[17:18] nătăfleţul: am facut bube în cap
m-am scarpinat şi am dat peste o coajă
cred că mi se trage de la muncă
[17:18] poznaşul: clar
[17:19] nătăfleţul: serios!
[17:20] poznaşul: ştiu
efectele muncii asupra Nătăfleţului
sunt multe observ
şi distructive
Se afișează postările cu eticheta muncă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta muncă. Afișați toate postările
S-a întâmplat întâmplător la metrou
De ceva timp, ca ciupercile după ploaie, curvele la pulă şi tiganii la orice lucru gratis, au apărut la metrou nişte gherete/ tarabe/ mese cu un panou pe ele, unde se vând bijuterii: argint şi nu-cred-dar-poate-şi aur.
Nu m-am apropiat niciodată să verific calitatea acestor obiecte dar presupun că sunt chinezării de serie ce pot fi găsite şi la mesele instalate ad-hoc ale ţiganilor de la Unirii.
Oricum ar fi, statutul de tarabă şi faptul că se află în incinta staţiilor de metrou dau impresia că este vorba de o afacere legitimă, legală, că este vorba de un lanţ de distribuţie de tinichele şi că cel care încasează banii pe ele mai şi dă o parte la stat, prin impozit.
Nu m-am uitat la toţi vânzătorii de la aceste tarabe dar pot spune că după culoarea pileii şi a ţinutei nu par a fi chiar toţi ţigani. Dar unii sunt. Însă unii nu sunt.
Oricum ar fi, într-o dimineaţă, proaspăt sosit din vacanţă, cu o dorinţă arzătoare de a ajunge la muncă (..not!) constat cu consternare că îmbulzeala creată de posibilii muşterii ai tarabei cu tinichele nu mai există.
Vedeţi voi, în staţia La Muncă, aceasta - taraba - este poziţionată foarte nefericit chiar lângă uşile de acces în/din staţie astfel încât să încurce numai bine fluxul de călători cu numeroasele şi numeroşii gură cască orbiţi de strălucirea zdrăngănelelor.
Rămân puţin mirat, procesând situaţia plăcută de a nu mă înghesui să ies afară, până când îmi cad ochii pe taraba închisă şi pe hârtia lipită pe aceasta:
Vă atrag atenţia din nou că aceast eveniment avea loc după vacanţă, deci pe 27 Iunie. Un calcul simplu ne arată că vânzătorul de tinichele şi-a permis o vacanţă de 2 luni.
Super tare! presupun că la aşa muncă, aşa salariu, aşa concediu...
Nu m-am apropiat niciodată să verific calitatea acestor obiecte dar presupun că sunt chinezării de serie ce pot fi găsite şi la mesele instalate ad-hoc ale ţiganilor de la Unirii.
Oricum ar fi, statutul de tarabă şi faptul că se află în incinta staţiilor de metrou dau impresia că este vorba de o afacere legitimă, legală, că este vorba de un lanţ de distribuţie de tinichele şi că cel care încasează banii pe ele mai şi dă o parte la stat, prin impozit.
Nu m-am uitat la toţi vânzătorii de la aceste tarabe dar pot spune că după culoarea pileii şi a ţinutei nu par a fi chiar toţi ţigani. Dar unii sunt. Însă unii nu sunt.
Oricum ar fi, într-o dimineaţă, proaspăt sosit din vacanţă, cu o dorinţă arzătoare de a ajunge la muncă (..not!) constat cu consternare că îmbulzeala creată de posibilii muşterii ai tarabei cu tinichele nu mai există.
Vedeţi voi, în staţia La Muncă, aceasta - taraba - este poziţionată foarte nefericit chiar lângă uşile de acces în/din staţie astfel încât să încurce numai bine fluxul de călători cu numeroasele şi numeroşii gură cască orbiţi de strălucirea zdrăngănelelor.
Rămân puţin mirat, procesând situaţia plăcută de a nu mă înghesui să ies afară, până când îmi cad ochii pe taraba închisă şi pe hârtia lipită pe aceasta:
"Concediu de odihnă până pe 25.08 "
Vă atrag atenţia din nou că aceast eveniment avea loc după vacanţă, deci pe 27 Iunie. Un calcul simplu ne arată că vânzătorul de tinichele şi-a permis o vacanţă de 2 luni.
Super tare! presupun că la aşa muncă, aşa salariu, aşa concediu...
life is just a bowl of cherries
crecă pe ăsta îl fac motivational poster pe BA, simt eu aşa că ar da bine :)
O este pentru Oficial
Destul de la întâmplare:
astăzi se împlinesc 6 ani de când am intrat în rândul oamenilor muncitori.
Să vedem ce am învăţat ...
...
Mdea.
astăzi se împlinesc 6 ani de când am intrat în rândul oamenilor muncitori.
Să vedem ce am învăţat ...
...
Mdea.
disperare
Yo Dawg!
I herd you like to get ass-fucked
So we've put arrays in you array so you can iterate while you iterate.
...And it's all in Java-fucking-script!
I herd you like to get ass-fucked
So we've put arrays in you array so you can iterate while you iterate.
...And it's all in Java-fucking-script!
Î este pentru Întrebări
606 postări.
Aceasta este a 607-a. Am stricat jucărica....
Nu am chef de muncă. Şi trebuie să muncesc. Ce pot face? Cum să fac să mă concentrez?
Dacă munca nu ar fi de câcat, probabil că nu aş avea problema asta. Dar este.
Oare alţii cum reuşesc să îşi facă treaba fără probleme? Sunt mai hotărâţi, mai responsabili? Au voinţă? Ce e aia voinţă? Actul de a vrea ceva? Păi aşa, şi eu am voinţă. Voinţă să stau degeaba. Am multă voinţă de asta. Oare există voinţă rea şi voinţă bună? Care este diferenţa între voinţă şi dorinţe? Voinţa e dorinţă cu ceva în plus? Ce? Şi de unde se ia? Se cultivă? De unde iei seminţe? Dacă este prea târziu să le semeni? Şi poate chiar dacă nu ai voinţă, tot trebuie să fie ceva. Frică, vinovăţie? Mie nu mi-e frică. Ce se poate întâmpla? Vină? S-a îngroşat obrazul prea tare. Deja ameninţările nu mai au nici un efect asupra mea. Oare sunt un om dificil? Încăpăţânat? Leneş? Nemotivat? Oare tot ce-mi trebuie e o bătaie bună? Dar nu văd care îi este rostul. Eu deja m-am hotărât că nu mai există speranţă pentru mine. Era să zic că azi e Marţi şi de aia ziua este atât de câcat. Dar e Miercuri. Ce s-a întâmplat cu timpul? Când a trecut? Cine mă poate ajuta? Şi dacă alţii reuşesc să facă treaba fără probleme asta înseamnă că sunt mai buni? Mai buni ca mine? De ce? Cine hotărăşte asta? Eu cred că e o prostie. Munca ar trebui măsurată şi în funcţie de ce îmi aduce mie, nu doar Companiei. Şi eu vreau satisfacţie, vreau distracţie, vreau fascinaţie, vreau abnegaţie, vreau demonstraţie. Contradicţie. Anarhie!
Aceasta este a 607-a. Am stricat jucărica....
Nu am chef de muncă. Şi trebuie să muncesc. Ce pot face? Cum să fac să mă concentrez?
Dacă munca nu ar fi de câcat, probabil că nu aş avea problema asta. Dar este.
Oare alţii cum reuşesc să îşi facă treaba fără probleme? Sunt mai hotărâţi, mai responsabili? Au voinţă? Ce e aia voinţă? Actul de a vrea ceva? Păi aşa, şi eu am voinţă. Voinţă să stau degeaba. Am multă voinţă de asta. Oare există voinţă rea şi voinţă bună? Care este diferenţa între voinţă şi dorinţe? Voinţa e dorinţă cu ceva în plus? Ce? Şi de unde se ia? Se cultivă? De unde iei seminţe? Dacă este prea târziu să le semeni? Şi poate chiar dacă nu ai voinţă, tot trebuie să fie ceva. Frică, vinovăţie? Mie nu mi-e frică. Ce se poate întâmpla? Vină? S-a îngroşat obrazul prea tare. Deja ameninţările nu mai au nici un efect asupra mea. Oare sunt un om dificil? Încăpăţânat? Leneş? Nemotivat? Oare tot ce-mi trebuie e o bătaie bună? Dar nu văd care îi este rostul. Eu deja m-am hotărât că nu mai există speranţă pentru mine. Era să zic că azi e Marţi şi de aia ziua este atât de câcat. Dar e Miercuri. Ce s-a întâmplat cu timpul? Când a trecut? Cine mă poate ajuta? Şi dacă alţii reuşesc să facă treaba fără probleme asta înseamnă că sunt mai buni? Mai buni ca mine? De ce? Cine hotărăşte asta? Eu cred că e o prostie. Munca ar trebui măsurată şi în funcţie de ce îmi aduce mie, nu doar Companiei. Şi eu vreau satisfacţie, vreau distracţie, vreau fascinaţie, vreau abnegaţie, vreau demonstraţie. Contradicţie. Anarhie!
Uite
pentru că mă simt inspirat de ideea precedentă, să vă spun despre azi.
Azi sunt răcit. Sunt la faza doi a răcelii/gripei. Pentru cine nu ştie aceasta e cea cu mucii groşi şi galbeni şi tuse
(ah, câtă fineţe şi cât tact din partea mea!).
Ieri a fost faza unu - muci apoşi, nas = robinet, durere în gât şi strănut. După cum vedeţi am trecut cu bine peste. Poate primesc şi un premiu!
Azi am mult de muncă dar deja am pierdut 1h şi 40 de minute făcând nimic. Am o dorinţă şi o productivitate foooooarte mare.
Şi cam atât, că e doar 11:40.
Hai pa!
Azi sunt răcit. Sunt la faza doi a răcelii/gripei. Pentru cine nu ştie aceasta e cea cu mucii groşi şi galbeni şi tuse
(ah, câtă fineţe şi cât tact din partea mea!).Ieri a fost faza unu - muci apoşi, nas = robinet, durere în gât şi strănut. După cum vedeţi am trecut cu bine peste. Poate primesc şi un premiu!
Azi am mult de muncă dar deja am pierdut 1h şi 40 de minute făcând nimic. Am o dorinţă şi o productivitate foooooarte mare.
Şi cam atât, că e doar 11:40.
Hai pa!
30DC - Ziua 30
Ziua 30 — Orice
Yay! wooo-hooo! în sfârşit, ultima zi! După asta: tăcere!
Pot să scriu orice, Ori.ce. !.
Ok, hai să vedem: am mult de muncă, m-am înecat cu scuipat (dăăh!) şi am tuşit vreo juma' de oră să-mi revin, am căpătat scaun nou - cu mânere! care se roteşte! şi se lasă pe spate! uau!
Yay! wooo-hooo! în sfârşit, ultima zi! După asta: tăcere!
Pot să scriu orice, Ori.ce. !.
Ok, hai să vedem: am mult de muncă, m-am înecat cu scuipat (dăăh!) şi am tuşit vreo juma' de oră să-mi revin, am căpătat scaun nou - cu mânere! care se roteşte! şi se lasă pe spate! uau!
Şi cam atât. Revin.
unii oameni
când vin lângă mine, cu treabă, pun mâna pe fiecare obiect de pe birou.
Îl întorc pe toate părţile, îl pipăie, bagă ghiarele în fiecare crăpătură parcă să se asigure că e acolo, apasă tastele telefonului să vadă ce wallpaper am (ce noroc pe mine că ecranul meu e negru!) , mâzgâlesc cu pixul pe hârtiile mele cu notiţe, se foiesc, îmi vorbesc cu faţa foarte aproape de faţa mea, mă întreabă de fiecare calendar, suport de creioane, cutie de ceai de pe suprafaţa mesei.
Eu când merg la cineva la birou sunt cuminte. Mai ceva ca vizitele la biserică. Nici nu ştii că sunt lângă tine.
De ce unii oameni sunt enervanţi şi de ce trebuie să colaborez eu cu ei?
Sincer, uneori mă întreb la cine e problema? La mine? La ei?
Îl întorc pe toate părţile, îl pipăie, bagă ghiarele în fiecare crăpătură parcă să se asigure că e acolo, apasă tastele telefonului să vadă ce wallpaper am (ce noroc pe mine că ecranul meu e negru!) , mâzgâlesc cu pixul pe hârtiile mele cu notiţe, se foiesc, îmi vorbesc cu faţa foarte aproape de faţa mea, mă întreabă de fiecare calendar, suport de creioane, cutie de ceai de pe suprafaţa mesei.
Eu când merg la cineva la birou sunt cuminte. Mai ceva ca vizitele la biserică. Nici nu ştii că sunt lângă tine.
De ce unii oameni sunt enervanţi şi de ce trebuie să colaborez eu cu ei?
Sincer, uneori mă întreb la cine e problema? La mine? La ei?
Ziua de câcat
Astăzi este o zi de câcat.
De dimineaţă, când am ajuns la muncă, un porumbel călător mă aştepta cu o epistolă de la şeful meu.
În principiu şi pe scurt mă anunţa că munca mea este de câcat*.
Soarele s-a întunecat, păsările şi-au încetat ciripitul vesel, lumea întreagă s-a oprit din respirat şi Universul s-a făcut că are treabă în altă parte.
Inima mi s-a crăpat puţin, puţin mai mult şi în secunda doi, pe jos erau numai cioburi.
Pe la ochi a început să mă furnice ceva şi un ghem mare de emoţie şi Nutella pe pâine (= micul dejun) s-a ridicat tocmai din stomac până în gât.
Creierul s-a blocat într-un ciclu infinit de procesare a simplei întrebări De ce?
Pentru că ţineţi la mine şi mă adoraţi, vreau să vă rog să îl urâţi cu tot sufletul pe şeful meu cel rău şi să îi doriţi să calce într-un caca de câine înainte de următoarea întâlnire importantă.
Ah, şi să vă pară rău pentru mine. Măcar 3 secunde. Mulţumesc.
Vă iubesc pe toţi (trei).
* Dacă îl întrebaţi pe Poznaş, care a fost destinatarul direct şi instant al smiorcăielilor mele, nu este deloc aşa şi eu doar exagerez, am doar o afinitate pentru lucrurile teatrale şi pentru exagerări. Ceea ce, evident, este o mare minciună, eu alegând profesia de clown tocmai pentru metodica şi rigurozitatea şi lipsa oricărei fărâme de emoţie necesare exercitării ei.
P.S. dacă chiar îi pasă cuiva, nu avea dreptate decât cu o singură chestie din şase enumerate, care oricum e discutabilă. Jegul!
De dimineaţă, când am ajuns la muncă, un porumbel călător mă aştepta cu o epistolă de la şeful meu.
În principiu şi pe scurt mă anunţa că munca mea este de câcat*.
Soarele s-a întunecat, păsările şi-au încetat ciripitul vesel, lumea întreagă s-a oprit din respirat şi Universul s-a făcut că are treabă în altă parte.
Inima mi s-a crăpat puţin, puţin mai mult şi în secunda doi, pe jos erau numai cioburi.
Pe la ochi a început să mă furnice ceva şi un ghem mare de emoţie şi Nutella pe pâine (= micul dejun) s-a ridicat tocmai din stomac până în gât.
Creierul s-a blocat într-un ciclu infinit de procesare a simplei întrebări De ce?
Pentru că ţineţi la mine şi mă adoraţi, vreau să vă rog să îl urâţi cu tot sufletul pe şeful meu cel rău şi să îi doriţi să calce într-un caca de câine înainte de următoarea întâlnire importantă.
Ah, şi să vă pară rău pentru mine. Măcar 3 secunde. Mulţumesc.
Vă iubesc pe toţi (trei).
* Dacă îl întrebaţi pe Poznaş, care a fost destinatarul direct şi instant al smiorcăielilor mele, nu este deloc aşa şi eu doar exagerez, am doar o afinitate pentru lucrurile teatrale şi pentru exagerări. Ceea ce, evident, este o mare minciună, eu alegând profesia de clown tocmai pentru metodica şi rigurozitatea şi lipsa oricărei fărâme de emoţie necesare exercitării ei.
P.S. dacă chiar îi pasă cuiva, nu avea dreptate decât cu o singură chestie din şase enumerate, care oricum e discutabilă. Jegul!
jesus of suburbia
e ceea ce ascult acum în căşti. Nu are nici o legătură cu ce urmează să spun, aveam nevoie doar de un titlu.
(am întâlnit bloguri unde problema titlului era rezolvată în modul următor: era trecută data postului. Asta mie mi se pare o soluţie bizară, având în vedere că există şabloane care îţi afişează data postului automat şi atunci ce faci? Dacă vrei să scrii azi despre ieri? sau azi despre mâine?)
Deci da: am nişte colegi de câcat. Dar asta ştiam deja.
(am întâlnit bloguri unde problema titlului era rezolvată în modul următor: era trecută data postului. Asta mie mi se pare o soluţie bizară, având în vedere că există şabloane care îţi afişează data postului automat şi atunci ce faci? Dacă vrei să scrii azi despre ieri? sau azi despre mâine?)
Deci da: am nişte colegi de câcat. Dar asta ştiam deja.
Mia de obicei nu-mi place să-mi spăl rufele în public.
Nu, o fac pe la spate, pe blogul ăsta de care ei nu ştiu şi evit astfel situaţiile jenante.
Desigur, dezavantajul este că ei nu vor afla niciodată cât de câcat sunt şi de aceea situaţia nu se va rezolva nicicum.
Şi atunci care mai este rostul acestui post? Păi să mă simt eu bine, desigur.
(Şi să evit munca. Spun asta pentru că iarăşi, cei care ar putea fi interesaţi de schimbarea acestei situaţii nu ştiu de şi nu citesc acest blog. Norocos mai sunt ...)
Eu de felul meu sunt o fire mai serioasă aşa.
Eu de felul meu sunt o fire mai serioasă aşa.
Ştiu, având în vedere că râdeţi cu lacrimi numai după primele două cuvinte a orice scriu, vă vine greu să credeţi această afirmaţie dar aşa este!
La locul de muncă sunt adevărat profesionist care nu lasă emoţia umană să iasă la suprafaţă.
De fapt, nu lăsam. De ceva timp însă am lăsat garda jos. Sunt vesel, vorbesc cu ei, îi bag în seamă.
Şi ce concluzie trag dragii mei colegi? Că mie mi-e prea bine. Şi dacă mi-e prea bine nu prea muncesc.
De ce ar fi asta o problemă?
1) pentru că este fals şi
2) pentru că ei muncesc.
Ştiţi cum este: să moară şi capra vecinului.
Când am încercat să le explic că şi eu muncesc dar
a) sunt mai eficient şi de aceea termin mai rapid şi
b) nu-mi place să cer ajutorul, prefer să mă descurc singur
ei au concluzionat că ceea cu ce mă ocup eu este mai uşor decât ce trebuie să facă ei şi de aceea a) şi b) nu sunt demne de luat în seamă ca argumente valide.
Deci da: dacă munceşti prea bine, e de rău.
Dacă nu îi bâzâi la fiecare 5 minute plângându-te că munca e de câcat, e de rău.
Dacă nu îi deranjezi cu întrebări inutile al căror răspuns oricum nu îl ştiu şi pe care oricum îl găseşti pe google, e de rău.
Păi nu-şi merită soarta? Ce oameni de câcat domnule, ce oameni ...
reguli
Citeam acu câteva ore despre 10 reguli ale unui blog de succes. Nu contează că DZdN nu se vrea a fi un blog de succes, da' aşa, de chestie, m-am gândit să văd dacă prin prisma acestor 10 reguli DZ este sau nu o chestie interesantă.
Şi ce credeţi? Da, în procentaj covârşitor de 100%, DZdN nu respectă nici una din aceste reguli!
Prima regulă era: postaţi zilnic. Şi blogul ăsta se cheamă Doza Zilnică, da' numai zilnică nu e, deci am picat dinainte de a intra în concurs cum s-ar zice.
Eh, asta e. Unii mai mult, alţii mai puţin, unul chiar deloc...după posibilităţile fiecăruia.
Eu de exemplu, vreau să scriu. Dar nu am ce.
Până şi fotografia săptămânală ...am rămas fără baterie la aparatul foto şi nu pot copia pozele pe comp. Scuză de 2 lei, ştiu.
Ce am făcut în ultimele zile? Am căpătat o obsesie păguboasă pentru tetris şi makos.
Muncă? cine are nevoie de aşa ceva!?
Şi ce credeţi? Da, în procentaj covârşitor de 100%, DZdN nu respectă nici una din aceste reguli!
Prima regulă era: postaţi zilnic. Şi blogul ăsta se cheamă Doza Zilnică, da' numai zilnică nu e, deci am picat dinainte de a intra în concurs cum s-ar zice.
Eh, asta e. Unii mai mult, alţii mai puţin, unul chiar deloc...după posibilităţile fiecăruia.
Eu de exemplu, vreau să scriu. Dar nu am ce.
Până şi fotografia săptămânală ...am rămas fără baterie la aparatul foto şi nu pot copia pozele pe comp. Scuză de 2 lei, ştiu.
Ce am făcut în ultimele zile? Am căpătat o obsesie păguboasă pentru tetris şi makos.
Muncă? cine are nevoie de aşa ceva!?
Uite, uite
ce avem noi aiciii...
dacă nu ar fi un pisoi, aş zice că e o glumă proastă făcută de nişte prieteni tare de treabă
care au profitat de tine dup' ce ai băut prea multe pahare.
Cam aşa mă simt eu în fiecare dimineaţă când tre să merg la muncă!
dacă nu ar fi un pisoi, aş zice că e o glumă proastă făcută de nişte prieteni tare de treabă
care au profitat de tine dup' ce ai băut prea multe pahare.
Cam aşa mă simt eu în fiecare dimineaţă când tre să merg la muncă!
despre google şi pisici
Eu, ca orice om normal într-o dimineaţă de Luni, fără chef de muncă, îmi găsesc ocupaţii care de care mai diverse şi cu cât mai puţin în comun cu munca.
Aşa se face că astăzi...ce-mi trece mia prin căpşorul meu drăguţ şi scumpic?! Să-mi pun o pisicuţă la profilul de pe last ef emmmm!
Dar nu vroiam o fotografie normală cu o mâţă, şi nici una cu domnul Eric ...vroiam încununarea talentului si priceperii utilizatorului de internet: teh ASCII kitten!
Aşa că îmi pun degeţelele la treabă, deschid google şi-i dau: ascii kitten.
Şi google îmi dă înapoi ...
ASCII Kitten,
Cat ASCII Art,
ASCII ART - Cat - Cats - Kitten - Kittens - Feline,
Dancing ASCII kitten,
Happy Fun Japanese ASCII Penis Kittens,
Kitten Tuesday: ASCII Edition ...
..stai, stai aşa ...ce?!
Happy Fun Japanese ASCII Penis Kittens
....ce?!
cine face aşa ceva pisoiaşilor?! Sunt..pisoi! Sunt mici şi drăguţi? Sunt pufoşi şi lipicioşi şi inocenţi! Ce este în neregula cu unii oamenii? De ce?
De ceeee?!?
Morala: la muncă se munceşte!
Aşa se face că astăzi...ce-mi trece mia prin căpşorul meu drăguţ şi scumpic?! Să-mi pun o pisicuţă la profilul de pe last ef emmmm!
Dar nu vroiam o fotografie normală cu o mâţă, şi nici una cu domnul Eric ...vroiam încununarea talentului si priceperii utilizatorului de internet: teh ASCII kitten!
Aşa că îmi pun degeţelele la treabă, deschid google şi-i dau: ascii kitten.
Şi google îmi dă înapoi ...
ASCII Kitten,
Cat ASCII Art,
ASCII ART - Cat - Cats - Kitten - Kittens - Feline,
Dancing ASCII kitten,
Happy Fun Japanese ASCII Penis Kittens,
Kitten Tuesday: ASCII Edition ...
..stai, stai aşa ...ce?!
Happy Fun Japanese ASCII Penis Kittens
....ce?!
cine face aşa ceva pisoiaşilor?! Sunt..pisoi! Sunt mici şi drăguţi? Sunt pufoşi şi lipicioşi şi inocenţi! Ce este în neregula cu unii oamenii? De ce? De ceeee?!?
Morala: la muncă se munceşte!
Subject: Tâmpenie
un post oaspete copt de Poznaşul
De obicei nu scriu nimic. Ceilalţi sunt obligaţi să îmi reţină aberaţiile şi să le păstreze pentru posteritate, dar ca om deschis la minte şi la nou am zis să o încerc şi pe asta, aşa că am deschis notepadul şi am decis să scriu.
Destul de repede mi-am dat seama că nu am nici o idee demnă de expus astăzi aşa că am făcut exact ce face orice om prins în lipsă de inspiraţie: vorbeşte despre lipsa ei sperând astfel să o disece şi să găsească cauza, lucru destul de uşor: munca mă ucide!
Mă ucide pe mine, pe Nătăfleţ, pe Eric şi probabil pe mulţi alţii care-s prea neinteresanţi ca să fie menţionaţi de către subsemnatul. Dacă nu vă cunosc sunteţi zero şi degeaba existaţi. Mai bine pictaţi-vă în roz să vă recunosc pe stradă!
...dar să revenim! Pe Nătăfleţ în ultima vreme [munca] îl mutilează în aşa hal încât nu-l mai recunoşti: vorbeşte despre xpath, înjură, dă cu uşa în cap motanului, uită să facă diverse chestii şi chiar mă pune să scriu posturi în locului lui, poate poate s-o dezgheţa şi ceva pe la el.
E clar că încearcă, chiar astăzi, în timp ce se ducea spre plantaţie, a avut o idee salvatoare: să devină jurnalist. Da, jurnalist!
Multe întrebări s-au ivit în privinţa asta, cum ar fi departamentul la care ar lucra, despre ce ar vrea să scrie mai mult, la ce ziar ar vrea să scrie (nu am întrebat dacă ar putea fi tonomat), toate ducând către aceeaşi concluzie clară, irevocabilă şi incontestabilă: habar n-are despre ce vorbeşte. Ah, am uitat că înainte de asta vroia sa fie pădurar...
Între timp mi-a venit o idee despre ce aş putea să vorbesc: Snack Attack. Marele creator de sandviciuri, premiate internaţional şi cu deviza "englejii o fac mai bine" m-a delectat azi cu un câcat între 2 felii de pâine!
Cu toţii ştim că orice asociat cu un câcat devine automat câcat, datorită proprietăţilor unice pe care le are de a-şi transfera calităţile obiectelor înconjuratoare. E un fel de 0 x 2 = 0!
Nu-i de mirare că se vând în benzinării că doar numai unu' aflat la drum şi leşinat de foame ar mânca lăturile frumos ambalate şi vândute la suprapreţ. Sandiviciuri care au ca ingredient principal şi forte felia de pâine!
Data viitoare îmi iau Kingwich. Trăiască regele!!!
sub omăt
Azi se bagă Winterbells şi Bugs şi se evită munca pe cât de muuult posibil.
La schimbul de cadouri am bagat:
Îmi pare rău pentru cel/cea care va primi pachetul meu, dar eu am zis că nu e o idee bună.
Am zis...
L.E.: Am câştigat o cutie de lemn, cu interior galbân, crecă e de bijuterii. Jobenul face furori!
La schimbul de cadouri am bagat:
- un joben cu Guinness de la St.Patrick's Day 2009 (gratis),
- un CD cu tot ce trebuie să ştii despre papagali (4 lei 80) şi
- nişte melci de aia de petrecere în care sufli şi faci zgomot, cu Spiderman! (8 lei 50)
Îmi pare rău pentru cel/cea care va primi pachetul meu, dar eu am zis că nu e o idee bună.
Am zis...
L.E.: Am câştigat o cutie de lemn, cu interior galbân, crecă e de bijuterii. Jobenul face furori!
un mic secret
Daaa...deci vreau să vă anunţ că am cană curată! Din care sorb chiar acum nişte ceai verde. Acest lucru a fost posibil datorită minunăţiei cu numele de ...Je! Da, da citiţi bine ...Eu, I, Ich, Je!
De ce este important să ştiţi acest lucru? Habar nu am. Simţeam doar nevoia să mă laud că am dat 3,5 lei pe 6 bureţi de vase si că de dimineaţă am pus unul în geantă (unul roşuuuu!) şi l-am plimbat cu metroul până la muncă unde se odihneşte acum pe marginea chiuvetei.
Sunt conştient că probabil a fost prima şi ultima oară când voi mai pune mâna pe el pentru că 150% sigur va împărtăţii soarta celorlalţi bureţi care stau umflaţi cu apă şi resturi de chestii (mâncare, mucegai, praf, zaţ de cafea...) cu burţile la robinet, abandonaţi în mijlolocul chiuvetei lângă vreo cană sau farfurie jegoasă.
Ok, nu sunt eu cel mai bun exemplu pentru menţinerea curăţeniei dar vreau să vă împărtăşesc un mic secret:
De ce este important să ştiţi acest lucru? Habar nu am. Simţeam doar nevoia să mă laud că am dat 3,5 lei pe 6 bureţi de vase si că de dimineaţă am pus unul în geantă (unul roşuuuu!) şi l-am plimbat cu metroul până la muncă unde se odihneşte acum pe marginea chiuvetei.
Sunt conştient că probabil a fost prima şi ultima oară când voi mai pune mâna pe el pentru că 150% sigur va împărtăţii soarta celorlalţi bureţi care stau umflaţi cu apă şi resturi de chestii (mâncare, mucegai, praf, zaţ de cafea...) cu burţile la robinet, abandonaţi în mijlolocul chiuvetei lângă vreo cană sau farfurie jegoasă.
Ok, nu sunt eu cel mai bun exemplu pentru menţinerea curăţeniei dar vreau să vă împărtăşesc un mic secret:
am nişte colegi foarte nesimţiţi!!!
...adică nu simt.
Nu simt bunul simţ când îi bate pe umăr.
Nu simt mirosul degajat de un burete lăsat cu resturi în descompunere şi ud.
Nu simt cana de pe biroul lor care devine leagănul unei noi civilizaţii odată cu trecerea săptămânilor.
Nu simt că nu e ok să ştergi tonomatul de cafea de jeg cu buretele cu care eu îmi spăl ceaşca.
Nu simt că ar fi cazul să mai cumpere şi ei detergent de vase şi bureţi din moment ce le folosesc. Nu simt...eu ce să le fac?!
Ok, poate nu e cazul să fac din ţânţar armăsar ...50 de bani nu o să mă sărăcească, nu în fiecare zi, nu odată pe săptămână, nu de fiecare dată când o să aduc un burete pentru bucătaria de la serviciu.
Probabil v-aţi dat seama că nu asta este problema. Problema este că odată pe zi, dimineaţa, vreau şi eu să-mi spăl cana ...şi nu am cu ce!
Nu mă deranjează că şi alţii folosesc buretele. Dacă era aşa, îl ţineam în birou, în dulap, sub cheie ...nu.
Mă deranjează inconştienţa şi nesimţirea celor care îl folosesc.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
Nu simt bunul simţ când îi bate pe umăr.
Nu simt mirosul degajat de un burete lăsat cu resturi în descompunere şi ud.
Nu simt cana de pe biroul lor care devine leagănul unei noi civilizaţii odată cu trecerea săptămânilor.
Nu simt că nu e ok să ştergi tonomatul de cafea de jeg cu buretele cu care eu îmi spăl ceaşca.
Nu simt că ar fi cazul să mai cumpere şi ei detergent de vase şi bureţi din moment ce le folosesc. Nu simt...eu ce să le fac?!
Ok, poate nu e cazul să fac din ţânţar armăsar ...50 de bani nu o să mă sărăcească, nu în fiecare zi, nu odată pe săptămână, nu de fiecare dată când o să aduc un burete pentru bucătaria de la serviciu.
Probabil v-aţi dat seama că nu asta este problema. Problema este că odată pe zi, dimineaţa, vreau şi eu să-mi spăl cana ...şi nu am cu ce!
Nu mă deranjează că şi alţii folosesc buretele. Dacă era aşa, îl ţineam în birou, în dulap, sub cheie ...nu.
Mă deranjează inconştienţa şi nesimţirea celor care îl folosesc.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
abnegaţie
Nătăfleţul: azi n-am scris nimic pe blog. despre ce să scriu?
Poznaşul: despre politică
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre întorsul la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre lipsa chefului de întors la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre mercantilismul societăţii
Nătăfleţul:
vîtîfî?!
Între casa noastră şi casa vecină sunt vreo 5 metri.
Fereastra din camera de zi dă nas în nas cu fereastra de la bucătaria unora: ei văd ce facem noi, noi vedem ce fac ei. Totul într-un mod foarte discret, foarte 'nu mă uit', foarte 'da, privirea mea e întoarsă în direcţia voastră dar eu de fapt mă uit la spate'.
Ah, şi nu avem perdele. Nici noi, nici ei.
Mă enervează reclama la BCR, aia cu banca pentru locuinţe. Mă enervează nenea care cumpără tapet. Mă scoate din sărite faţa lui şi faptul că are doi plozi deşi situaţia lui materială nu e prea bună şi că vrea să-şi pună tapet deşi nu are destui bani. Şi eu visez să fiu bancher, dar ...
Mă enerveaza reclama la Timişoreana. Aia cu butoiul şi povestea care merge mai departe. Mă enervează de fapt coloana sonoră. De fiecare dată când este difuzată la televizor Poznaşul se apucă şi fluieră în sincron. Fluieră fals, dar el fluieră ...
Poznaşul: despre politică
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre întorsul la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre lipsa chefului de întors la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre mercantilismul societăţii
Nătăfleţul:
vîtîfî?!Între casa noastră şi casa vecină sunt vreo 5 metri.
Fereastra din camera de zi dă nas în nas cu fereastra de la bucătaria unora: ei văd ce facem noi, noi vedem ce fac ei. Totul într-un mod foarte discret, foarte 'nu mă uit', foarte 'da, privirea mea e întoarsă în direcţia voastră dar eu de fapt mă uit la spate'.
Ah, şi nu avem perdele. Nici noi, nici ei.
Mă enervează reclama la BCR, aia cu banca pentru locuinţe. Mă enervează nenea care cumpără tapet. Mă scoate din sărite faţa lui şi faptul că are doi plozi deşi situaţia lui materială nu e prea bună şi că vrea să-şi pună tapet deşi nu are destui bani. Şi eu visez să fiu bancher, dar ...
Mă enerveaza reclama la Timişoreana. Aia cu butoiul şi povestea care merge mai departe. Mă enervează de fapt coloana sonoră. De fiecare dată când este difuzată la televizor Poznaşul se apucă şi fluieră în sincron. Fluieră fals, dar el fluieră ...
Fără avertisment
Nătăfleţul: stânga - Nesuferitul mănâncă Bake Rolls cu gura deschisă.
Nătăfleţul: eu cum să muncesc în condiţiile astea???
Poznaşul: trebuie să îi dai două peste bot şi să îi zici că nu ştie să mănânce
Nătăfleţul: sau să îi tai capul...
Poznaşul: cam brutală soluţia
Poznaşul: nu poţi să tai capul aşa uşor
Poznaşul: fără avertisment cel puţin....
Nătăfleţul: eu cum să muncesc în condiţiile astea???
Poznaşul: trebuie să îi dai două peste bot şi să îi zici că nu ştie să mănânce
Nătăfleţul: sau să îi tai capul...
Poznaşul: cam brutală soluţia
Poznaşul: nu poţi să tai capul aşa uşor
Poznaşul: fără avertisment cel puţin....
destramând al vieţii fir
[echo] end time 2009 October 30 17:40:20
BUILD SUCCESSFUL
Total time: 25 minutes 26 seconds
fuck you computer resources! fuck work!
BUILD SUCCESSFUL
Total time: 25 minutes 26 seconds
fuck you computer resources! fuck work!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)