don't you just feel so privileged when I share my artistic feelings and creative farts with you? on the go? just like that?
I certainly do.
Feel you're privileged, that is.
Se afișează postările cu eticheta pisică. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pisică. Afișați toate postările
ca pasărea cerului
feeling awfully artsy-farsty today in the Office
don't you just feel so privileged when I share my artistic feelings and creative farts with you? on the go? just like that?
I certainly do.
Feel you're privileged, that is.
don't you just feel so privileged when I share my artistic feelings and creative farts with you? on the go? just like that?
I certainly do.
Feel you're privileged, that is.
Bukarest Postcard
 |
| daţi click pe fotografie ca să vedeţi întreaga vitrină |
Strada Poenaru Bordea
deci sâmbătă
am fost în plimbare prin Herăstrău să observăm cum vine toamna.
De fapt Planul era să închiriem nişte biciclete şi să-i dăm la pedală, dar fiind prea puturoşi, până să ajungem noi s-au dat mai toate bicicletele! aşa că am rămas să dăm la picior.
O fost o zi călduţă şi cu soare, deloc ca zilele ce au urmat.
Poate simţind asta nişte orătănii pufoase s-au târât de prin tufişuri şi cotloane şi s-au tolănit la Soare, înmagazinând cât mai multă căldură.
Vă rog rog eu să nu mă turnaţi lu' domnu Eric ...
Dacă aş fi avut un motan gri, ca ăsta, i-aş fi zis Oliver. Cum nu cred că dumnealui are vre-un nume de acum încolo va fi cunoscut lumii ca Domnul Oliver!
De fapt Planul era să închiriem nişte biciclete şi să-i dăm la pedală, dar fiind prea puturoşi, până să ajungem noi s-au dat mai toate bicicletele! aşa că am rămas să dăm la picior.
O fost o zi călduţă şi cu soare, deloc ca zilele ce au urmat.
Poate simţind asta nişte orătănii pufoase s-au târât de prin tufişuri şi cotloane şi s-au tolănit la Soare, înmagazinând cât mai multă căldură.
Vă rog rog eu să nu mă turnaţi lu' domnu Eric ...
Dacă aş fi avut un motan gri, ca ăsta, i-aş fi zis Oliver. Cum nu cred că dumnealui are vre-un nume de acum încolo va fi cunoscut lumii ca Domnul Oliver!
Gata!
Mă gândesc să mă mut la ţară. În ţara altora.
O să schimb ouăle pe făină de grâu ca să-mi fac pâine şi sfecla o să o dau la fabrica de zahăr ca să pot plăti factura la electricitate.
O să fac şnaps de caise şi o să îl schimb pe bere şi o să vând scump puful de raţă pentru perne de prinţesă ca să-mi cumpăr cafea.
Poznaşul zice că n-o să am bani să-mi cumpăr iPod, şi n-o să pot asculta muzică în timp ce prăşesc în grădină, da' nu-i bai! că-mi scot boxele pe geam şi bag mietăluţu tare şi rezolv şi problema iPodului. Iar vecinii n-o să se supere că doar sunt la mama dreacului.
Dacă o să am raţe îmi fac şi iaz şi vara o să mă duc cu motanul la pescuit iar iarna o să mă dau cu patinele. Şi când mă plictisesc de patine pot să mă dau cu sania pe derdeluşul din spatele casei pentru că aşa e casa mea de la ţară: prea tare!
Şi n-o să mai muncesc de la zece la şase jumătate şi n-o să mă mai enervez pe lucruri pe care nu le pot controla şi nu o să îmi mai fie frică de întuneric.
Atât.
Să plantez sfeclă şi dovleci şi pepeni,
să cresc găini şi pisici şi raţe,
să am o grădină cu flori şi caişi şi cireşi
şi o casă mică cu bucătarie şi dormitor şi bibliotecă.
Cu lambriuri de lemn.să cresc găini şi pisici şi raţe,
să am o grădină cu flori şi caişi şi cireşi
şi o casă mică cu bucătarie şi dormitor şi bibliotecă.
O să schimb ouăle pe făină de grâu ca să-mi fac pâine şi sfecla o să o dau la fabrica de zahăr ca să pot plăti factura la electricitate.
O să fac şnaps de caise şi o să îl schimb pe bere şi o să vând scump puful de raţă pentru perne de prinţesă ca să-mi cumpăr cafea.
Poznaşul zice că n-o să am bani să-mi cumpăr iPod, şi n-o să pot asculta muzică în timp ce prăşesc în grădină, da' nu-i bai! că-mi scot boxele pe geam şi bag mietăluţu tare şi rezolv şi problema iPodului. Iar vecinii n-o să se supere că doar sunt la mama dreacului.
Dacă o să am raţe îmi fac şi iaz şi vara o să mă duc cu motanul la pescuit iar iarna o să mă dau cu patinele. Şi când mă plictisesc de patine pot să mă dau cu sania pe derdeluşul din spatele casei pentru că aşa e casa mea de la ţară: prea tare!
Şi n-o să mai muncesc de la zece la şase jumătate şi n-o să mă mai enervez pe lucruri pe care nu le pot controla şi nu o să îmi mai fie frică de întuneric.
Atât.
Eiríkr inn Rauda
În spatele acestor cuvinte întortocheate şi aspre se află două calităţi care vă vor face să vă topiţi: roşu & puf!
Dadadaaa! Nătăfleţul are veşti minunate pentru voi!
Vedeţi voi dragi fetiţe şi băieţei, oameni mari, pisici, motani şi purcei: în această foarte zi de Caturday care tocmai a trecut (!
) Nătăfleţul a fost la Casa de Pisici.
Pentru cei care nu ştiu Casa de Pisici este o Casă care dintr-un motiv sau altul - cel mai probabil şi cel mai evident, o femelă pisică rezidentă a fătat - este locuită de Pisici.
Mici.
Care vor să crească şi să aibă o Casă numai a lor şi un Om numai şi numai al lor.
Şi cum Nătăfleţul nu este unul care să se dea în lături de la îndatoririle faţă de societatea pisicească şi-a deschis palmele şi şi-a asumat responsabilitatea unui Stăpân.
Deocamdată viitorul Stăpân este cam cât o palmă, bea numai lapte de la mama lui şi doarme mai toată ziua ca să capete putere.
Dar peste o lună va fi crescut cât alţii în trei şi va fi gata să pună stăpânire pe Casa şi pe Omul lui. (Şi atunci să vedeţi cum plouă cu poveşti şi fotografii cu mâţe!)
Să ne întoarcem la problema principală ...cum să îi spună oamenii de rând Stăpânului?
Nătăfleţul şi Poznaşul au stat şi au chibzuit, au întors Intrawebul pe dos, şi la final au ajuns la vreo trei opţiuni pe care vi le prezintă în ordinea preferinţei:
Poftim! Am împărţit şi asta cu voi. Aveţi vreo ceva de comentat?
Dadadaaa! Nătăfleţul are veşti minunate pentru voi!
Vedeţi voi dragi fetiţe şi băieţei, oameni mari, pisici, motani şi purcei: în această foarte zi de Caturday care tocmai a trecut (!
) Nătăfleţul a fost la Casa de Pisici.Pentru cei care nu ştiu Casa de Pisici este o Casă care dintr-un motiv sau altul - cel mai probabil şi cel mai evident, o femelă pisică rezidentă a fătat - este locuită de Pisici.
Mici.
Care vor să crească şi să aibă o Casă numai a lor şi un Om numai şi numai al lor.
Şi cum Nătăfleţul nu este unul care să se dea în lături de la îndatoririle faţă de societatea pisicească şi-a deschis palmele şi şi-a asumat responsabilitatea unui Stăpân.
Deocamdată viitorul Stăpân este cam cât o palmă, bea numai lapte de la mama lui şi doarme mai toată ziua ca să capete putere.
Dar peste o lună va fi crescut cât alţii în trei şi va fi gata să pună stăpânire pe Casa şi pe Omul lui. (Şi atunci să vedeţi cum plouă cu poveşti şi fotografii cu mâţe!)
Să ne întoarcem la problema principală ...cum să îi spună oamenii de rând Stăpânului?
Nătăfleţul şi Poznaşul au stat şi au chibzuit, au întors Intrawebul pe dos, şi la final au ajuns la vreo trei opţiuni pe care vi le prezintă în ordinea preferinţei:
- Eric cel Roşu
- Root
- Toma
Poftim! Am împărţit şi asta cu voi. Aveţi vreo ceva de comentat?
Croitorie
Pentru că a fost copil cuminte (adicătelea el însuşi!) Nătăfleţul a fost tratat Duminica ce tocmai a trecut cu o vizită la cinématographe...
Coraline s-a numit filmul vizionat şi Nătăfleţului i-a plăcut faptul că
Ce nu i-a plăcut Nătătfleţului au fost
De ce? Asta e încă o întrebare fără răspuns ...
- a fost frumos realizat (stop motion baby!),
- a fost 3D (weeeeee!)
- şi atmosfera foarte TimBurtonească (da, ăsta e un cuvânt în lumea Nătăfleţului; nu, à la nu e mai potrivit aici, ok?).
Ce nu i-a plăcut Nătătfleţului au fost
- personajele (sau poate chiar subiectul?) ...un pic prea moderne şi, ironic, fără magie.
De ce? Asta e încă o întrebare fără răspuns ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)