La tonomatul din bucătărie sandvişurile au fost înlocuite cu Red Bull
Oare ...de ce?
Se afișează postările cu eticheta la Circ. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta la Circ. Afișați toate postările
E complicat
Nu înţeleg psihologia Nemulţumitului.
Ieri, un alt coleg de cuşcă şi-a dat demisia. Brusc, Nemulţumitul a devenit prietenul lui.
1) nu înţeleg de ce îl bucură situaţia de câcat în care este Compania. Să înţeleg că dacă vasul se scufundă, el nu este afectat?
2) nu înţeleg his PR management. Tot timpul te tratează ca pe un câcat, un prost, un orb care e prea îndobitocit pentru că munceşte în continuare în Companie şi nu se plânge 100% din timp, daaaar brusc după ce ţi-ai dat demisia eşti cea mai tare persoană din Univers!1!!
Deci ori omul ăsta este prost, ori are o gândire care mă depăşeşte.
Să presupunem că el nu e afectat de soarta Companiei. Dacă brusc Circul se hotărăşte să strângă cortul şi să se mute în alt oraş el are un plan de rezervă, nu? Da, să presupunem şi asta. Şi atunci de ce se auto mutilează psihic venind zilnic în acest loc pe care îl urăşte atât de mult? Eu înţeleg că el vrea să facă rău Companiei, dar nu vede că îşi face şi lui rău? De ce se complace în această situaţie, de ce prelungeşte agonia la nesfârşit?
Este un laş. Deşi înjură constant Compania şi i se pare că e foarte deosebit pentru că face asta, după atâta timp de tăvălire în nemulţumire ca porcul în noroi, nu are curajul să renunţe, să îţi dea demisia.
Majoritatea celor care şi-au dat demisia până acum au făcut-o elegant, în linişte, fără să dea prea multe de bănuit. Cei mai mulţi au avut parte de discuţia obligatorie cu conducerea, unde şi-au exprimat nemulţumirile şi am impresia că tocmai asta a fost picătura care a umplut paharul. Păreau oameni dispuşi să facă multe compromisuri dacă vedeau o fărâmă de reciprocitate din partea Companiei.
Sunt convins că şi Nemulţumitul a făcut asta, deşi probabil într-o manieră mai puţin diplomată, dar se pare că lui i-a lipsit acea picătură de integritate care îţi semnalează când să renunţi dacă vrei să mai rămâi curat.
NU, el s-a aruncat cu toată puterea în balta de mizerii.
...şi de aceea îmi displac foarte foarte mult anumite tipologii.
Ieri, un alt coleg de cuşcă şi-a dat demisia. Brusc, Nemulţumitul a devenit prietenul lui.
1) nu înţeleg de ce îl bucură situaţia de câcat în care este Compania. Să înţeleg că dacă vasul se scufundă, el nu este afectat?
2) nu înţeleg his PR management. Tot timpul te tratează ca pe un câcat, un prost, un orb care e prea îndobitocit pentru că munceşte în continuare în Companie şi nu se plânge 100% din timp, daaaar brusc după ce ţi-ai dat demisia eşti cea mai tare persoană din Univers!1!!
Deci ori omul ăsta este prost, ori are o gândire care mă depăşeşte.
Să presupunem că el nu e afectat de soarta Companiei. Dacă brusc Circul se hotărăşte să strângă cortul şi să se mute în alt oraş el are un plan de rezervă, nu? Da, să presupunem şi asta. Şi atunci de ce se auto mutilează psihic venind zilnic în acest loc pe care îl urăşte atât de mult? Eu înţeleg că el vrea să facă rău Companiei, dar nu vede că îşi face şi lui rău? De ce se complace în această situaţie, de ce prelungeşte agonia la nesfârşit?
Este un laş. Deşi înjură constant Compania şi i se pare că e foarte deosebit pentru că face asta, după atâta timp de tăvălire în nemulţumire ca porcul în noroi, nu are curajul să renunţe, să îţi dea demisia.
Majoritatea celor care şi-au dat demisia până acum au făcut-o elegant, în linişte, fără să dea prea multe de bănuit. Cei mai mulţi au avut parte de discuţia obligatorie cu conducerea, unde şi-au exprimat nemulţumirile şi am impresia că tocmai asta a fost picătura care a umplut paharul. Păreau oameni dispuşi să facă multe compromisuri dacă vedeau o fărâmă de reciprocitate din partea Companiei.
Sunt convins că şi Nemulţumitul a făcut asta, deşi probabil într-o manieră mai puţin diplomată, dar se pare că lui i-a lipsit acea picătură de integritate care îţi semnalează când să renunţi dacă vrei să mai rămâi curat.
NU, el s-a aruncat cu toată puterea în balta de mizerii.
...şi de aceea îmi displac foarte foarte mult anumite tipologii.
Zilele trec
Avem o nouă colegă de cuşcă. Şi-a ales locul chiar lângă altă colegă asupra căreia nu a făcut o prea bună primă impresie.
Singurul lucru la care mă pot gândi acum este ....
L.E. veteranii câştigă mereu. Nu mai aveam o nouă colegă de cuşcă.
Singurul lucru la care mă pot gândi acum este ....
Blood Bath!
L.E. veteranii câştigă mereu. Nu mai aveam o nouă colegă de cuşcă.
Prima zi
la muncă după aproape două săptămâni de concediu.
Cea mai frecventă şi enervantă întrebare: cum te mai simţi?
Poate că sunt nesimţit şi adevărul este că lumea chiar este îngrijorată pentru mine - fie din politeţe (colegii), fie din interes profesional (şefu').
Pe de-o parte: merg, vorbesc, zâmbesc - deci sunt bine. Aşa că le mulţumesc de curiozitate şi îi asigur că totul este în regulă.
Pe de altă parte...am aflat că (în teorie cel puţin) va trebui să urmez un tratament tot restul vieţii, că s-ar putea să nu mai am voie să îl păstrez pe Eric şi că în general sunt defect. Cum să mă simt ştiind toate astea? Ca un câcat, ev'dent. Dar nu poţi spune lumii asta, că nu-i frumos.
Pe cea de-a treia parte: nu sunt prima şi nici ultima persoană care are chestia asta şi nici pe departe în cea mai gravă formă. Într-un fel aş fi vrut să nu ştie nimeni de incident şi de urmări. Mie chiar mi se pare că medicii au exagerat când au prezentat atât de dramatic întreaga poză. Bitch, please! this ain't no Grey's Anatomy... Mă simt excepţional de fabulos şi de Nătăfleţ! Sunt tot eu, acelaşi, neschimbat.
Unii se aşteptau să fiu mai bun, mai amabil - ca şi cum aş fi avut a life altering experience. Alţii să fi devenit mai precaut, mai grijuliu, mai paranoic - ca şi cum ajută la ceva. I-am dezamăgit pe toţi!
Altă chestie care mă enervează: toată lumea are cunoştinţe medicale avansate şi împrăştie în stânga şi în dreapta cu sfaturi şi păreri. Am trăit toată viaţa într-o societate de medici şi eu nu am ştiut!
Foarte puţini vorbesc din experienţă, şi până acum nici măcar la prima mână, şi aceştia uită că nu toată lumea reacţionează la fel la aceeaşi stimuli, dar majoritatea sunt de-a dreptul Mame Omizi. Ar trebui să fac o culegere de sfaturi de astea - my very own broscience. M-aş îmbogăţi! (sau măcar îngrăşa de la atâta râs)
Cei mai savuroşi sunt cei care se aşteaptă la simptome Hollywood-iene din partea mea, la crize teatrale şi la reveniri spectaculoase după un puf de Ventolin.
Din nefericire pentru ei, nu este deloc aşa. Este mult mai trist şi mai tăcut.
Cea mai frecventă şi enervantă întrebare: cum te mai simţi?
Poate că sunt nesimţit şi adevărul este că lumea chiar este îngrijorată pentru mine - fie din politeţe (colegii), fie din interes profesional (şefu').
Pe de-o parte: merg, vorbesc, zâmbesc - deci sunt bine. Aşa că le mulţumesc de curiozitate şi îi asigur că totul este în regulă.
Pe de altă parte...am aflat că (în teorie cel puţin
) va trebui să urmez un tratament tot restul vieţii, că s-ar putea să nu mai am voie să îl păstrez pe Eric şi că în general sunt defect. Cum să mă simt ştiind toate astea? Ca un câcat, ev'dent. Dar nu poţi spune lumii asta, că nu-i frumos.Pe cea de-a treia parte: nu sunt prima şi nici ultima persoană care are chestia asta şi nici pe departe în cea mai gravă formă. Într-un fel aş fi vrut să nu ştie nimeni de incident şi de urmări. Mie chiar mi se pare că medicii au exagerat când au prezentat atât de dramatic întreaga poză. Bitch, please! this ain't no Grey's Anatomy... Mă simt excepţional de fabulos şi de Nătăfleţ! Sunt tot eu, acelaşi, neschimbat.
Unii se aşteptau să fiu mai bun, mai amabil - ca şi cum aş fi avut a life altering experience. Alţii să fi devenit mai precaut, mai grijuliu, mai paranoic - ca şi cum ajută la ceva. I-am dezamăgit pe toţi!
Altă chestie care mă enervează: toată lumea are cunoştinţe medicale avansate şi împrăştie în stânga şi în dreapta cu sfaturi şi păreri. Am trăit toată viaţa într-o societate de medici şi eu nu am ştiut!
Foarte puţini vorbesc din experienţă, şi până acum nici măcar la prima mână, şi aceştia uită că nu toată lumea reacţionează la fel la aceeaşi stimuli, dar majoritatea sunt de-a dreptul Mame Omizi. Ar trebui să fac o culegere de sfaturi de astea - my very own broscience. M-aş îmbogăţi! (sau măcar îngrăşa de la atâta râs)
Cei mai savuroşi sunt cei care se aşteaptă la simptome Hollywood-iene din partea mea, la crize teatrale şi la reveniri spectaculoase după un puf de Ventolin.
Din nefericire pentru ei, nu este deloc aşa. Este mult mai trist şi mai tăcut.
jesus of suburbia
e ceea ce ascult acum în căşti. Nu are nici o legătură cu ce urmează să spun, aveam nevoie doar de un titlu.
(am întâlnit bloguri unde problema titlului era rezolvată în modul următor: era trecută data postului. Asta mie mi se pare o soluţie bizară, având în vedere că există şabloane care îţi afişează data postului automat şi atunci ce faci? Dacă vrei să scrii azi despre ieri? sau azi despre mâine?)
Deci da: am nişte colegi de câcat. Dar asta ştiam deja.
(am întâlnit bloguri unde problema titlului era rezolvată în modul următor: era trecută data postului. Asta mie mi se pare o soluţie bizară, având în vedere că există şabloane care îţi afişează data postului automat şi atunci ce faci? Dacă vrei să scrii azi despre ieri? sau azi despre mâine?)
Deci da: am nişte colegi de câcat. Dar asta ştiam deja.
Mia de obicei nu-mi place să-mi spăl rufele în public.
Nu, o fac pe la spate, pe blogul ăsta de care ei nu ştiu şi evit astfel situaţiile jenante.
Desigur, dezavantajul este că ei nu vor afla niciodată cât de câcat sunt şi de aceea situaţia nu se va rezolva nicicum.
Şi atunci care mai este rostul acestui post? Păi să mă simt eu bine, desigur.
(Şi să evit munca. Spun asta pentru că iarăşi, cei care ar putea fi interesaţi de schimbarea acestei situaţii nu ştiu de şi nu citesc acest blog. Norocos mai sunt ...)
Eu de felul meu sunt o fire mai serioasă aşa.
Eu de felul meu sunt o fire mai serioasă aşa.
Ştiu, având în vedere că râdeţi cu lacrimi numai după primele două cuvinte a orice scriu, vă vine greu să credeţi această afirmaţie dar aşa este!
La locul de muncă sunt adevărat profesionist care nu lasă emoţia umană să iasă la suprafaţă.
De fapt, nu lăsam. De ceva timp însă am lăsat garda jos. Sunt vesel, vorbesc cu ei, îi bag în seamă.
Şi ce concluzie trag dragii mei colegi? Că mie mi-e prea bine. Şi dacă mi-e prea bine nu prea muncesc.
De ce ar fi asta o problemă?
1) pentru că este fals şi
2) pentru că ei muncesc.
Ştiţi cum este: să moară şi capra vecinului.
Când am încercat să le explic că şi eu muncesc dar
a) sunt mai eficient şi de aceea termin mai rapid şi
b) nu-mi place să cer ajutorul, prefer să mă descurc singur
ei au concluzionat că ceea cu ce mă ocup eu este mai uşor decât ce trebuie să facă ei şi de aceea a) şi b) nu sunt demne de luat în seamă ca argumente valide.
Deci da: dacă munceşti prea bine, e de rău.
Dacă nu îi bâzâi la fiecare 5 minute plângându-te că munca e de câcat, e de rău.
Dacă nu îi deranjezi cu întrebări inutile al căror răspuns oricum nu îl ştiu şi pe care oricum îl găseşti pe google, e de rău.
Păi nu-şi merită soarta? Ce oameni de câcat domnule, ce oameni ...
the power of love
...a force from above sau doar mit?
Adică lucrurile stau aşa: Nătăfleţul are un coleg de cuşcă care pute. Da' pute rău. A transpiraţie. În fiecare zi, de la prima oră a dimineţii până la apusul Soarelui. El pute. Colegul.
Colegul Nătăfleţului are prietenă (eeeee
). Întâmplător (sau nu) prietena colegului Puturos lucrează tot la Circ. Deci e şi ea colegă cu Nătăfleţul.
Faza e că nimeni din cuşcă nu îi zice vreo ceva Puturosului! Da' nimic! Nici măcar nu strâmbă din nas. Deci ori e Nătăfleţul paranoic ori ceilalţi sunt nişte nesimiţiţi.
Nătăfleţul nu e paranoic deci concluzia e că ceilalţi sunt nesimţiţi.
Ceilalţi ca ceilalţi că sunt nişte animale săracii, da' prietena domnule?! E femeie! Asta trebuia să se activeze la primul semn de putoare. Trebuia să îl pună să se spele şi să foloseasca deodorant sau să îl părăsească.
Da' nimic! Deci ori e Nătăfleţul paranoic ori aia nu are simţul mirosului.
...te pomeneşti că i-a mutat dragostea nasul din loc!?
Adică lucrurile stau aşa: Nătăfleţul are un coleg de cuşcă care pute. Da' pute rău. A transpiraţie. În fiecare zi, de la prima oră a dimineţii până la apusul Soarelui. El pute. Colegul.
Colegul Nătăfleţului are prietenă (eeeee
). Întâmplător (sau nu) prietena colegului Puturos lucrează tot la Circ. Deci e şi ea colegă cu Nătăfleţul.Faza e că nimeni din cuşcă nu îi zice vreo ceva Puturosului! Da' nimic! Nici măcar nu strâmbă din nas. Deci ori e Nătăfleţul paranoic ori ceilalţi sunt nişte nesimiţiţi.
Nătăfleţul nu e paranoic deci concluzia e că ceilalţi sunt nesimţiţi.
Ceilalţi ca ceilalţi că sunt nişte animale săracii, da' prietena domnule?! E femeie! Asta trebuia să se activeze la primul semn de putoare. Trebuia să îl pună să se spele şi să foloseasca deodorant sau să îl părăsească.
Da' nimic! Deci ori e Nătăfleţul paranoic ori aia nu are simţul mirosului.
...te pomeneşti că i-a mutat dragostea nasul din loc!?
Fără avertisment
Nătăfleţul: stânga - Nesuferitul mănâncă Bake Rolls cu gura deschisă.
Nătăfleţul: eu cum să muncesc în condiţiile astea???
Poznaşul: trebuie să îi dai două peste bot şi să îi zici că nu ştie să mănânce
Nătăfleţul: sau să îi tai capul...
Poznaşul: cam brutală soluţia
Poznaşul: nu poţi să tai capul aşa uşor
Poznaşul: fără avertisment cel puţin....
Nătăfleţul: eu cum să muncesc în condiţiile astea???
Poznaşul: trebuie să îi dai două peste bot şi să îi zici că nu ştie să mănânce
Nătăfleţul: sau să îi tai capul...
Poznaşul: cam brutală soluţia
Poznaşul: nu poţi să tai capul aşa uşor
Poznaşul: fără avertisment cel puţin....
Bucurie de fraier
...deci, deeeeeci, eram în mijlocul unui post important dar trebuie să îmi întrerup activitatea şi să menţionez că: reciclăm, domnule!
Compania de Circ a instalat 4 tomberoane şi un calendar al golirii acestora în hol.
Suntem ecologişti. Suntem ţară europeană. Suntem mândri.
Voi vă puteţi lăuda cu aşa ceva? Sâc-sâc-sâc!
Re-Ci-Clăm!
Compania de Circ a instalat 4 tomberoane şi un calendar al golirii acestora în hol.
Suntem ecologişti. Suntem ţară europeană. Suntem mândri.
Voi vă puteţi lăuda cu aşa ceva? Sâc-sâc-sâc!
Cred că o să plouă
Astăzi nu este o zi minunată de Caturday. Nu.
Astăzi este o zi nasoală de Cacaday. Astăzi se munceşte.
Este prima oară când Nătăfleţul este chemat în week-end la Circ şi deşi aţi putea argumenta că o zi în doi ani nu este mare tragedie ...este!
Astăzi este o zi nasoală de Cacaday. Astăzi se munceşte.
Este prima oară când Nătăfleţul este chemat în week-end la Circ şi deşi aţi putea argumenta că o zi în doi ani nu este mare tragedie ...este!
Vaca şi Calul
Urăsc,
da' urăsc!!!,detest şi
dispreţuiesc
Calea Maestrului
Din tainele managementului de proiect:
"...nu ştiu când începe dar ştiu când trebuie să se termine!"
"...nu ştiu când începe dar ştiu când trebuie să se termine!"
În străfunduri...
În ultimele nopţi Nătăfleţul a a vut cele mai dubioase vise şi, ce este şi mai dubios, ele pot fi împărţite în două mari categorii:
Visele despre colegii de cuşcă nu ţin seama însă de adevăratele sentimente ale Nătăfleţului. Ele sunt axate pe o singură temă: cum Nătătfleţul devine extrem de popular în compania de Circ şi cum urcă ameţitor de rapid pe listele de preferinţe ale celor din cuşcă. Ceva de genul "până acum nu mi-am dat seama ce persoană minunată eşti dar de acum încolo eşti în top..." .
Să însemne asta că în adâncul sufletului său Nătăfleţul vrea să fie plăcut? Neeeeeeah!
Visele despre Eiríkr au şi ele o singură temă: Nătăfleţul nu reuşeşte să aibă grijă de motănaş şi acesta sfârşeşte pierdut, flămând, însetat, etc.
E groaznic ... visul Nătăfleţului de a avea un sufleţel pufos este transformat într-un coşmar!
Cumva, ceva nu funcţionează corect ...
- vise despre colegii de cuşcă şi
- vise despre Eiríkr.
Visele despre colegii de cuşcă nu ţin seama însă de adevăratele sentimente ale Nătăfleţului. Ele sunt axate pe o singură temă: cum Nătătfleţul devine extrem de popular în compania de Circ şi cum urcă ameţitor de rapid pe listele de preferinţe ale celor din cuşcă. Ceva de genul "până acum nu mi-am dat seama ce persoană minunată eşti dar de acum încolo eşti în top..." .
Să însemne asta că în adâncul sufletului său Nătăfleţul vrea să fie plăcut? Neeeeeeah!
Visele despre Eiríkr au şi ele o singură temă: Nătăfleţul nu reuşeşte să aibă grijă de motănaş şi acesta sfârşeşte pierdut, flămând, însetat, etc.
E groaznic ... visul Nătăfleţului de a avea un sufleţel pufos este transformat într-un coşmar!
Cumva, ceva nu funcţionează corect ...
Copii
Cineva ar putea zice că Nătăfleţul s-a cam lăsat pe tânjală, având în vedere raritatea şi (de ce să nu recunoaştem?) calitatea poveştilor.
Aş vrea să vă pot spune de ce este aşa, dar din păcate nici eu nu mai am timp să stau de vorbă cu el. Este tot timpul ocupat, obosit, fără chef de aberat. Da, munceşte, nu mai are timp de frecat menta - la Circ, iar acasă ajunge mereu epuizat, nervos, scârbit.
De săptămâna trecută s-a hotărât să nu mai fie de treabă şi să nu mai stea peste program, poate aşa va reuşi să redevină din nou 183% Nătăfleţ dar - nu e de mirare! - n-a reuşit să se ţină de promisiune până mai ieri când a profitat de neatenţia paznicilor şi a zbughit-o la 18:00 trecute fix.
Din nefericire pentru el, aceasta este ora la care majoritatea oamenilor scapă de la serviciu şi călătoria cu metroul s-a dovedit a fi un adevarat coşmar - deci o decizie neinspirată!
Dar cum e dreptul lui să aleagă cum îşi petrece timpul Nătăfleţul s-a simţit mai liber în îngrămădeala din vagon decât în cuşca pustie (da, Nătăfleţul este cel care cam închide luminile pe la Circ) ...ce bucurie de om terminat!
Cam asta am avut să vă spun despre eroul vostru: este şi el uman şi a căzut doborât de grijile de om mare, aşa cum se întâmplă mai tot timpul. Dar, acum că a identificat problema, să sperăm că va face ceva să o rezolve...
Aş vrea să vă pot spune de ce este aşa, dar din păcate nici eu nu mai am timp să stau de vorbă cu el. Este tot timpul ocupat, obosit, fără chef de aberat. Da, munceşte, nu mai are timp de frecat menta - la Circ, iar acasă ajunge mereu epuizat, nervos, scârbit.
De săptămâna trecută s-a hotărât să nu mai fie de treabă şi să nu mai stea peste program, poate aşa va reuşi să redevină din nou 183% Nătăfleţ dar - nu e de mirare! - n-a reuşit să se ţină de promisiune până mai ieri când a profitat de neatenţia paznicilor şi a zbughit-o la 18:00 trecute fix.
Din nefericire pentru el, aceasta este ora la care majoritatea oamenilor scapă de la serviciu şi călătoria cu metroul s-a dovedit a fi un adevarat coşmar - deci o decizie neinspirată!
Dar cum e dreptul lui să aleagă cum îşi petrece timpul Nătăfleţul s-a simţit mai liber în îngrămădeala din vagon decât în cuşca pustie (da, Nătăfleţul este cel care cam închide luminile pe la Circ) ...ce bucurie de om terminat!
Cam asta am avut să vă spun despre eroul vostru: este şi el uman şi a căzut doborât de grijile de om mare, aşa cum se întâmplă mai tot timpul. Dar, acum că a identificat problema, să sperăm că va face ceva să o rezolve...
Infirmiera care m-a iubit
sau despre cum ar trebui să se comporte şefii, unii şefi*.
Ar trebui să fie mai prietenoşi, mai umani?
..şi atunci vor dezvolta preferinţe desigur...ceea ce nu este frumos de observat, darămite de trăit pe pielea proprie!
...sau ar trebui să păstreze distanţa, să nu se implice în "viaţa de birou", în mica societate a Companiei?
...şi atunci dezavantajul ar fi că nu vor cunoaşte niciodată persoana din spatele formularului de evaluare, care, cu toţii ştim nu?, nu oferă nici pe departe o perspectivă "corectă" asupra a cine este şi ce poate angajatul...
*aici ar fi de menţionat că observaţia nu se referă la toate tipurile de şefi. Adică este destul de clar cum ar trebui să se comporte şeful şefilor cu angajaţii de pe orice treaptă ierarhică. Observaţia se referă la şefii cu 1-2 trepte mai sus.
étiquette de Circ
...deci are loc un eveniment important în viaţa cuiva de la Ciiirc!
Şi are grijă să îi anunţe pe cei de care se simte mai apropiat.
Cei de care se simte mai apropiat au grijă să anunţe că se strâng bani pentru achiziţionarea unui cadou.
Acum apare dilema: Nătăfleţul ar trebui să se simtă obligat să cotizeze având în vedere că în nici unul dintre cazuri n-a făcut parte din cei anunţaţi?
Şi are grijă să îi anunţe pe cei de care se simte mai apropiat.
Cei de care se simte mai apropiat au grijă să anunţe că se strâng bani pentru achiziţionarea unui cadou.
Acum apare dilema: Nătăfleţul ar trebui să se simtă obligat să cotizeze având în vedere că în nici unul dintre cazuri n-a făcut parte din cei anunţaţi?
Darul amabilităţii
Nu ştiu alţii cum sunt dar, la Circ, Nătăfleţul are nişte colegi de cuşcă foarte amabili!
De fapt, amabili e puţin spus...sunt darnici, generoşi, mărinimoşi!
Un exemplu:
Vine X cu un singur fruct/ciocolată/covrig şi înainte să înceapă să mănânce întreabă: vrea cineva?
Măi măi măi...
1) dacă aş vrea mi-aş cumpăra/aduce şi eu,
2) dacă toată lumea din cuşcă ar zice "Da" ..cum ar împărţi fructul amabilităţii?
Cum s-ar simţi amabilul după ce a rămas cu 1/8 de măr/ciocolată/covrig? S-ar simţi bine nu? Asta vreţi să spuneţi: s-ar simţi bine ştiind că n-a fost egoist, că a împărţit, că a fost darnic!
Greşit! S-ar simţi ca un fraier cu pofta-n cui!
De fapt, amabili e puţin spus...sunt darnici, generoşi, mărinimoşi!
Un exemplu:
Vine X cu un singur fruct/ciocolată/covrig şi înainte să înceapă să mănânce întreabă: vrea cineva?
Măi măi măi...
1) dacă aş vrea mi-aş cumpăra/aduce şi eu,
2) dacă toată lumea din cuşcă ar zice "Da" ..cum ar împărţi fructul amabilităţii?
Cum s-ar simţi amabilul după ce a rămas cu 1/8 de măr/ciocolată/covrig? S-ar simţi bine nu? Asta vreţi să spuneţi: s-ar simţi bine ştiind că n-a fost egoist, că a împărţit, că a fost darnic!
Greşit! S-ar simţi ca un fraier cu pofta-n cui!
S-a întâmplat întâmplător la ...toaletă!
... mai nou, dacă lumea tot se salută la toaletă şi spaţiul intim al acesteia îndeamnă la importante conversaţii bârfe, un alt membru al Companiei s-a gândit să ducă traiul în toaletă la un alt nivel, să îşi facă de cap am putea chiar spune:
Da, domnule! nu mai poate omu' să-şi facă treaba la baie că femeia de serviciu vorbeşte la telefon acolo!
Mai că-ţi vine să-ţi ceri scuze pentru nevoile tale murdare (dar naturale) şi să părăseşti încăperea băii cu coada între picioare şi puţin ruşinat că ai îndrăznit să o deranjezi...
Da, domnule! nu mai poate omu' să-şi facă treaba la baie că femeia de serviciu vorbeşte la telefon acolo!
Mai că-ţi vine să-ţi ceri scuze pentru nevoile tale murdare (dar naturale) şi să părăseşti încăperea băii cu coada între picioare şi puţin ruşinat că ai îndrăznit să o deranjezi...
Cum a fost reinventată roata
Motto:
J: "Let me see if I understand this. In other words, you held out for... less money."
G: "I was wrong, you were right."
J: "You know, the basic idea of negotiation, as I understand it, is to get your price to go up."
G: "You're smart, I'm dumb."
J: "You know, this is how they negotiate in the bizarro world."
Şedinţă de dezvoltare la Circ (adicătelea în vocabular corporatist development meeting).
Cu acestă ocazie Nătăfleţul a aflat care este ciclul de dezvoltare al unui produs made in Romania şi i s-a părut prea tare că să nu împartă cu voi.
Se ia una bucată fraieri şi una bucată client şi se întâmplă aşa:
J: "Let me see if I understand this. In other words, you held out for... less money."
G: "I was wrong, you were right."
J: "You know, the basic idea of negotiation, as I understand it, is to get your price to go up."
G: "You're smart, I'm dumb."
J: "You know, this is how they negotiate in the bizarro world."
[Jerry Seinfeld şi George Costanza]
Şedinţă de dezvoltare la Circ (adicătelea în vocabular corporatist development meeting).
Cu acestă ocazie Nătăfleţul a aflat care este ciclul de dezvoltare al unui produs made in Romania şi i s-a părut prea tare că să nu împartă cu voi.
Se ia una bucată fraieri şi una bucată client şi se întâmplă aşa:
- fraierilor li se comunică că bucata numită client are o dorinţă,
- fraierii se apucă de dezvoltat,
- se merge la client,
- acesta îşi dă cu părerea cam ce îi place şi ce nu îi place şi ce şi cum şi pe unde ar mai vrea ceva,
- se repetă paşii 2., 3. şi 4. până când clientul este satisfăcut,
- se predă produsul final,
- se scriu specificaţiile (caietul de sarcini)!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)