doza zilnică de nătăfleţ: Sherlock Holmes

poate vă gândiţi că lipsa cronicilor de restaurante + apariţia reţetelor pe blog = apusul unei ere. Era când mergeam măcar odată pe lună într-un loc nou şi vă povesteam dupe aia cum o fost. Era etichetei de mâncat.

Ei bine....hmnu. Pe la restaurante am mai fost, problema a fost pasul doi: scrierea poveştii.

Pentru că azi mi-e lene şi nu am nimic interesant de raportat, o să scot de la naftalină o ciornă începută pe ..16 noiembrie despre o ieşire ce a avut loc cam pe ..5 noiembrie! eh...

Locul unde veţi merge cu noi în această seară este destul de nou în peisajul bucureştean. Se numeşte Red Angus Steakhouse şi este găzduit la numărul 56 pe Strada Franceza, vis-a-vis de Curtea Domnească. Acum ceva timp a fost un resturant algerian-marocan-libanez (all same shit) pe acolo. Sper că Red Angus să aibă o soartă mai bună. Pentru că merită.

Ok, presupun că până acum aţi avut curiozitea să daţi un google search şi să vă aruncaţi un ochi pe situl oamenilor ăştia.

Observaţia număru' 1: Red Angus Steakhouse nu este ieftin.
Dacă vrem să mâncăm vită - şi nu aripioare de pui sau cotlet de porc sau peşte, blasfemie! - preţurile încep undeva pe la 42 de lei şi se termina la oleacă peste 100. Asta e doar carnea. Ne mai trebuie garnitură, ne mai trebuie un sos, o băuturică, poate ne simţim curajoşi şi vrem şi desert şi poate şi o cafea sau încă o băutură ...şi aşa se adună.

Observaţia număru' 2: mâncarea e bună.
Am mâncat un Waterloo Surf and Turf (creveţi yay!) şi o halcă bună de Farmer's Rump Steak. Mod de preparare: mediu. Cum Nătăfleţul şi Poznaşul sunt oameni simpli, de la ţară, bucata moale de carne roz ce se topeşte în gură a fost un şoc culinar. Niciodată nu am mai gustat ceva (în categoria vită) atât de fin şi plin de savoare. Mmmmm....

Observaţia număru' 3: nu ştiu să sugereze o garnitură.
Poate pentru că sunt la început sau pentru că farmecul Nătăfleţului şi al Poznaşului i-a dereglat simţurile, la întrebarea ce garnitură îmi recomandaţi la...? chelneriţa a răspuns e un ton încrezător: Garniturile sunt acolo şi a indicat pagina din meniu cu pixul cu care scria comanda. Daaa...mulţumim de perspicacitate Sherlock!

Observaţia număru' 4: ştiu să servească un vin.

Observaţia număru' 5: ambianţa e cam varză.
Pentru un local ce se vrea un fel de All American Diner ca decor muzica italiană cântată suav în boxe e nu.

Observaţia număru' 6: râşniţa de cafea e zgomotoasă.
Nu ştiu dacă aţi observat vreodată în restaurante momentul când este râşnită cafeaua. Nu? Ei bine, asta se întâmplă cînd procesul are loc undeva departe de urechile oamenilor ce servesc masa. Din păcate nu şi în Red Angus (hei, trebuia să zic şi ceva de rău altfel eram prea cotei!)

La sfârşit am plecat cu burţile pline şi un steguleţ pe o scobitoare.
Poate vom reveni pentru a degusta şi alte preparate din meniu şi pentru a îndoi puţin recenzia asta cam subiectivă.

L.E. [01.04.2011] Update

Fost iarăşi pe la Red Angus. De data aceasta puţin mai populat, în majoritate cu străini (probabil singurii care îţi permit preţurile).

Mâncarea e la fel de bună,
servirea ...hmm..bunicică (deşi nu începători ca ultima dată, nu au dat pe dinafară la a face recomandări),
nu luaţi cheese cake (dezamăgitor).

Un punct în plus: patronul (?) se plimba pe acolo şi făcea conversaţie cam cu fiecare client şi întreba de calitatea mâncării. A spus că de exemplu un domn s-a plâns de mixul de legume şi că vor face tot posibilul să îl schimbe. (E din acela la pungă, congelat). Poate unora nu le place să fie deranjaţi dar mie mi s-a părut interesant că le pasă de ce cred clienţii şi că vor să îşi îmbunătăţească serviciile.

doza zilnică de nătăfleţ

despre cum am fost noi la Red Angus

puterea chiloţilor portocalii

fântână

etichete

Totalul afisarilor de pagina

meniu

niste oameni, oamene si pisici

canibalul invizibil