Oare ciupercile mucegăiesc?
Și dacă da, este acesta un act de canibalism?
Se afișează postările cu eticheta curiozitate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta curiozitate. Afișați toate postările
C este pentru Curiozitate
Oare te poţi duce la curve cu bonuri de masă? La urma urmei ele fac asta ca să mănânce, nu?
Prima zi
la muncă după aproape două săptămâni de concediu.
Cea mai frecventă şi enervantă întrebare: cum te mai simţi?
Poate că sunt nesimţit şi adevărul este că lumea chiar este îngrijorată pentru mine - fie din politeţe (colegii), fie din interes profesional (şefu').
Pe de-o parte: merg, vorbesc, zâmbesc - deci sunt bine. Aşa că le mulţumesc de curiozitate şi îi asigur că totul este în regulă.
Pe de altă parte...am aflat că (în teorie cel puţin
) va trebui să urmez un tratament tot restul vieţii, că s-ar putea să nu mai am voie să îl păstrez pe Eric şi că în general sunt defect. Cum să mă simt ştiind toate astea? Ca un câcat, ev'dent. Dar nu poţi spune lumii asta, că nu-i frumos.
Pe cea de-a treia parte: nu sunt prima şi nici ultima persoană care are chestia asta şi nici pe departe în cea mai gravă formă. Într-un fel aş fi vrut să nu ştie nimeni de incident şi de urmări. Mie chiar mi se pare că medicii au exagerat când au prezentat atât de dramatic întreaga poză. Bitch, please! this ain't no Grey's Anatomy... Mă simt excepţional de fabulos şi de Nătăfleţ! Sunt tot eu, acelaşi, neschimbat.
Unii se aşteptau să fiu mai bun, mai amabil - ca şi cum aş fi avut a life altering experience. Alţii să fi devenit mai precaut, mai grijuliu, mai paranoic - ca şi cum ajută la ceva. I-am dezamăgit pe toţi!
Altă chestie care mă enervează: toată lumea are cunoştinţe medicale avansate şi împrăştie în stânga şi în dreapta cu sfaturi şi păreri. Am trăit toată viaţa într-o societate de medici şi eu nu am ştiut!
Foarte puţini vorbesc din experienţă, şi până acum nici măcar la prima mână, şi aceştia uită că nu toată lumea reacţionează la fel la aceeaşi stimuli, dar majoritatea sunt de-a dreptul Mame Omizi. Ar trebui să fac o culegere de sfaturi de astea - my very own broscience. M-aş îmbogăţi! (sau măcar îngrăşa de la atâta râs)
Cei mai savuroşi sunt cei care se aşteaptă la simptome Hollywood-iene din partea mea, la crize teatrale şi la reveniri spectaculoase după un puf de Ventolin.
Din nefericire pentru ei, nu este deloc aşa. Este mult mai trist şi mai tăcut.
Cea mai frecventă şi enervantă întrebare: cum te mai simţi?
Poate că sunt nesimţit şi adevărul este că lumea chiar este îngrijorată pentru mine - fie din politeţe (colegii), fie din interes profesional (şefu').
Pe de-o parte: merg, vorbesc, zâmbesc - deci sunt bine. Aşa că le mulţumesc de curiozitate şi îi asigur că totul este în regulă.
Pe de altă parte...am aflat că (în teorie cel puţin
) va trebui să urmez un tratament tot restul vieţii, că s-ar putea să nu mai am voie să îl păstrez pe Eric şi că în general sunt defect. Cum să mă simt ştiind toate astea? Ca un câcat, ev'dent. Dar nu poţi spune lumii asta, că nu-i frumos.Pe cea de-a treia parte: nu sunt prima şi nici ultima persoană care are chestia asta şi nici pe departe în cea mai gravă formă. Într-un fel aş fi vrut să nu ştie nimeni de incident şi de urmări. Mie chiar mi se pare că medicii au exagerat când au prezentat atât de dramatic întreaga poză. Bitch, please! this ain't no Grey's Anatomy... Mă simt excepţional de fabulos şi de Nătăfleţ! Sunt tot eu, acelaşi, neschimbat.
Unii se aşteptau să fiu mai bun, mai amabil - ca şi cum aş fi avut a life altering experience. Alţii să fi devenit mai precaut, mai grijuliu, mai paranoic - ca şi cum ajută la ceva. I-am dezamăgit pe toţi!
Altă chestie care mă enervează: toată lumea are cunoştinţe medicale avansate şi împrăştie în stânga şi în dreapta cu sfaturi şi păreri. Am trăit toată viaţa într-o societate de medici şi eu nu am ştiut!
Foarte puţini vorbesc din experienţă, şi până acum nici măcar la prima mână, şi aceştia uită că nu toată lumea reacţionează la fel la aceeaşi stimuli, dar majoritatea sunt de-a dreptul Mame Omizi. Ar trebui să fac o culegere de sfaturi de astea - my very own broscience. M-aş îmbogăţi! (sau măcar îngrăşa de la atâta râs)
Cei mai savuroşi sunt cei care se aşteaptă la simptome Hollywood-iene din partea mea, la crize teatrale şi la reveniri spectaculoase după un puf de Ventolin.
Din nefericire pentru ei, nu este deloc aşa. Este mult mai trist şi mai tăcut.
abnegaţie
Nătăfleţul: azi n-am scris nimic pe blog. despre ce să scriu?
Poznaşul: despre politică
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre întorsul la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre lipsa chefului de întors la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre mercantilismul societăţii
Nătăfleţul:
vîtîfî?!
Între casa noastră şi casa vecină sunt vreo 5 metri.
Fereastra din camera de zi dă nas în nas cu fereastra de la bucătaria unora: ei văd ce facem noi, noi vedem ce fac ei. Totul într-un mod foarte discret, foarte 'nu mă uit', foarte 'da, privirea mea e întoarsă în direcţia voastră dar eu de fapt mă uit la spate'.
Ah, şi nu avem perdele. Nici noi, nici ei.
Mă enervează reclama la BCR, aia cu banca pentru locuinţe. Mă enervează nenea care cumpără tapet. Mă scoate din sărite faţa lui şi faptul că are doi plozi deşi situaţia lui materială nu e prea bună şi că vrea să-şi pună tapet deşi nu are destui bani. Şi eu visez să fiu bancher, dar ...
Mă enerveaza reclama la Timişoreana. Aia cu butoiul şi povestea care merge mai departe. Mă enervează de fapt coloana sonoră. De fiecare dată când este difuzată la televizor Poznaşul se apucă şi fluieră în sincron. Fluieră fals, dar el fluieră ...
Poznaşul: despre politică
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre întorsul la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre lipsa chefului de întors la muncă
Nătăfleţul:
Poznaşul: despre mercantilismul societăţii
Nătăfleţul:
vîtîfî?!Între casa noastră şi casa vecină sunt vreo 5 metri.
Fereastra din camera de zi dă nas în nas cu fereastra de la bucătaria unora: ei văd ce facem noi, noi vedem ce fac ei. Totul într-un mod foarte discret, foarte 'nu mă uit', foarte 'da, privirea mea e întoarsă în direcţia voastră dar eu de fapt mă uit la spate'.
Ah, şi nu avem perdele. Nici noi, nici ei.
Mă enervează reclama la BCR, aia cu banca pentru locuinţe. Mă enervează nenea care cumpără tapet. Mă scoate din sărite faţa lui şi faptul că are doi plozi deşi situaţia lui materială nu e prea bună şi că vrea să-şi pună tapet deşi nu are destui bani. Şi eu visez să fiu bancher, dar ...
Mă enerveaza reclama la Timişoreana. Aia cu butoiul şi povestea care merge mai departe. Mă enervează de fapt coloana sonoră. De fiecare dată când este difuzată la televizor Poznaşul se apucă şi fluieră în sincron. Fluieră fals, dar el fluieră ...
Infirmiera care m-a iubit
sau despre cum ar trebui să se comporte şefii, unii şefi*.
Ar trebui să fie mai prietenoşi, mai umani?
..şi atunci vor dezvolta preferinţe desigur...ceea ce nu este frumos de observat, darămite de trăit pe pielea proprie!
...sau ar trebui să păstreze distanţa, să nu se implice în "viaţa de birou", în mica societate a Companiei?
...şi atunci dezavantajul ar fi că nu vor cunoaşte niciodată persoana din spatele formularului de evaluare, care, cu toţii ştim nu?, nu oferă nici pe departe o perspectivă "corectă" asupra a cine este şi ce poate angajatul...
*aici ar fi de menţionat că observaţia nu se referă la toate tipurile de şefi. Adică este destul de clar cum ar trebui să se comporte şeful şefilor cu angajaţii de pe orice treaptă ierarhică. Observaţia se referă la şefii cu 1-2 trepte mai sus.
Noutăţi
În mod normal acest post ar fi inclus în categoriile de mâncat şi de băut dar Nătătfleţul este deja sătul de toate dezamăgirile din ultimul timp încât se găndeşte să facă o categorie nouă: aşa nu.
Şi asta pentru că locurile despre care o să vă povestească astăzi au cam umplut paharul Nătăfleţului.
Primele localuri, dar nu cele dintâi - ceva revizuire retrospectivă este necesară - ce onorează cu prezenţa această listă sunt Casa Veche şi Green Hours.
Din categoria ar fi putut fi bun de mâncat dar nu este aşa, doamnelor şi domnilor gurmanzi: Casa Veche.
Amplasament bunicel - se pare că este considerat punctul lor forte şi terasa, da - boemă, da - aerul Bucureştilor Vechi, destul de atrăgătoare sunt părţile pozitive ale restaurantului Casa Veche. Şi cam atât. În rest...
Nătăfleţului nu îi este ruşine să recunoască, el face parte din acea categorie de oameni pentru care berea este băutura ce de cele mai multe ori merge la orice.
Aşa că vă închipuiţi cât de important este ca un local să aibă o listă de beri pentru toate gusturile, şi da, buzunarele.
Acuma ...ştim cu toţii că Nătăfleţul este cam zevzec, dar nu este imbecil şi nici prost de-a binelea încât să dea pe un produs mai mult decât face - şi în Romania de cele mai multe ori acest mai mult decât înseamnă de 2-3 ori mai mult!
Nu ştiu ce părere aveţi voi dar Nătăfleţul nu crede că o sticla de Ciuc la 0,33l valorează 6,5 lei! Şi cu atât mai mult sticla de Heineken la 0,33l nu valorează 8 lei! Deci: minus!
Urmează: serviciile. Aici am putea trage o linie. Nu au fost proaste dar nici bune. Nătăfleţul nu a fost lăsat să aştepte prea mult, dar nici ospătarul nu l-a copleşit cu atenţia sa.
Preparatele...oooh...preparatele! 19.90 de lei pentru două furculiţe de salată? Sosul de gorgonzola - doar o amărâtă de smântână *, legumele sote doar un pumn de legume congelate fierte** - când meniul îmbia la o selecţie între ciuperci, morcovi sau legume asortate, pieptul de pui - două fâşii subţiri de vreo 100 de grame la preţul unui kilogram...?
* De ce? De ce să îţi faci reclamă la preparate cu ingrediente exotice când în mod clar nu o să le pui în farfurie? (Nătăfleţul are o bănuială că este pentru a pune un preţ nejustificat produsului final)
Un mic dicţionar al ingredientelor străine din bucătăriile româneşti:
gorgonzola = smântână,
prosciuto = şuncă,
parmezan = caşcaval,
[deşi nu este exotică, în unele localuri] smântână = făină...
** De ce? De ce bucătarul sau ajutorul de bucătar dintr-un local cu pretenţii de restaurant nu este în stare să înăbuşe niste amărâte de legume într-o alună de unt?
Concluzia ...mai este nevoie să o scriu?
Partea 2: Green Hours merită o poveste numai a ei aşa că fiţi pe fază...vine...
Şi asta pentru că locurile despre care o să vă povestească astăzi au cam umplut paharul Nătăfleţului.
Primele localuri, dar nu cele dintâi - ceva revizuire retrospectivă este necesară - ce onorează cu prezenţa această listă sunt Casa Veche şi Green Hours.
Din categoria ar fi putut fi bun de mâncat dar nu este aşa, doamnelor şi domnilor gurmanzi: Casa Veche.
Amplasament bunicel - se pare că este considerat punctul lor forte şi terasa, da - boemă, da - aerul Bucureştilor Vechi, destul de atrăgătoare sunt părţile pozitive ale restaurantului Casa Veche. Şi cam atât. În rest...
Nătăfleţului nu îi este ruşine să recunoască, el face parte din acea categorie de oameni pentru care berea este băutura ce de cele mai multe ori merge la orice.
Aşa că vă închipuiţi cât de important este ca un local să aibă o listă de beri pentru toate gusturile, şi da, buzunarele.
Acuma ...ştim cu toţii că Nătăfleţul este cam zevzec, dar nu este imbecil şi nici prost de-a binelea încât să dea pe un produs mai mult decât face - şi în Romania de cele mai multe ori acest mai mult decât înseamnă de 2-3 ori mai mult!
Nu ştiu ce părere aveţi voi dar Nătăfleţul nu crede că o sticla de Ciuc la 0,33l valorează 6,5 lei! Şi cu atât mai mult sticla de Heineken la 0,33l nu valorează 8 lei! Deci: minus!
Urmează: serviciile. Aici am putea trage o linie. Nu au fost proaste dar nici bune. Nătăfleţul nu a fost lăsat să aştepte prea mult, dar nici ospătarul nu l-a copleşit cu atenţia sa.
Preparatele...oooh...preparatele! 19.90 de lei pentru două furculiţe de salată? Sosul de gorgonzola - doar o amărâtă de smântână *, legumele sote doar un pumn de legume congelate fierte** - când meniul îmbia la o selecţie între ciuperci, morcovi sau legume asortate, pieptul de pui - două fâşii subţiri de vreo 100 de grame la preţul unui kilogram...?
* De ce? De ce să îţi faci reclamă la preparate cu ingrediente exotice când în mod clar nu o să le pui în farfurie? (Nătăfleţul are o bănuială că este pentru a pune un preţ nejustificat produsului final)
Un mic dicţionar al ingredientelor străine din bucătăriile româneşti:
gorgonzola = smântână,
prosciuto = şuncă,
parmezan = caşcaval,
[deşi nu este exotică, în unele localuri] smântână = făină...
** De ce? De ce bucătarul sau ajutorul de bucătar dintr-un local cu pretenţii de restaurant nu este în stare să înăbuşe niste amărâte de legume într-o alună de unt?
Concluzia ...mai este nevoie să o scriu?
Partea 2: Green Hours merită o poveste numai a ei aşa că fiţi pe fază...vine...
Vocabular
Nătăfleţul are o dilemă.
De ce nu este acceptabil să cuantifici folosind cuvântul câcălău?
Ohoooo, ăla are bani câcălău! = OK
Vai, sunt plin! Am mâncat la salatăăăă ...câcălău! = NOT OK
Mă iubeşti? Da, te iubesc cel mai mult pe lumea asta, te iubesc câcălău! = NOT OK
Ce e în neregulă cu omenirea?
De ce nu este acceptabil să cuantifici folosind cuvântul câcălău?
Ohoooo, ăla are bani câcălău! = OK
Vai, sunt plin! Am mâncat la salatăăăă ...câcălău! = NOT OK
Mă iubeşti? Da, te iubesc cel mai mult pe lumea asta, te iubesc câcălău! = NOT OK
Ce e în neregulă cu omenirea?
SCRUPUL.equals("NONE")
...a observat careva cât de egoiste sunt femeile?
De ce se îmbolnăvesc şi/sau au nevoie de tine tocmai atunci când ai alte treburi şi nu poţi să stai cu ele?
De ce se îmbolnăvesc şi/sau au nevoie de tine tocmai atunci când ai alte treburi şi nu poţi să stai cu ele?
Editor
De vreo două zile Nătăfleţul vrea să împartă cu voi ideea lui genială dar nu prea îi iese.
Deci, vă rog să luaţi loc pentru că urmează o idee ge-ni-a-lă explicată însă foarte prost.
Nătăfleţul vă mulţumeşte anticipat pentru entuziasm.
Carte de citit în metrou
Titlu: Nu este frumos să te holbezi
Font: pe puţin 28pt
Extras:
Tu! Da, tu, cel care imi invadezi spaţiul intim, care-mi răsufli în obraz, care mă calci pe picioare încercând să citeşti aceste rânduri: tu ştii că pisica a murit de curiozitate?
Tu ştii ce enervant este să ai o umbră permanentă pe pagină, în lumina asta din metrou care şi aşa este de câcat? De ce nu-ţi vezi de treburile tale?
Deci, vă rog să luaţi loc pentru că urmează o idee ge-ni-a-lă explicată însă foarte prost.
Nătăfleţul vă mulţumeşte anticipat pentru entuziasm.
Carte de citit în metrou
Titlu: Nu este frumos să te holbezi
Font: pe puţin 28pt
Extras:
Tu! Da, tu, cel care imi invadezi spaţiul intim, care-mi răsufli în obraz, care mă calci pe picioare încercând să citeşti aceste rânduri: tu ştii că pisica a murit de curiozitate?
Tu ştii ce enervant este să ai o umbră permanentă pe pagină, în lumina asta din metrou care şi aşa este de câcat? De ce nu-ţi vezi de treburile tale?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)