E este pentru E bine

Când cresc mare vreau să mă fac arhitect să îmi fac propria casă, frumoasă.

Întâmplător, sau nu, urmăresc câteva bloguri de stil şi design interior. Cred că face parte din bucata aceea a personalităţii mele dacă nu eu, atunci toată lumea oricine ...
as in
dacă eu nu am o casă frumoasă, măcar ei să aibă şi să îmi arate şi mie...
dacă eu nu pot merge în cutare loc, măcar ei să meargă şi să îmi arate şi mie...
dacă eu not pot găti aşa ceva, măcar ea să gătească şi să salivez şi eu...

Avem nevoie de mai mulţi oameni de ăştia, creativi, care să (ne) inspire.

Dar nu pentru că o să te uiţi la ei şi la ce au făcut şi o să zici într-o zi şi eu o să...nuuu, nu fiţi proşti, vă amăgiţi!

Revenind la chestia cu casa: am văzut tot felul de case frumoase, majoritatea simple, mici ca suprafaţă dar amenajate astfel încât să pară spaţioase, frumos integrate în natură, fără să fie ostentative şi ne la locul lor într-o poiană din pădure, sau într-o vâlcea de pe munte. Şi m-am gândit, greşit, că într-o zi o să am şi eu destui bani şi puteri supranaturale să îmi contruiesc şi eu o casă de aia.

...dar nu, eu nu o să am niciodată o casă atât de încântătoare, pentru că eu nu sunt arhitect!

Serios, 100% din casele văzute aparţin unor oameni de profesie arhitecţi care ....wait for it ...şi le-au construit singuri!

Adică dacă speram că vreodată o să pot contracta şi eu un nene, o tanti, un oarecare să-mi facă şi mie o casă frumoasă ...

Oamenii fac pentru ei, clar! şi când faci pentru tine dai mereu ce-i mai bun, evident!* deci ce şansă am eu? Zero!

E bine aşa când lumea te pune la locul tău, în băncuţa ta, în cutia ta de chibrituri din beton şi prefabricate, cu mobila ta cumpărată de la IKEA/Mobexpert sau moştenită de la foştii chiriaşi, din sectorul X, ai cod poştal!, te baţi pentru locul de parcare şi magazie, ai T+P+G+F+UM, AC, ai repartitoare şi apometre, plăteşti întreţinerea la o babă la care mereu miroase a varză şi a moarte** şi când deschizi fereastra te încântă ciripit de claxoane şi triluri de tramvaie ...

E bine!



*unless you're Jesus
**sau într-un uscător de la scara/etajul Ţ, unde administratorul ţine pe masă bibelouri vulgare cu tauri futând dansatoare de flamenco - da, m-a marcat!

eu

n-am văzut Războiul Stelelor niciodată.

niciodată

în conversaţii de complezenţă să nu spuneţi ce profesie aveţi.

Pfuuuuiii, bine că am zis asta că nu mai puteam ţine în mine!

Vi s-a întâmplat vreodată să vorbiţi cu cineva şi să vreţi să daţi cu ceva în cap persoanei respective? Adică, să vă epuizaţi toate argumentele şi persoana în cauză încă să mai insiste pe un fir logic greşit. Şi după aia ce mai rămâne? Ei bine, vă spun eu:

1) îl bateţi pe interlocutor de îi sună apa în cap. Folosiţi orice aveţi la îndemână. Şi eventual folosiţi această ocazie să vă eliberaţi şi de toate frustrările acumulate peste zi sau în ultimul timp.
sau
2) încheiaţi discuţia cu un gust amar şi cu lacrimi în ochi după ce interlocutorul aruncă o "ei, da' de fapt pe mine nici nu mă interesează. Aţi zis că faceţi [insert your profession] şi făceam şi eu conversaţie"

Păi să nu îl baţi? Să nu-i dai până pricepe că nu e frumos ceea ce face?

Demult, când eram mititel, citisem nişte vorbe de duh care spuneau aşa:

Never argue with idiots, they drag you down to their level and beat you with experience.

şi de curând am realizat că mult adevăr mai este în aceste cuvinte. Muuult adevăr!

Revenind la propoziţia cu care am început.

De exemplu, mă duc eu la dentist. Meştereşte ăsta ceva.
După un timp mă întreabă: sunteţi student?
(Probabil îi era frică că o să mă folosesc de reducerea pentru studenţi şi pensionari anunţată mare şi tare pe site).
Nu îi zic eu.
Munciţi?
Da îi răspund.
Unde? Ce?
Păi uite că ...sunt clown la Circ zic eu gândindu-mă că oleacă de apropiere între medic şi pacient e bine venită. Poate dacă mă cunoaşte, mă place şi face treaba mai bine [Wrong!1!! Kids, do.not. do this!]
Toate bune şi frumoase ...
La a doua vizită la dentist, după ce ăsta a terminat şi se ştergea pe mâini de sânje, aruncă aşa ... ca din întâmplare ...
...Clown ziceţi? Ia că am şi eu o petrecere diseară...
Şi lasă propoziţia în aer ca şi cum eu ar fi trebuit să ...ce? Să sar ca un cotei şi să mă gudur? Să cerşesc o ofertă?
Neeeah.
Zic: eu nu "fac" petreceri!
Nu faceţi petreceri?! zice el uimit.
Nu, şi nu spun nici bancuri i-o tai scurt.
Şi bine i-am tăiat-o că a tăcut şi după aia cred că şi-a blestemat şi zilele că a îndrăznit.

Exemplul doi vine de la idiotul care m-a scos din sărite, aka vânzătorul de la magazinul cu mâncare pentru animale.

Da doamnelor şi domnilor, vânzătorul de la magazinul cu mâncare pentru animale are studii aprofundate de circar! Ca să vezi coincidenţă.

Şi mă ia ăsta zilele trecute că are o problemă, că nu ştie să facă nu ştiu ce tumbe, alea alea ...că să-mi dau şi eu cu părerea poate ajută, alea alea.

Dacă vă întrebaţi cum de ştie vânzătorul de la magazinul cu mâncare pentru animale ce profesie am, povestea e prea lungă, dar poate fi sumarizată prin acelaşi principiu retardat explicat mai sus.

Acuma, ca de la un om de circ la un altul ...nu l-am putut expedia aşaaaa, scurt! şi încerc eu să îi spun că nu pot să-mi dau cu părerea aşa, din aer. Că nu e frumos. Nu am destule detalii şi asta ar înseamna să scot un diagnostic prost.

Ei..atâta mi-a trebuit...

M-a ţinut 26 de minute cu mâna pe clanţă! încercând să mă convingă el care spectacole sunt mai bune, că ştie din experienţă ...experienţă care s-a dovedit a fi = 0 ! zeroooo! da' el probabil se plictisese toată ziua la magazin şi acu nu avea cu cine vorbi şi m-a prins pe mine mai fraier că nu ştiu să zic Nu!

Şi dăi şi încearcă să-i explici lu' ăsta cam cum stă treaba zilele astea cu Circul (nu acum 20 de ani când a studiat el şi n-a profesat deloc!), care sunt tendinţele, de ce se face aşa şi nu altfel ... Nu şi nu! Imbecilul o ţinea pe a lui.

Şi aşa m-am hotărât
1) să nu mai spun nimănui ce profesie am
2) să las motanul să moară de foame că eu nu mă mai întorc în magazinul ăla blestemat!