Cred că este destul de evident că în ultimul timp mi-am pierdut cheful de scris. Orice.
De fapt nu știu dacă cheful sau Inspirația. Poate dacă aș avea despre ce să scriu, aș scrie. Dar nimic nu mi se mai pare interesant. Nimic nu mi se mai pare amuzant. Nu mai vreau să împart cu voi nimic. Dacă pățesc la fel ca cu perele? Nu, mulțumesc.
Poate m-am terminat.
Poate aveam o cantitate fixă de aberații si le-am câcat pe toate. În doi ani. Mi se pare ...rezonabil. Unii nu au destul nici pentru o conversație de o seară. Amărâți.
Deci da.
Mă simțeam cumva vinovat. Simțeam nevoia să mă scuz. Acum că am făcut asta putem cu toții să ne mutăm mai departe!
Se afișează postările cu eticheta motivaţie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta motivaţie. Afișați toate postările
ţ ţ ţ ţ
Am nevoieee de atenŢie.
Şi am nevoie de motivaŢie.
Şi am nevoie de o raŢă de lemn de la magazinul chinezesc.
...Şi de nişte ingheŢată!
Pentru prima problemă mi-am făcut cont pe faţăcarte şi am trântit cea mai bună poză a mea de anul trecut. Evident, între timp nu mai arăt la fel, dar de ce aş fi pus o poză urâtă?
Am văzut oameni care fac şi aşa. Adică pun o poză cu ei şi - probabil - gândesc că sinceritatea o să compenseze pentru lipsa frumuseţii.
Nu, nu, nu. Deci nu!
Timp de doi ani am citit cu devotament blogul cuiva.
A fost primul meu blog - da, până în 2008 am locuit sub pământ! - şi îl preţuiam foarte mult, mai ales că după ce am adunat vreo alte câteva bloguri în ghiozdănel el continua să domnească peste ele prin calitatea scrierilor.
Şi uite că astă toamnă, autorul blogului se hotărăşte să-i schimbe hainele şi cu acea ocazie a trântit şi ditamai autoportretul spre admirare.
Acum, la fiecare accesare, când încerc să citesc povestea săptămânală, faţa hidoasă a autorului mă bântuie din partea dreaptă-sus şi nu-mi dă pace! Nu mai simt aceeaşi plăcere, nu mai simt entuziasmul de dinainte, ba chiar mă gândesc că nu gândeam când îl preţuiam atât de mult.
Da, sunt superficial. Şi ce?
Pentru a doua problemă: o frec. Nu fac nimica. De fapt, fac ceva. L-am intitulat
Studiul are la bază bine-cunoscutul proces gnomic:
1) că nu mă îndoiesc de succesul său şi
2) că mă aştept la rezultate uimitoare!
StaŢi pe fază să aflaŢi rezultatele...
Şi am nevoie de motivaŢie.
Şi am nevoie de o raŢă de lemn de la magazinul chinezesc.
...Şi de nişte ingheŢată!
Pentru prima problemă mi-am făcut cont pe faţăcarte şi am trântit cea mai bună poză a mea de anul trecut. Evident, între timp nu mai arăt la fel, dar de ce aş fi pus o poză urâtă?
Am văzut oameni care fac şi aşa. Adică pun o poză cu ei şi - probabil - gândesc că sinceritatea o să compenseze pentru lipsa frumuseţii.
Nu, nu, nu. Deci nu!
Timp de doi ani am citit cu devotament blogul cuiva.
A fost primul meu blog - da, până în 2008 am locuit sub pământ! - şi îl preţuiam foarte mult, mai ales că după ce am adunat vreo alte câteva bloguri în ghiozdănel el continua să domnească peste ele prin calitatea scrierilor.
Şi uite că astă toamnă, autorul blogului se hotărăşte să-i schimbe hainele şi cu acea ocazie a trântit şi ditamai autoportretul spre admirare.
Acum, la fiecare accesare, când încerc să citesc povestea săptămânală, faţa hidoasă a autorului mă bântuie din partea dreaptă-sus şi nu-mi dă pace! Nu mai simt aceeaşi plăcere, nu mai simt entuziasmul de dinainte, ba chiar mă gândesc că nu gândeam când îl preţuiam atât de mult.
Da, sunt superficial. Şi ce?
Pentru a doua problemă: o frec. Nu fac nimica. De fapt, fac ceva. L-am intitulat
Studiu de Comportament.
Acest Studiu de Comportament are ca obiectiv stabilirea unor chestii care să îl mulţumească pe Nătăfleţ, să îl satisfacă, să îl facă să zică "Da, dom'le, astăzi am făcut ceva!".Studiul are la bază bine-cunoscutul proces gnomic:
Faza 1: nimic
Faza 2: ???
Faza 3: profit!
şi poate de aceea trebuie să recunoscFaza 2: ???
Faza 3: profit!
1) că nu mă îndoiesc de succesul său şi
2) că mă aştept la rezultate uimitoare!
StaŢi pe fază să aflaŢi rezultatele...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)