m-am dus bou şi m-am întors vacă

sau

Vizita medicală

Am o ură profundă faţă de medici. De fapt e mai mult o repulsie combinată cu frică. Sau de fapt mă prostesc, nu ştiu.

Astăzi am fost la medic. Eterna răceală.
Mi-a dat tratament - cel mai sigur cu pastile de la o companie farmaceutică ce îi sponsorizează, doar aşa de dragul de a da şi pentru a-şi face cota. Sunt 100% sigur că e degeaba.

Repulsia

Ce e amuzant e că m-am întors mai bolnav decât mă ştiam!
Asta e una din plăcerile vizitelor medicale: te duci cu o boală şi te întorci cu 3.
Şi întotdeauna, cele de care nu ştiai sunt mai grave decât cea pentru care te-ai dus să ceri tratament. Uimitor!

Mă întreb dacă doar mie mi se întâmplă sau e un adevăr universal valabil?! Oare medicul se întristează puţin când pacientul e sănătos?

Frica

Un alt lucru ce îmi displace la vizita medicală este cum doctorul ţine să îţi facă morală şi să te mustreze pentru că te-ai îmbolnăvit!

Nu contează ca ai 20 - 30 - 40 -.. de ani, în ochii lui vei fi întotdeauna un copil neascultător. Şi nu contează cât de gravă este boala, de la o banală răceală la cancer (!) tu ai greşit cumva, undeva - mda, te-ai născut nesimţitule!

La urma urmei nu-i ca şi cum am vrut să mă îmbolnăvesc ..sau nu e ca şi cum aş fi putut trata boala cu ceva ce poate fi luat fără reţetă de capul meu!
Dacă ar fi fost aşa, nu mai văd care e rostul lui şi nu cred că e atât de idiot încât să-şi taie craca de subt picioare, nu?

Concluzie

Nu ştiu...
Presupun că sunt medici şi medici... şi eu am ghinionul de a-i nimeri numai pe aia nesuferiţi.
La urma urmei medicii sunt şi ei oameni (dăăăh) şi la unii stratul ăsta de dedesubt chiar face diferenţa ...

Jumătate de drum până la cinci puncte

Cică Lumea nu a înţeles faza cu Boul.

Aş putea sta la poveşti şi v-aş explica cum că morala poveştii este că toţi suntem egali, că banii sau funcţia nu ne dau dreptul să îi tratăm pe cei din jur ca pe nişte gunoaie şi că uneori este bine să gândim un pic înainte să deschidem gura. Mesajul va ajunge la destinatar şi da, contează cum este transmis.

Aş putea face asta, dar am observat că în ultimul timp doza zilnică de Nătăfleţ are un gust amar. A devenit plină de ură, frustrări şi nervi.

Şi asta nu ne place.

Deloc.

Astăzi nu este o zi bună pentru scris

Ceea ce urmează să citiţi nu este recomandat celor cu stomacul sensibil şi nici celor care nu apreciază ironia.

Deci aşa: de ceva timp v-aţi dat seama că zona unde lucrează Nătăfleţul e destul de dubioasă şi că ce se întâmplă acolo de obicei sfidează orice lege: a fizicii, chimiei şi mai ales a bunului simţ.

Ca să ajungă la Circ

Nătăfleţul: uite: de dimineaţă

am dat în mijlocul parcării din spatele A*******

peste un ditamai rahatul! ..care mirosea de la 5 km şi colcăia de muşte.

ce este interesant este că parcarea asta este între 3 clădiri de birouri

şi vroiam să scriu pe blog

despre cum s-o fi uşurat proprietarul minunăţiei taman în mijlocul parcării

cu ochii ieşiţi din orbite de la efortul depus (efort ce-i sfâşia fundul) dar şi pentru că era (probabil) stresat să nu dea careva peste el

etc. etc....da' nu merge

nu-mi vin cuvintele!

Poznaşul: mai aşteaptă

Nătăfleţul: şi era un post aşa de bun

Poznaşul: poate îţi vin

şi de ce nu îl pui ?

Nătăfleţul: că nu ştiu cum să îl scriu!

nu sunt mulţumit

tu ce zici? e interesant?

vroiam să îl scriu aşa...să fie şi amuzant

da' şi moralizator...

adică: măi măgarilor...hai să renunţăm la bun simţ! hai să ne facem cu toţii nevoile unde apucăm!

Poznaşul: păi nu e bine să ne câcăm toţi peste tot

nu e frumos

înţelegi?

mă duc la baie

Nătăfleţul: înţeleg