Di lemma

când ai numa o bancnotă mare și vrei să iei ceva eftin, dar cel care vinde nu are să îți dea rest, cine trebuie să se deranjeze?

The Breakfast Show

Well, here I am, again, trying to cut sugar from my diet...

And as you can see from some of my coffee photos I'm kind of failing, but that doesn't mean I'm going to give up.

Last year (March and April and May) I kept a food journal for almost the same purpose. Then, after changing my work habits, I changed my eating patterns too. I slowly slid into chocolate/cookies/nothing-but-coffee for breakfast again.

(I even had a period when I baked a cake almost daily. And that is as bad as it sounds, because it was breakfast, brunch and lunch)

Now I'm trying to pick up healthy habits again, but not having the mandatory lunch break ( which we all know is very important when working in an office, almost like a Second Coming :) at noon-ish and the person in charge of cooking/preparing it being, well, me! (and we all know I am, above all else, l.a.z.y.) things aren't looking good at all.

So I'm going for a good breakfast, the breakfast, something to put an end to the hubbub in my tummy and to wake me from the lethargy of the sugar withdrawal symptoms...

but how much of boiled eggs, cheese, yoghurt, fresh vegetables & fruits and fish can one take? I get bored easily, so I'm looking for variation.

Hello porridge!

I've stumbled on porridge on a lot of food blogs (that and the I'm-making-my-own-granola craze, ughhh) and I thought I could give it a try.

Now, beside sugar, I'm trying to cut on glutenous foods too, so this porridge experiment is surely going to be fun.

My first try: Amaranth Porridge

kind of looks like fish eggs, no?

my recipe: cooked amaranth (in water, not coconut-soy-rice milk), apple, dates, a generous sprinkle of cinnamon and a dash of honey.

Verdict: bah, no! I was almost crying, feeling sorry for myself, from the third spoon onwards.
It was bad, I didn't like it at all.

I should not have added the honey as amaranth itself is kinda sweet and the dates and the apple add enough sugar themselves. I tried taking more apple & cinnamon in my spoon, but it didn't change the situation much.

For now, I'm going to lay off amaranth until I find a suitable way to cook it.

The amaranth porridge experiment took place about a week ago, so I though it was time to give porridge a new chance.

Second try: Millet Flakes Porridge

my recipe: cover millet flakes with hot water, put a lid on, wait for about 5 minutes, add a hand full chopped almonds and dates and a sprinkle of cinnamon et voilà!

The verdict: much better than the amaranth porridge.

I actually ate the whole bowl, could have had more.

The dates add enough sweetness so it certainly doesn't need honey/ X syrup. The almonds were crunchy and  the cinnamon: always a delight.

So millet porridge is something I'll try again and maybe even try to improve/add variety to the recipe, maybe even try making it using regular millet seeds and not flakes.

I also want to try buckwheat and quinoa* and then maybe even a mix. Stay tuned!

* I've tried both in savoury dishes and I very much enjoy them, so I kind of hope porridge will be a success too

“If you want to really hurt you parents, and you don't have the nerve to be gay, the least you can do is go into the arts. I'm not kidding. The arts are not a way to make a living. They are a very human way of making life more bearable. Practicing an art, no matter how well or badly, is a way to make your soul grow, for heaven's sake. Sing in the shower. Dance to the radio. Tell stories. Write a poem to a friend, even a lousy poem. Do it as well as you possible can. You will get an enormous reward. You will have created something.”


― Kurt Vonnegut, A Man Without a Country

Î este pentru Întrebări

606 postări.

Aceasta este a 607-a. Am stricat jucărica....

Nu am chef de muncă. Şi trebuie să muncesc. Ce pot face? Cum să fac să mă concentrez?
Dacă munca nu ar fi de câcat, probabil că nu aş avea problema asta. Dar este.

Oare alţii cum reuşesc să îşi facă treaba fără probleme? Sunt mai hotărâţi, mai responsabili? Au voinţă? Ce e aia voinţă? Actul de a vrea ceva? Păi aşa, şi eu am voinţă. Voinţă să stau degeaba. Am multă voinţă de asta. Oare există voinţă rea şi voinţă bună? Care este diferenţa între voinţă şi dorinţe? Voinţa e dorinţă cu ceva în plus? Ce? Şi de unde se ia? Se cultivă? De unde iei seminţe? Dacă este prea târziu să le semeni? Şi poate chiar dacă nu ai voinţă, tot trebuie să fie ceva. Frică, vinovăţie? Mie nu mi-e frică. Ce se poate întâmpla? Vină? S-a îngroşat obrazul prea tare. Deja ameninţările nu mai au nici un efect asupra mea. Oare sunt un om dificil? Încăpăţânat? Leneş? Nemotivat? Oare tot ce-mi trebuie e o bătaie bună? Dar nu văd care îi este rostul. Eu deja m-am hotărât că nu mai există speranţă pentru mine. Era să zic că azi e Marţi şi de aia ziua este atât de câcat. Dar e Miercuri. Ce s-a întâmplat cu timpul? Când a trecut? Cine mă poate ajuta? Şi dacă alţii reuşesc să facă treaba fără probleme asta înseamnă că sunt mai buni? Mai buni ca mine? De ce? Cine hotărăşte asta? Eu cred că e o prostie. Munca ar trebui măsurată şi în funcţie de ce îmi aduce mie, nu doar Companiei. Şi eu vreau satisfacţie, vreau distracţie, vreau fascinaţie, vreau abnegaţie, vreau demonstraţie. Contradicţie. Anarhie!

în caz că vă întrebați

suntem Acasă: mâncăm, stăm, ne jucăm cu Ericul, mai mâncăm oleacă, dormim.

Da, am scris Ericul. Nu vă era dor de Eric? Mie da.

Nu l-am mai văzut pe Eric de trei săptămâni și dată fiind situația actuală vor mai trece încă vreo trei până să stiu dacă îl pot lua cu mine. Cam trist.

Când l-am văzut, l-am luat în brațe, l-am întors pe toate părțile, i-am numărat ghiarele și dinții, i-am suflat în ureche și l-am tras de coadă. A zis Miau. Aș zice că e bine :)

Și-a pierdut rapid interesul pentru persoana mea (parșivul!) și acum, după doar 1 zi de la spectaculoasa reîntâlnire, mă ignoră cu succes. Mă rog, măcar pe mine nu m-a mușcat, ca pe Poznaș...

Deci pozeleeee

Bestia în culcuș

și-a făcut loc între două perne și s-a așezat strategic cu burta în sus și ghiarele în prima linie.

Treaba e serioasă

Nepăsător și rece

Plictiseala maximă după doar 1 minut de sesiune foto.

Bănuiesc că atunci când ești vedetă îți poți permite să faci mofturi oricând.

în rai

mă uitam la televizor când o început tehnici de supravieţuire cu ray mears şi emisiunea începea cu un peisaj cu nişte pădure în ceaţă după care arată o girafă mergând alene dintr-un colţ al ecranului în celălalt, semn că suntem în africa, şi nenea ray ne zice că se află într-unul din puţinele locuri care mai poate fi considerat raiul pe pământ. Şi stau eu aşa şi mă gândesc că de ce? că dacă eu ajung în rai vreau să văd urşi polari şi vulpi polare, pinguini şi foci. Mai ales foci. Mie îmi plac focile. Şi îi expun dilema mea poznaşului care ia poziţia de profesor ştie tot şi încearcă să-mi explice mie că omul de obicei consideră raiul un loc unde te simţi confortabil, şi de aceea e mai cald aşa, şi nu zăpadă şi frig. Şi eu îi zic şi ce dacă? că eu nu am zis că vreu zăpadă am zis doar că vreau urşi polari şi vulpi polare, pinguini şi foci. Mai ales foci. Şi poznaşul iară ia poziţia de profesor ştie tot şi îmi zice că e absurd! că animalele astea nu pot trăi la cald, în climatul raiului. La care io iau atitudine şi-i zic: auzi poznaşule, dacă tot am ajuns în rai, cred că potrivirea între climat şi faună e una din cele mai mici probleme, nu crezi?!

Geniu pustiu

Odată cu inaintarea în vârstă se apropie desigur şi momentul Aoleu, momentul în care Nătăfleţul şi Poznaşul trebuie să hotărască dacă Domnul Eric se va despărţi de ale sale comori sau nu.

Pregătirea pentru acest moment începe pe gugăl, unde găsim o abundenţă de articole (şi chiar şi demonstraţii pe viu!) cu 1001 de motive pentru care motanii trebuiesc şi e bine să fie castraţi.

În general concluzia e aceeaşi: dacă nu e de prăsilă, bestia trebuie deposedată de coaie.

Şi se-ncepe şi se toarnă motive peste motive, unele mai puţin probabile decât altele, unele doar o chestie de bun simţ, dar un articol ajunge şi la partea care doare cel mai tare:

Poznaşul: dar oare Eric va mai fi Eric ?
Nătăfleţul: da, va fi
Nătăfleţul: poate chiar va fi un Eric mai bun
Poznaşul: adică tot un nesimţit rămâne
Nătăfleţul: o sa fie a ladyboy
Poznaşul: nuuuuuu! eu nu pot sta în casă cu un ladyboy!
Poznaşul: aici nu e vorba despre el
Poznaşul: e vorba despre mine
Poznaşul: eu va trebui să am un semimotan în casă

aşa că ne întrebăm cu toţii:

Will the Cat Miss His Testicles?

..şi răspunsul vine promt:

Some pet owners fear that the cat will "miss" his testicles, but [...] there's no evidence that male cats experience any negative psychological effects following a neutering.

..ba mai mult! cireaşa de pe tort:

But for cat owners who prefer the "intact" look, there are Neuticles®; testicular implants that can be inserted when the cat is neutered.

Ceea ce te face să te întrebi: ce geniu a venit cu ideea asta?!

Despre ce ne inspiră şi ne impulsionează în fiecare zi

"De vreo trei luni încoace am aceeaşi artişti / formaţii în playlist.

Sincer, nu se mai poate! Vreau să îi schimb! Dar cu ce?

Am încercat, pe măsură ce au apărut, albume noi dar nu am rezistat să le ascult până la capăt sau nu le dădeam destulă atenţie - ascultam în timp ce munceam şi nu stau bine cu atenţia distributivă - şi după un timp foarte scurt le ştergeam pentru că nu mă impresionau.

...

De obicei înlocuiesc treptat lista şi de aceea majoritatea elementelor bântuie pe acolo câteva luni bune până să fie eliminate.

Am încercat însă şi metoda hardcore: şters totul şi construit de la zero dar tot timpul am ajuns cu 90% din lista veche după această acţiune.

Vreau o schimbare, dar nu am opţiuni şi asta mă enervează la culme.

Oare sunt singurul?"

Infirmiera care m-a iubit

sau despre cum ar trebui să se comporte şefii, unii şefi*.

Ar trebui să fie mai prietenoşi, mai umani?

..şi atunci vor dezvolta preferinţe desigur...ceea ce nu este frumos de observat, darămite de trăit pe pielea proprie!

...sau ar trebui să păstreze distanţa, să nu se implice în "viaţa de birou", în mica societate a Companiei?

...şi atunci dezavantajul ar fi că nu vor cunoaşte niciodată persoana din spatele formularului de evaluare, care, cu toţii ştim nu?, nu oferă nici pe departe o perspectivă "corectă" asupra a cine este şi ce poate angajatul...

*aici ar fi de menţionat că observaţia nu se referă la toate tipurile de şefi. Adică este destul de clar cum ar trebui să se comporte şeful şefilor cu angajaţii de pe orice treaptă ierarhică. Observaţia se referă la şefii cu 1-2 trepte mai sus.

Întru totul am făcut o treabă bună. Totul. Tot. Netot.

Hai să vă zică Nătăfleţul - într-un fel foarte întortocheat în care încearcă să nu arate cu degetul pe cineva anume - cum stă treaba cu încrederea în oameni şi în ceea ce zic ei, sau mai bine zis: promit!

Deci Nătăfleţul are o conversaţie cu cineva din care reiese că vor face ceva împreună.

Vă rooog, deci nu era un oarecare!
Era o persoană care poate fi încadrată în grupa amici, cu care te vezi şi vorbeşti săptămânal...

...şi deci rămîne stabilt.
...şi deci cu puţin timp înainte de ziua Z persoana se răzgândeşte.

Dar nu-i nimic! este informat Nătăfleţul, sigur, siiigur, o să îşi facă treaba data viitoare.

Aţi înţeles până aici? Sper...

Aici vine dilema: dacă persoana respectivă nu s-a ţinut de cele spuse prima oară, ce îi garantează Nătătfleţului că o va face a doua oara?

Cineva a spus: păi aşa a zis, şi-a dat cuvântul!

Ahaaa, deci aşa ...deşi într-adevăr prima oară n-au existat asemenea declaraţii eroice de loialitate, Nătăfleţul a fost destul de naiv să îl creadă pe Amic şi fără să-i ceară să semneze cu sânge.

Dar acuuum, vedeţi voi, şi-a dat cuvântul!

Adică ceva de genul: de obicei eu mănânc mult rahat, dar când îmi dau cuvântul vorbesc serios!

Vocabular

Nătăfleţul are o dilemă.

De ce nu este acceptabil să cuantifici folosind cuvântul câcălău?

Ohoooo, ăla are bani câcălău! = OK

Vai, sunt plin! Am mâncat la salatăăăă ...câcălău! = NOT OK

Mă iubeşti? Da, te iubesc cel mai mult pe lumea asta, te iubesc câcălău! = NOT OK

Ce e în neregulă cu omenirea?

poftă de cireşe

27 Mai 2009, zi de miercuri graţioasă şi însorită.

...există pe lumea asta oameni care vând cireşe cu 180 de lei kilogramul (dacă sunteţi leneşi asta înseamnă cam 43 de euro).

da, aveţi voie să vă întristaţi ştiind că există asemenea specimene, dar nu vă faceţi griji, ele se găsesc doar în România.

cât de mare poate să îţi fie pofta, în luna Mai, ca să îţi cumperi 5 cireşe la acest preţ?

s-ar putea crede că aceste cireşe sunt pentru cei bogaţi, care au foarte mulţi bani, dar dacă stai şi te gândeşti oamenii aia nu au ajuns bogaţi pentru că aruncau cu bani pe cireşe în luna lui Mai...deci nu sunt ei potenţialii clienţi.

Şi atunci?

...există pe lumea asta şi oameni care vând roşii cu 7.5 lei kilogramul. Roşii de România, nu din Turcia! Unii zic că ar fi de aici, de lângă Bucureşti, din Băneasa.

Aceste roşii de România, din Băneasa, de lângă Bucureşti, sunt vândute şi într-un oraş de provincie, la vreo 300 kilometri de Bucureşti.

În acest oraş ele costă doar 5 lei kilogramul.

Deci dacă adăugăm costul transportului, preţul produsului...scade!?

Nu, nu este normal. Şi atunci?

étiquette de Circ

...deci are loc un eveniment important în viaţa cuiva de la Ciiirc!

Şi are grijă să îi anunţe pe cei de care se simte mai apropiat.

Cei de care se simte mai apropiat au grijă să anunţe că se strâng bani pentru achiziţionarea unui cadou.

Acum apare dilema: Nătăfleţul ar trebui să se simtă obligat să cotizeze având în vedere că în nici unul dintre cazuri n-a făcut parte din cei anunţaţi?

1+2+3+4 = ?

Până la sfărşitul săptămânii Nătăfleţul trebuie să îşi aleagă perioada de concediu pentru această vară şi are mari probleme pentru că nu ştie unde să meargă!

Nătăfleţul vrea

1. undeva în Nord,
2. de preferinţă la un festival,
3. care să nu fie în preajma zilei de 5 iulie pentru că e ocupat atunci,
4. dar nici în prima jumătate a lui iunie pentru că e prea devreme.

Oare unde o să meargă Nătăfleţul?