În cartier, cu vedere la bulivard, neguțătorul local de mizerii își face inventarul prăvăliei, pe trotuar.

Prăvălia vinde multe și de toate: pantofi, flori la ghiveci, serviciu de ascuțit cuțite și câte și mai câte.

În timp ce negustorul nostru freca cu zăduf la un raft/suport de gunoaie, o femeie cu domiciliul stradă proba cu delicatețe o pereche de pantofi.

El: hai, lasă, lasă-mă că m-am săturat să vă tot aud! Numai gura ta ...

Ea: dar, Don Jimmy, nu eu, Marcela ...

oh, ok!

un newsletter spune așa:

Iti oferim o reducere pe viata daca ne dai un like pe facebook!


în aceste condiții, mai pot eu adăuga ceva?!

Cele mai bune locuri în care nu am fost: partea I - Café Amnezia

Cele mai bune locuri în care nu am fost sunt un fel de Fată Morgana a hoinărelilor urbane.

Sunt acele localuri care te atrag doar prin nume, prin renume, printr-o uşă misterioasă, printr-un perete desenat, prin înălţimea zidurilor de care sunt înconjurate.

Întămplător, numele primului loc bun unde nu am fost începe cu litera A, aşa cum îi şade bine unui început.

Café Amnezia, fosta stradă a Artelor, la numărul 6, acum strada Sfinţii Apostoli, numărul 21.

Mirobolant, nu? Până şi strada este o amintire a unei alte străzi, poate uitată, poate nu.

Deşi la prima vedere poate fi confundată cu o bodegă ordinară, la un studiu aprofundat şi dezbrăcat de prejudecăţi Amnezia poartă o nuanţă specială de Altfel.

Café Amnezia este un loc modest, fără pretenţii, unde poţi savura o cafea şi o apă minerală ore întregi aşteptând ca după-amiaza să-şi târâie oasele leneşe de pe scenă şi să facă loc nopţii ce de-abia aşteaptă să te primească în braţele ei decadente şi graţioase.

În Café Amnezia se fumează. Destul de mult.
Vedeţi voi, Amnezia este locul unde se adună cei cu suflet (dar nu şi profesie!) de artist, neînţeleşii, filosofii moderni, boemii societăţii secrete bucureştene.
Odată ce ai atins stadiul de personalitate nu mai ai ce căuta în Amezia. Biletul de intrare în cafenea este mizeria, neîmplinirea.
Aşa se face că personaje incomplete trag cu sete din ţigaretele subţiri ca şi cum la capătul celor 3 minute de dorinţă carbonizată se găseşte afirmarea, umplând cu fumul lor cotloanele cafenelei şi ungherele viselor rătăcitoare.

Muzica! Ah, da ..muzica!
Muzica este întotdeauna în surdină, atât pentru a nu eclipsa discuţiile aprinse dintre minţile flămânde, cât şi pentru a lăsa loc să crească gândurilor vreunui visător amnezic căci muzica bună e precum apa pentru plante. Dacă e prea multă, planta putrezeşte. Daca e prea puţină, planta flămânzeşte.
Muzica bună hrăneşte!

În încheiere, cum altfel, o dilemă: oare chiar aşa este? Oare vom afla vreodată cum este în Café Amnezia sau vom trece visători pe lângă uşa ei, temători să nu risipim închipuirea primei impresii?

un mic secret

Daaa...deci vreau să vă anunţ că am cană curată! Din care sorb chiar acum nişte ceai verde. Acest lucru a fost posibil datorită minunăţiei cu numele de ...Je! Da, da citiţi bine ...Eu, I, Ich, Je!

De ce este important să ştiţi acest lucru? Habar nu am. Simţeam doar nevoia să mă laud că am dat 3,5 lei pe 6 bureţi de vase si că de dimineaţă am pus unul în geantă (unul roşuuuu!) şi l-am plimbat cu metroul până la muncă unde se odihneşte acum pe marginea chiuvetei.

Sunt conştient că probabil a fost prima şi ultima oară când voi mai pune mâna pe el pentru că 150% sigur va împărtăţii soarta celorlalţi bureţi care stau umflaţi cu apă şi resturi de chestii (mâncare, mucegai, praf, zaţ de cafea...) cu burţile la robinet, abandonaţi în mijlolocul chiuvetei lângă vreo cană sau farfurie jegoasă.

Ok, nu sunt eu cel mai bun exemplu pentru menţinerea curăţeniei dar vreau să vă împărtăşesc un mic secret:

am nişte colegi foarte nesimţiţi!!!

...adică nu simt.

Nu simt bunul simţ când îi bate pe umăr.
Nu simt mirosul degajat de un burete lăsat cu resturi în descompunere şi ud.
Nu simt cana de pe biroul lor care devine leagănul unei noi civilizaţii odată cu trecerea săptămânilor.
Nu simt că nu e ok să ştergi tonomatul de cafea de jeg cu buretele cu care eu îmi spăl ceaşca.
Nu simt că ar fi cazul să mai cumpere şi ei detergent de vase şi bureţi din moment ce le folosesc. Nu simt...eu ce să le fac?!

Ok, poate nu e cazul să fac din ţânţar armăsar ...50 de bani nu o să mă sărăcească, nu în fiecare zi, nu odată pe săptămână, nu de fiecare dată când o să aduc un burete pentru bucătaria de la serviciu.

Probabil v-aţi dat seama că nu asta este problema. Problema este că odată pe zi, dimineaţa, vreau şi eu să-mi spăl cana ...şi nu am cu ce!

Nu mă deranjează că şi alţii folosesc buretele. Dacă era aşa, îl ţineam în birou, în dulap, sub cheie ...nu.

Mă deranjează inconştienţa şi nesimţirea celor care îl folosesc.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

abnegaţie

Nătăfleţul: azi n-am scris nimic pe blog. despre ce să scriu?
Poznaşul: despre politică
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre întorsul la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre lipsa chefului de întors la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre mercantilismul societăţii
Nătăfleţul: vîtîfî?!

---

Între casa noastră şi casa vecină sunt vreo 5 metri.

Fereastra din camera de zi dă nas în nas cu fereastra de la bucătaria unora: ei văd ce facem noi, noi vedem ce fac ei. Totul într-un mod foarte discret, foarte 'nu mă uit', foarte 'da, privirea mea e întoarsă în direcţia voastră dar eu de fapt mă uit la spate'.

Ah, şi nu avem perdele. Nici noi, nici ei.

---

Mă enervează reclama la BCR, aia cu banca pentru locuinţe. Mă enervează nenea care cumpără tapet. Mă scoate din sărite faţa lui şi faptul că are doi plozi deşi situaţia lui materială nu e prea bună şi că vrea să-şi pună tapet deşi nu are destui bani. Şi eu visez să fiu bancher, dar ...

---

Mă enerveaza reclama la Timişoreana. Aia cu butoiul şi povestea care merge mai departe. Mă enervează de fapt coloana sonoră. De fiecare dată când este difuzată la televizor Poznaşul se apucă şi fluieră în sincron. Fluieră fals, dar el fluieră ...

Şezătoare

Nătăfleţul are ca majoritatea oamenilor din lumea asta cont "de mesănger" şi primeşte periodic, de la persoane "permanent invizibil", diverse mesaje numite "mass".

Unele sunt apocaliptice (oh nu!), altele sunt anunţuri umanitare (vai, îmi pasă!), altele sunt bancuri extrem de proaste (don't quit your day job!) ...de toate pentru toţi.

Unul dintre aceste mesaje este unul care este familiar multora dintre voi şi de aceea vom peterece câteva minute pentru a-l diseca, numai aşa de dragul de a ne cunoaşte mai bine.

CITESTE-L !!!!!0745226850 sau 0755364645
Un început bun. Bucata aceasta îi dă credibilitate. Adică: nimeni nu-i atăt de nesăbuit încât să-şi facă public numărul de telefon dacă nu ar fi cinstiti şi nu ar avea reală nevoie de ajutor, nu?

buna, numele meu este Ionut,
nu George, nu Dan, nu Ion! ci Ionuţ - diminutivat, familiar, dezmierdător

sunt insurat cu o fata minunata numita Alina
ce nume simplu! cu toţii am cunoscut o Alina. Alina e o fată drăguţă, simpatică, de treabă, care n-a vrut răul nimănui. Ea a vrut doar să fie fericită alături de Ionuţ

si avem un copil nou nascut numit Raresh .
aceasta este doar una din variante. Unii zic chiar că este singura. Nătăfleţul a primit însă şi versiunea "pentru ea" care este mai emoţionantă; fetele sunt mai fragile, mai delicate...
Oare există şi vechi născuţi?

el inseamna tot ptr. noi si recent doctori au descoperit ca are cancer la creier .
oh noes! teh dramz!

din pacate eu si sotia mea nu avem bani nici macar sa platim facturile lunare,
dar ce ne pasă! noi ne-am hotărât să câcăm un copil!
Chiar dacă ar fi sănătos el nu ar avea ce să mănânce sau ar avea o alimentaţie deficitară, ar trăi într-o garsonieră mizerabilă plină de igrasie şi alte mucegaiuri şi ar contracta tot felul boli respiratorii, alergii, ar face rahitism, etc. etc., ar avea o copilărie execrabilă, ar ajunge un inadaptat care la 16 ani se lasă de şcoală, bea, fumează, se cacă pe scara blocului pentru a le arata colocatarilor cine e şeful - asta pentru că e băiat.
Dacă era fată îşi pierdea virginitatea la 11 ani, se lasă de şcoală la 14, devine curva cartierului în timp record, îşi bate părinţii pentru că nu vor să-i dea bani de ţigări şi nu le aduce nici măcar o cănuţă cu apă la nevoie.
Dar toate acestea sunt irelevante nu-i aşa? pentru că Ionuţ şi Alina se iubesc şi ea, Alina, este o fată minunată şi ei doi, Ionuţ şi Alina, au un copil (Raresh, că nu avem diacritice) ce înseamnă totul pentru ei!
Baga-v-aş prezervativele pe fund, pe gură şi pe urechi lepădături umane ce sunteţi! Nu aţi putut să vă gândiţi puţin înainte de a vă coţăi! E prea greu să fii responsabil! E mult mai uşor să ceri!

dar am facut o intelegere cu YAHOO si AOL
no shit Sherlock! Zahoo şi LOL nu au nici o muscă moartă în România şi partea asta are la fel de multă credibilitate ca o girafă care poartă ochelari de soare şi încearcă să se strecoare într-un club de golf de urşi polari exclusivist (! Nătăfleţul dă o bere dacă ghiciţi de unde e)

si am cazut de acord ca ptr. fiecare persoana care primeste acest mesaj sa primim 5 centi in schimb .
aaaaa...aţi căzut de acord. Oare cât timp aţi negociat? Având în vedere că nu aveţi bani de mâncare şi sunteţi câcaţi pe voi, voi vă permiteţi să cădeţi de acord...bun, bun...

deci te rog trimite acest mesaj tuturor persoanelor din lista ta ajuta-ne! dal mai departe te rugam HAIDETI SA AJUTAM , ITI IA MAI PUTIN DE 60 DE SECUNDE. Merita fiecare cate o sansa ! E doar un copil.
fie, dacă e doar un copil! Nu de alta dar dacă are mai mult de 11 ani poa' să crape fără grijă că nu-i pasă nimănui, nu !?

Ajutati-l ! Cine are inima il da mai departe, scz de mass
Nătăfleţul nu are inimă dar are multă scârbă şi multă ură.