E. [2011]
Să nu uităm desertul suprem: cheesecake!
În Aprilie 2011 s-a hotărât că cel mai bun cheescake din Bucureşti se mănâncă în Bocca.
Este un loc care, în cele trei vizite de până acum, nu i-a dezamăgit. Credeţi că e prea devreme ca să vă povestesc despre el sau deja nu mai puteţi de curiozitate?
Trattoria Bocca
Jean Louis Calderon, numărul 41
Da, da, ştiu! unii dintre voi o să zică ah, locul ăla vechi! dar pentru cei doi nehaliţi ai noştri are doar o lună şi trei vizite, deci este tinerel şi ca orice tinerel este plin de speranţă.
Hai să nu o mai lungim că ni se lungesc urechile de foame şi să purcedem la a degusta localul mai sus menţionat.
Trattoria Bocca este în mod evident un local cu specific ...italian.
Poate de aceea bruschettele, pastele şi pizza sunt delicioase!
 |
| Pasta Quattro Formaggi - preferatele Nătăfleţului |
Nici puiul, gătit fie la gratar, fie tras în unt cu ierburi aromate, şi ascus după o denumire dichisită în italiană (care nu are trebui să vă sperie) nu e de lepădat. Servit cu garnitură de cartofi la cuptor cu rozmarin şi o salată de roşii cu busuioc ..mmm...
De recomandat ar mai fi vita - sub formă de Saltimbocca alla Romana (neapărat alegeţi la garnitură broccoli dat prin unt şi usturoi) şi fructele de mare.
Combinaţi cele de mai sus cu un pahar de vin bun (sau bere, fie!), personal amabil care nu te lasă să aştepţi dar nici nu te sâcâie şi decorul aerisit, cu haine de restaurant, nu de loc făcut să scoată bani din orice ( = amestecul de bar-mâncătorie unde la o masă se bea, se fumează şi se râde zgomotos iar la cealaltă nişte amărâţi încearcă să ducă o furculiţă la gură, le ştiţi...) şi avem o reţetă de succes.
Preţurile sunt cam medii. Dacă nu am subliniat destul până acum, Bocca se vrea a fi un loc unde mâncarea este pe primul loc, cu bucătar dedicat ş' toati celea deci presupun că aşa se justifică preţurile puţintel mai mari decât cele din pizzeria de la colţ.
Orice cronică de local nu este completă la Nătăfleţ dacă nu zice şi de toaletă! Toaleta este ok. Este unisex, dar este curată şi spaţioasă cu vreo 3 (?) compartimente deci nu putem da minus nici aici.
Hmmm..hai că o să îi deochi dacă mai continui aşa. Într-o seară erau nişte familii cu copchii pe acolo şi ăia făceau tărăboi! Nţ nţ nţ
Şi alte două dăţi era cam gol ...ah, şi o dată le-a sărit CDul cu muzică! groaznic! Vedeţi? am zis şi de rău!Hai poftă bună!
L.E. [2011]
Să nu uităm desertul suprem: cheesecake!
În Aprilie 2011 s-a hotărât că cel mai bun cheescake din Bucureşti se mănâncă în Bocca.
AHEWWTPO
Ok, e timpul ca Nătăfleţul să vă împărtăşească un secret: e fraier după situri de genul lolcat şi icanhascheezburger. Pur şi simplu nu se poate abţine!
Una din imaginile sale preferate este All he ever wanted was to poop outside.
Dubios, ştiu, dar are o atracţie irezistibilă pentru aceast fenomen şi de câte ori are ocazia, prinde motanul, îi striveşte nasul de geam şi zice pe un ton plin de compasiune All he ever wanted...was: to poop outside! Ahahahaha ...ha...haha ...? Nu? nu vi se pare amuzant? Lui da.
Astăzi însă a fost o zi specială: l-a surprins pe motan în ipostaza AHEWWTPO!
De unul singur şi nesilit de nimeni!
Şi surprinderea l-a surprins pe Nătătfleţ cu camera de fotografiat în mână (ca să vezi întâmplare!) şi ţac şi pac ...asta a ieşit:
Una din imaginile sale preferate este All he ever wanted was to poop outside.
Dubios, ştiu, dar are o atracţie irezistibilă pentru aceast fenomen şi de câte ori are ocazia, prinde motanul, îi striveşte nasul de geam şi zice pe un ton plin de compasiune All he ever wanted...was: to poop outside! Ahahahaha ...ha...haha ...? Nu? nu vi se pare amuzant? Lui da.
Astăzi însă a fost o zi specială: l-a surprins pe motan în ipostaza AHEWWTPO!
De unul singur şi nesilit de nimeni!
Şi surprinderea l-a surprins pe Nătătfleţ cu camera de fotografiat în mână (ca să vezi întâmplare!) şi ţac şi pac ...asta a ieşit:
un mic secret
Daaa...deci vreau să vă anunţ că am cană curată! Din care sorb chiar acum nişte ceai verde. Acest lucru a fost posibil datorită minunăţiei cu numele de ...Je! Da, da citiţi bine ...Eu, I, Ich, Je!
De ce este important să ştiţi acest lucru? Habar nu am. Simţeam doar nevoia să mă laud că am dat 3,5 lei pe 6 bureţi de vase si că de dimineaţă am pus unul în geantă (unul roşuuuu!) şi l-am plimbat cu metroul până la muncă unde se odihneşte acum pe marginea chiuvetei.
Sunt conştient că probabil a fost prima şi ultima oară când voi mai pune mâna pe el pentru că 150% sigur va împărtăţii soarta celorlalţi bureţi care stau umflaţi cu apă şi resturi de chestii (mâncare, mucegai, praf, zaţ de cafea...) cu burţile la robinet, abandonaţi în mijlolocul chiuvetei lângă vreo cană sau farfurie jegoasă.
Ok, nu sunt eu cel mai bun exemplu pentru menţinerea curăţeniei dar vreau să vă împărtăşesc un mic secret:
De ce este important să ştiţi acest lucru? Habar nu am. Simţeam doar nevoia să mă laud că am dat 3,5 lei pe 6 bureţi de vase si că de dimineaţă am pus unul în geantă (unul roşuuuu!) şi l-am plimbat cu metroul până la muncă unde se odihneşte acum pe marginea chiuvetei.
Sunt conştient că probabil a fost prima şi ultima oară când voi mai pune mâna pe el pentru că 150% sigur va împărtăţii soarta celorlalţi bureţi care stau umflaţi cu apă şi resturi de chestii (mâncare, mucegai, praf, zaţ de cafea...) cu burţile la robinet, abandonaţi în mijlolocul chiuvetei lângă vreo cană sau farfurie jegoasă.
Ok, nu sunt eu cel mai bun exemplu pentru menţinerea curăţeniei dar vreau să vă împărtăşesc un mic secret:
am nişte colegi foarte nesimţiţi!!!
...adică nu simt.
Nu simt bunul simţ când îi bate pe umăr.
Nu simt mirosul degajat de un burete lăsat cu resturi în descompunere şi ud.
Nu simt cana de pe biroul lor care devine leagănul unei noi civilizaţii odată cu trecerea săptămânilor.
Nu simt că nu e ok să ştergi tonomatul de cafea de jeg cu buretele cu care eu îmi spăl ceaşca.
Nu simt că ar fi cazul să mai cumpere şi ei detergent de vase şi bureţi din moment ce le folosesc. Nu simt...eu ce să le fac?!
Ok, poate nu e cazul să fac din ţânţar armăsar ...50 de bani nu o să mă sărăcească, nu în fiecare zi, nu odată pe săptămână, nu de fiecare dată când o să aduc un burete pentru bucătaria de la serviciu.
Probabil v-aţi dat seama că nu asta este problema. Problema este că odată pe zi, dimineaţa, vreau şi eu să-mi spăl cana ...şi nu am cu ce!
Nu mă deranjează că şi alţii folosesc buretele. Dacă era aşa, îl ţineam în birou, în dulap, sub cheie ...nu.
Mă deranjează inconştienţa şi nesimţirea celor care îl folosesc.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
Nu simt bunul simţ când îi bate pe umăr.
Nu simt mirosul degajat de un burete lăsat cu resturi în descompunere şi ud.
Nu simt cana de pe biroul lor care devine leagănul unei noi civilizaţii odată cu trecerea săptămânilor.
Nu simt că nu e ok să ştergi tonomatul de cafea de jeg cu buretele cu care eu îmi spăl ceaşca.
Nu simt că ar fi cazul să mai cumpere şi ei detergent de vase şi bureţi din moment ce le folosesc. Nu simt...eu ce să le fac?!
Ok, poate nu e cazul să fac din ţânţar armăsar ...50 de bani nu o să mă sărăcească, nu în fiecare zi, nu odată pe săptămână, nu de fiecare dată când o să aduc un burete pentru bucătaria de la serviciu.
Probabil v-aţi dat seama că nu asta este problema. Problema este că odată pe zi, dimineaţa, vreau şi eu să-mi spăl cana ...şi nu am cu ce!
Nu mă deranjează că şi alţii folosesc buretele. Dacă era aşa, îl ţineam în birou, în dulap, sub cheie ...nu.
Mă deranjează inconştienţa şi nesimţirea celor care îl folosesc.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
Un Mic Secret
aşa, între noi leneşii:
Nătăfleţul a găsit scuza ideală pentru starea generală de apatie, lipsa chefului de muncă şi tăiatul de frunze la câini!
Sunteţi gata???
Nătăfleţul a găsit scuza ideală pentru starea generală de apatie, lipsa chefului de muncă şi tăiatul de frunze la câini!
Sunteţi gata???
Ne-Mo-Ti-Va-Re!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)