Ăia cu tonomatul din bucătărie s-au nesimţit.
Mă duc să-mi iau o ciocolată cu alune de pădure - no. 23, 2 lei şi din prea multă veselie (ca să nu zic prostie!) apăs 22.
22 e Snickers.
În timp ce începusem o înjurătură în minte văd că Snickers nu cade. Ce-i asta?! După ce că nu e ceea ce vreau se şi blochează? Poate fi mai de câcat toată faza? De ce mi se întâmplă numai mie chestiile astea? De ce eu? De ce pe jos nu poa' să fie scrum? De ce crezi tu că mă ratez şi tu mă scapi? De ce să nu-mi beau vodca mea de zi cu zi? De ce mă-nveţi tu care-i drumul bun? De ce? etc., etc., ş.a.m.d., aţi prins ideea...
Când colo, iaca poznă: aparatul clipoceşte. Mai vrea 0.50 credit. Mă uit aşa, cruciş, la el. Eu, client fidel al tonomatului, ştiam că Snickers e 2 lei! Ei bine nu domnule, nu. S-a scumpit: e 2.50 lei.
Adică..pe ce bază? a crescut TVA? s-a dat o nouă lege de impozitare a importurilor? ce?! nici măcar nu e ediţie de aia cu 20% mai mult! Nu.
Am rămas puţin şocat. Nesimţirea are uneori efectul ăsta asupra mea.
După care m-am dezmeticit, m-am bătut singur pe umăr, mi-am luat ciucalata de la no. 23 şi m-am tirat.
Se afișează postările cu eticheta scump. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta scump. Afișați toate postările
despre cum am fost noi la Red Angus
poate vă gândiţi că lipsa cronicilor de restaurante + apariţia reţetelor pe blog = apusul unei ere. Era când mergeam măcar odată pe lună într-un loc nou şi vă povesteam dupe aia cum o fost. Era etichetei de mâncat.
Ei bine....hmnu. Pe la restaurante am mai fost, problema a fost pasul doi: scrierea poveştii.
Pentru că azi mi-e lene şi nu am nimic interesant de raportat, o să scot de la naftalină o ciornă începută pe ..16 noiembrie despre o ieşire ce a avut loc cam pe ..5 noiembrie! eh...
Locul unde veţi merge cu noi în această seară este destul de nou în peisajul bucureştean. Se numeşte Red Angus Steakhouse şi este găzduit la numărul 56 pe Strada Franceza, vis-a-vis de Curtea Domnească. Acum ceva timp a fost un resturant algerian-marocan-libanez (all same shit) pe acolo. Sper că Red Angus să aibă o soartă mai bună. Pentru că merită.
Ok, presupun că până acum aţi avut curiozitea să daţi un google search şi să vă aruncaţi un ochi pe situl oamenilor ăştia.
Observaţia număru' 1: Red Angus Steakhouse nu este ieftin.
Dacă vrem să mâncăm vită - şi nu aripioare de pui sau cotlet de porc sau peşte, blasfemie! - preţurile încep undeva pe la 42 de lei şi se termina la oleacă peste 100. Asta e doar carnea. Ne mai trebuie garnitură, ne mai trebuie un sos, o băuturică, poate ne simţim curajoşi şi vrem şi desert şi poate şi o cafea sau încă o băutură ...şi aşa se adună.
Observaţia număru' 2: mâncarea e bună.
Am mâncat un Waterloo Surf and Turf (creveţi yay!) şi o halcă bună de Farmer's Rump Steak. Mod de preparare: mediu. Cum Nătăfleţul şi Poznaşul sunt oameni simpli, de la ţară, bucata moale de carne roz ce se topeşte în gură a fost un şoc culinar. Niciodată nu am mai gustat ceva (în categoria vită) atât de fin şi plin de savoare. Mmmmm....
Observaţia număru' 3: nu ştiu să sugereze o garnitură.
Poate pentru că sunt la început sau pentru că farmecul Nătăfleţului şi al Poznaşului i-a dereglat simţurile, la întrebarea ce garnitură îmi recomandaţi la...? chelneriţa a răspuns e un ton încrezător: Garniturile sunt acolo şi a indicat pagina din meniu cu pixul cu care scria comanda. Daaa...mulţumim de perspicacitate Sherlock!
Observaţia număru' 4: ştiu să servească un vin.
Observaţia număru' 5: ambianţa e cam varză.
Pentru un local ce se vrea un fel de All American Diner ca decor muzica italiană cântată suav în boxe e nu.
Observaţia număru' 6: râşniţa de cafea e zgomotoasă.
Nu ştiu dacă aţi observat vreodată în restaurante momentul când este râşnită cafeaua. Nu? Ei bine, asta se întâmplă cînd procesul are loc undeva departe de urechile oamenilor ce servesc masa. Din păcate nu şi în Red Angus (hei, trebuia să zic şi ceva de rău altfel eram prea cotei!)
La sfârşit am plecat cu burţile pline şi un steguleţ pe o scobitoare.
Poate vom reveni pentru a degusta şi alte preparate din meniu şi pentru a îndoi puţin recenzia asta cam subiectivă.
L.E. [01.04.2011] Update
Fost iarăşi pe la Red Angus. De data aceasta puţin mai populat, în majoritate cu străini (probabil singurii care îţi permit preţurile).
Mâncarea e la fel de bună,
servirea ...hmm..bunicică (deşi nu începători ca ultima dată, nu au dat pe dinafară la a face recomandări),
nu luaţi cheese cake (dezamăgitor).
Un punct în plus: patronul (?) se plimba pe acolo şi făcea conversaţie cam cu fiecare client şi întreba de calitatea mâncării. A spus că de exemplu un domn s-a plâns de mixul de legume şi că vor face tot posibilul să îl schimbe. (E din acela la pungă, congelat). Poate unora nu le place să fie deranjaţi dar mie mi s-a părut interesant că le pasă de ce cred clienţii şi că vor să îşi îmbunătăţească serviciile.
Ei bine....hmnu. Pe la restaurante am mai fost, problema a fost pasul doi: scrierea poveştii.
Pentru că azi mi-e lene şi nu am nimic interesant de raportat, o să scot de la naftalină o ciornă începută pe ..16 noiembrie despre o ieşire ce a avut loc cam pe ..5 noiembrie! eh...
Locul unde veţi merge cu noi în această seară este destul de nou în peisajul bucureştean. Se numeşte Red Angus Steakhouse şi este găzduit la numărul 56 pe Strada Franceza, vis-a-vis de Curtea Domnească. Acum ceva timp a fost un resturant algerian-marocan-libanez (all same shit) pe acolo. Sper că Red Angus să aibă o soartă mai bună. Pentru că merită.
Ok, presupun că până acum aţi avut curiozitea să daţi un google search şi să vă aruncaţi un ochi pe situl oamenilor ăştia.
Observaţia număru' 1: Red Angus Steakhouse nu este ieftin.
Dacă vrem să mâncăm vită - şi nu aripioare de pui sau cotlet de porc sau peşte, blasfemie! - preţurile încep undeva pe la 42 de lei şi se termina la oleacă peste 100. Asta e doar carnea. Ne mai trebuie garnitură, ne mai trebuie un sos, o băuturică, poate ne simţim curajoşi şi vrem şi desert şi poate şi o cafea sau încă o băutură ...şi aşa se adună.
Observaţia număru' 2: mâncarea e bună.
Am mâncat un Waterloo Surf and Turf (creveţi yay!) şi o halcă bună de Farmer's Rump Steak. Mod de preparare: mediu. Cum Nătăfleţul şi Poznaşul sunt oameni simpli, de la ţară, bucata moale de carne roz ce se topeşte în gură a fost un şoc culinar. Niciodată nu am mai gustat ceva (în categoria vită) atât de fin şi plin de savoare. Mmmmm....
Observaţia număru' 3: nu ştiu să sugereze o garnitură.
Poate pentru că sunt la început sau pentru că farmecul Nătăfleţului şi al Poznaşului i-a dereglat simţurile, la întrebarea ce garnitură îmi recomandaţi la...? chelneriţa a răspuns e un ton încrezător: Garniturile sunt acolo şi a indicat pagina din meniu cu pixul cu care scria comanda. Daaa...mulţumim de perspicacitate Sherlock!
Observaţia număru' 4: ştiu să servească un vin.
Observaţia număru' 5: ambianţa e cam varză.
Pentru un local ce se vrea un fel de All American Diner ca decor muzica italiană cântată suav în boxe e nu.
Observaţia număru' 6: râşniţa de cafea e zgomotoasă.
Nu ştiu dacă aţi observat vreodată în restaurante momentul când este râşnită cafeaua. Nu? Ei bine, asta se întâmplă cînd procesul are loc undeva departe de urechile oamenilor ce servesc masa. Din păcate nu şi în Red Angus (hei, trebuia să zic şi ceva de rău altfel eram prea cotei!)
La sfârşit am plecat cu burţile pline şi un steguleţ pe o scobitoare.
Poate vom reveni pentru a degusta şi alte preparate din meniu şi pentru a îndoi puţin recenzia asta cam subiectivă.
L.E. [01.04.2011] Update
Fost iarăşi pe la Red Angus. De data aceasta puţin mai populat, în majoritate cu străini (probabil singurii care îţi permit preţurile).
Mâncarea e la fel de bună,
servirea ...hmm..bunicică (deşi nu începători ca ultima dată, nu au dat pe dinafară la a face recomandări),
nu luaţi cheese cake (dezamăgitor).
Un punct în plus: patronul (?) se plimba pe acolo şi făcea conversaţie cam cu fiecare client şi întreba de calitatea mâncării. A spus că de exemplu un domn s-a plâns de mixul de legume şi că vor face tot posibilul să îl schimbe. (E din acela la pungă, congelat). Poate unora nu le place să fie deranjaţi dar mie mi s-a părut interesant că le pasă de ce cred clienţii şi că vor să îşi îmbunătăţească serviciile.
la drum!
Azi m-am amuzat oleacă şi am zis să împart şi cu voi, să nu fiu rău.
Nu ştiu dacă ştiţi da' în august cică vine Korn la Peninsula.
Buuuun, mergem! Gata! Pe cai!
Şi căutăm noi mijloace de transport către Tîrgu Mureş.
Prima opţiune este clar trenul!
Nu ştiu dacă nenii de la CFR au de gând să modifice ceva, chestia e că poţi selecta calculul unei rute numai până pe 11 iunie. Bun, lasă şi aşa.
Rezultate: 3 trenuri, din care 1 nu circulă. Deci doar 2 trenuri. Un Intercity şi un Accelerat, unul pleacă la unu ziua şi ajunge pe la zece noaptea, altul pleaca pe la opt seara şi ajunge pe la şapte dimineaţa.
Ca să nu ne luăm o zi de concediu numai pentru a merge cu trenul, opţiunea firească este acceleratul care circulă noaptea.
Preţ: 51.1 RON de persoană.
La întoarcere avem aceleaşi două trenuri şi aproape aceleaşi intervale orare (+/- 20 de minute). Alegem Intercity de data aceasta.
Preţ: 76.9 RON
-------------------
Total: 128 RON de persoană
9-10 ore cu trenul!!! Coşmar! În plus, având în vedere că o ia pe mirifica rută Ploieşti-Braşov sigur vor exista întârzieri!
Enter option no. 2: teh Avion.
Teh Avion are două oferte: Malev sau Tarom.
Mari patrioţi cum suntem, Tarom este prima alegere, nu?
Tarom nu are zbor Bucureşti-Tîrgu Mureş Vineri şi nici Duminică, pentru retur. Îmi oferă însă primul zbor în ziua cea mai apropiată, Duminică.
Doar pentru că pot, mă pot plimba Duminică timp de 55 de minute, de la ora 21:05 până la 22:00 cu avionul deasupra României. Pentru că pot, da. Nu pentru că aş avea nevoie. Nu în ziua respectivă şi nu la ora aceea!
Ca nu cumva să investesc prea mult în economia târg-mureşeană Tarom îmi propune zborul de întoarcere Luni la ora 06:05 dimineaţa. Fresh!
-------------------
Total: 81.59 EUR de persoană (dacă aş face rezervarea astăzi ar însemna vreo 342 RON)
Dar nu fac rezervarea astăzi şi de fapt niciodată pentru că eu am nevoie să plec Vineri şi să mă întorc Luni! Înţelegi Tarom, înţelegi? Nu-mi dai de ales decât să mă uit peste gard la prietenii unguri.
Malev ne propune: plecare Vineri la 10:40 de pe Otopeni, Bucureşti aterizat la 15:10 la Tirgu Mureş!
Patru ore jumătate! 4 ! De ce? Pentru că avem escală la Budapesta! Ta-daaaa!
Retur: Luni, 15:45 Tîrgu Mureş - 20:25 Bucureşti. Da, aţi ghicit: via Budapesta.
Totul la mirificul preţ de ...
-------------------
Total: 415 EUR de persoană. (nici nu mai contează cât face în lei...)
Da, pentru că eu chiar vreau să văd aeroportul din Budapesta, aham.
În concluzie, ori ne orientăm către maxi-taxi, bicicletă, ia-mă nene, sanie trasă de pisici, ori facem după cum spuneam şi la început: pe cai!
Nu ştiu dacă ştiţi da' în august cică vine Korn la Peninsula.
Buuuun, mergem! Gata! Pe cai!
Şi căutăm noi mijloace de transport către Tîrgu Mureş.
Prima opţiune este clar trenul!
Nu ştiu dacă nenii de la CFR au de gând să modifice ceva, chestia e că poţi selecta calculul unei rute numai până pe 11 iunie. Bun, lasă şi aşa.
Rezultate: 3 trenuri, din care 1 nu circulă. Deci doar 2 trenuri. Un Intercity şi un Accelerat, unul pleacă la unu ziua şi ajunge pe la zece noaptea, altul pleaca pe la opt seara şi ajunge pe la şapte dimineaţa.
Ca să nu ne luăm o zi de concediu numai pentru a merge cu trenul, opţiunea firească este acceleratul care circulă noaptea.
Preţ: 51.1 RON de persoană.
La întoarcere avem aceleaşi două trenuri şi aproape aceleaşi intervale orare (+/- 20 de minute). Alegem Intercity de data aceasta.
Preţ: 76.9 RON
-------------------
Total: 128 RON de persoană
9-10 ore cu trenul!!! Coşmar! În plus, având în vedere că o ia pe mirifica rută Ploieşti-Braşov sigur vor exista întârzieri!
Enter option no. 2: teh Avion.
Teh Avion are două oferte: Malev sau Tarom.
Mari patrioţi cum suntem, Tarom este prima alegere, nu?
Tarom nu are zbor Bucureşti-Tîrgu Mureş Vineri şi nici Duminică, pentru retur. Îmi oferă însă primul zbor în ziua cea mai apropiată, Duminică.
Doar pentru că pot, mă pot plimba Duminică timp de 55 de minute, de la ora 21:05 până la 22:00 cu avionul deasupra României. Pentru că pot, da. Nu pentru că aş avea nevoie. Nu în ziua respectivă şi nu la ora aceea!
Ca nu cumva să investesc prea mult în economia târg-mureşeană Tarom îmi propune zborul de întoarcere Luni la ora 06:05 dimineaţa. Fresh!
-------------------
Total: 81.59 EUR de persoană (dacă aş face rezervarea astăzi ar însemna vreo 342 RON)
Dar nu fac rezervarea astăzi şi de fapt niciodată pentru că eu am nevoie să plec Vineri şi să mă întorc Luni! Înţelegi Tarom, înţelegi? Nu-mi dai de ales decât să mă uit peste gard la prietenii unguri.
Malev ne propune: plecare Vineri la 10:40 de pe Otopeni, Bucureşti aterizat la 15:10 la Tirgu Mureş!
Patru ore jumătate! 4 ! De ce? Pentru că avem escală la Budapesta! Ta-daaaa!
Retur: Luni, 15:45 Tîrgu Mureş - 20:25 Bucureşti. Da, aţi ghicit: via Budapesta.
Totul la mirificul preţ de ...
-------------------
Total: 415 EUR de persoană. (nici nu mai contează cât face în lei...)
Da, pentru că eu chiar vreau să văd aeroportul din Budapesta, aham.
În concluzie, ori ne orientăm către maxi-taxi, bicicletă, ia-mă nene, sanie trasă de pisici, ori facem după cum spuneam şi la început: pe cai!
Răsfăţul de Sâmbătă
Caturday! Zi frumoasă de sâmbătă! Zi caniculară de vară! Zi de răsfăţ şi huzur!
Caturday - ziua când pe farfurii se tolănesc produse de pâtisserie française şi ceştile de cafea aburinde împrăştie aroma lor ademenitoare!
Până acum Nătăfleţul v-a obişnuit cu răsfăţ de la French Bakery, dar de ceva timp, el a cunoscut o pâtisserie nouveau şi Sâmbăta aceasta a avut curaj să o invite la o cafea.
Domnişoara se numeşte Chocolat - createur de gout şi Nătăfleţul a cunoscut-o pe Calea Victoriei la numărul 12A.
Ca un adevarat gentleman Nătăfleţul nu o să intre în detalii, ci o să vă spună doar că Chocolat a fost destul de amabilă să se prezinte la întâlnire cu nişte eclere de ciocolată (Nătăfleţul a mâncat muuult mai bune, dar Poznaşul a fost plăcut surprins - poate pentru că nu au fost greţos de dulci şi aluatul nu a fost prea crocant şi glazura cam săracă) şi cu nelipsiţii melcişori - cu vanilie şi stafide. Aceştia din urmă au fost foarte gustoşi (aromă subtilă de unt, mmm!), impresionându-l plăcut pe Nătăfleţ (Poznaşului i s-a făcut rău, ca să vezi extremă!).
Ar mai fi de notat un aspect: preţurile sunt cam oh la la, şi cam nejustificate ceea ce e foarte posibil să însemne că domnişoara Chocolat nu o să se bucure de prezenţa Nătăfleţului şi a Poznaşului prea des.
Caturday - ziua când pe farfurii se tolănesc produse de pâtisserie française şi ceştile de cafea aburinde împrăştie aroma lor ademenitoare!
Până acum Nătăfleţul v-a obişnuit cu răsfăţ de la French Bakery, dar de ceva timp, el a cunoscut o pâtisserie nouveau şi Sâmbăta aceasta a avut curaj să o invite la o cafea.
Domnişoara se numeşte Chocolat - createur de gout şi Nătăfleţul a cunoscut-o pe Calea Victoriei la numărul 12A.
Ca un adevarat gentleman Nătăfleţul nu o să intre în detalii, ci o să vă spună doar că Chocolat a fost destul de amabilă să se prezinte la întâlnire cu nişte eclere de ciocolată (Nătăfleţul a mâncat muuult mai bune, dar Poznaşul a fost plăcut surprins - poate pentru că nu au fost greţos de dulci şi aluatul nu a fost prea crocant şi glazura cam săracă) şi cu nelipsiţii melcişori - cu vanilie şi stafide. Aceştia din urmă au fost foarte gustoşi (aromă subtilă de unt, mmm!), impresionându-l plăcut pe Nătăfleţ (Poznaşului i s-a făcut rău, ca să vezi extremă!).
Ar mai fi de notat un aspect: preţurile sunt cam oh la la, şi cam nejustificate ceea ce e foarte posibil să însemne că domnişoara Chocolat nu o să se bucure de prezenţa Nătăfleţului şi a Poznaşului prea des.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)