Se afișează postările cu eticheta Compania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Compania. Afișați toate postările

E complicat

Nu înţeleg psihologia Nemulţumitului.

Ieri, un alt coleg de cuşcă şi-a dat demisia. Brusc, Nemulţumitul a devenit prietenul lui.

1) nu înţeleg de ce îl bucură situaţia de câcat în care este Compania. Să înţeleg că dacă vasul se scufundă, el nu este afectat?

2) nu înţeleg his PR management. Tot timpul te tratează ca pe un câcat, un prost, un orb care e prea îndobitocit pentru că munceşte în continuare în Companie şi nu se plânge 100% din timp, daaaar brusc după ce ţi-ai dat demisia eşti cea mai tare persoană din Univers!1!!

Deci ori omul ăsta este prost, ori are o gândire care mă depăşeşte.

Să presupunem că el nu e afectat de soarta Companiei. Dacă brusc Circul se hotărăşte să strângă cortul şi să se mute în alt oraş el are un plan de rezervă, nu? Da, să presupunem şi asta. Şi atunci de ce se auto mutilează psihic venind zilnic în acest loc pe care îl urăşte atât de mult? Eu înţeleg că el vrea să facă rău Companiei, dar nu vede că îşi face şi lui rău? De ce se complace în această situaţie, de ce prelungeşte agonia la nesfârşit?

Este un laş. Deşi înjură constant Compania şi i se pare că e foarte deosebit pentru că face asta, după atâta timp de tăvălire în nemulţumire ca porcul în noroi, nu are curajul să renunţe, să îţi dea demisia.

Majoritatea celor care şi-au dat demisia până acum au făcut-o elegant, în linişte, fără să dea prea multe de bănuit. Cei mai mulţi au avut parte de discuţia obligatorie cu conducerea, unde şi-au exprimat nemulţumirile şi am impresia că tocmai asta a fost picătura care a umplut paharul. Păreau oameni dispuşi să facă multe compromisuri dacă vedeau o fărâmă de reciprocitate din partea Companiei.

Sunt convins că şi Nemulţumitul a făcut asta, deşi probabil într-o manieră mai puţin diplomată, dar se pare că lui i-a lipsit acea picătură de integritate care îţi semnalează când să renunţi dacă vrei să mai rămâi curat.

NU, el s-a aruncat cu toată puterea în balta de mizerii.

...şi de aceea îmi displac foarte foarte mult anumite tipologii.


expediție pe amazon

Azi sunt trist. Pe la sfârșitul zilei am aflat că mi s-au refuzat cele 9 zile de concediu rămase pe anul ăsta. Avem voie doar 3. Că așa suntem noi, speciali, de câcat. Deja nici nu mai am chef de Sărbători...

Am făcut cumpărături pentru Crăciun pe Amazon. 10000 de cărți pentru mine (dacă nu eu, atunci cine?) și o carte pe care urma să o dau cadou altcuiva. Dintre toate pachetele, au ajuns toate în afară de cel cu cartea pe care urma să o dau cadou. Aste e, se pare că nu mi-e dat să fiu altruist.

Se pare că plasând o comandă pe Amazon le dai cumva voie să te spameze de 5 ori pe zi cu sugestii și oferte. Ca și cum deschizi un portal al idioțenei. Adică, în loc să-ți mulțumească pentru banii pe care li-i dai ei fac orice să devină antipatici și să te facă să îi urăști și eventual să juri că nu vei mai cumpăra niciodată de la ei.

Ah, în plus, toate ofertele și promoțiile pe care le trimit sunt cu reduceri și aranjamente la produsele deja comandate de parcă..ce? O să le mai cumpăr încă odată doar pentru că sunt mai ieftine deși le am? Sau ar trebui să mă zgârii pe ochi pentru că am ratat marea reducere? Zău așa ...

Deci să vă spun: comand 7 cărți. Șase pentru mine, una nu pentru mine. Asta se întâmplă joi. La finalizarea comenzii specific că vreau să le primesc în cât mai puține pachete posibil, și anume în număr de unu mă gândeam eu, fiin'că comandasem niște fițuici de 12-13 pagini, nu Biblia. În plus, toate cărțile sunt de la Amazon deci nici nu se pune vorba să se aștepte una pe alta de la diferiți distribuitori.Makes sense.

Vineri dimineața, la 10:30 primesc mail că a mea comandă a fost expediată. A mea comandă pe jumătate și oleacă pentru că acest prim pachet conținea doar 4 din cele 7 cărți. Buuuun, zic. Bine și așa, celelalte 3 sigur vin împreună.

Stau ce stau, pe la 13:30, în aceeași mirifică zi mai primesc un mail: comanda dumneavoastră a fost expediată. Ieeeeee! Eh, nu comanda mea ca era doar oleacă mai puțin de jumătate de comandă, dar e bine și așa. Greșit! Comanda mea de 2 cărți din cele 3 rămase din cele 7 comandate din care 4 expediate separat cu 3 ore în urmă a fost expediată acum. Futu-iiiiiii...
Bineee, bine zic. Asta e. Oricum mă bucur că au fost expediate așa rapid că ei estimaseră sosirea pachetelor peste 3 săptămâni de la plasarea comenzii și de-abia trecuse 1 zi.

De fapt nici nu trecuse ziua, pentru că doar peste vreo două ore, adică la 16:20...hopa mai sare un mail! Tot de la Amazon. Iaca minune zic. Mailul era să mă anunțe că ultima carte, cea de-a șaptea, care nu e pentru mine, a fost expediată. Singurică, săraca, dar măcar e în aceeași zi cu celelalte mă amăgesc eu.

Și stau și mă pregătesc de așteptare. 3 săptămâni au zis. De ce 3 săptămâni dacă le-au trimis a doua zi? Oare merg pe jos? Oare merg cu măgarul? Oare se plimbă în jurul lumii și primesc abțibilduri din toate țările exotice așa cum am văzut în desene animate? Oare se duc de fapt la Moș Crăciun și ajung în Ajun, direct subt pom? Oare ce fac? Oare ceeee?

Păi fac bine. Parțial. Nu merg pe jos și nici cu măgarul. Vin cu avionul. Pe rută directă Marea Britanie - România, fără ocolișuri prin India, Mexic, Japonia și/sau Laponia. Nu trec nici pe la Moș Crăciun, pentru că Moș Crăciun nu există! ci doar prin mirificul sistem numit Poșta Română și ajung frumos la cel mai apropiat oficiu poștal, de unde ești invitat să le ridici. Asta fac, clar? Clar.

Asta au și făcut cele 6 cărți ce au ajuns peste 4 zile de la expedierea lor - era sfârșit de săptămână la mijloc, să-i înțelegem.

Cea de-a șaptea probabil că vine pe jos, în compania unui măgar ce face un ocol pe la Polul Nord, pe la Moș Crăciun, pentru că are vise să tragă la sanie alături de reni. E un măgar ce vrea să-și depășească condiția de animal de povară. Și bravo lui domnule, bravo lui!

Așa măgari, mai rar, și mai ales la noi în Companie unde toți tragem ca boii...și pentru ce?! Pentru bani de cărți de pe Amazon, că la mâna lui Moș Crăciun nu ne putem lăsa pentru că Moș Crăciun nu există!

Dacă ar exista, cartea mea ar fi ajuns la destinație deja ...

și eu mi-aș fi primit toate zilele de concediu, pentru că Sărbătorile se petrec acasă, nu la muncă

Cum a fost reinventată roata

Motto:
J: "Let me see if I understand this. In other words, you held out for... less money."
G: "I was wrong, you were right."
J: "You know, the basic idea of negotiation, as I understand it, is to get your price to go up."
G: "You're smart, I'm dumb."
J: "You know, this is how they negotiate in the bizarro world."

[Jerry Seinfeld şi George Costanza]


Şedinţă de dezvoltare la Circ (adicătelea în vocabular corporatist development meeting).

Cu acestă ocazie Nătăfleţul a aflat care este ciclul de dezvoltare al unui produs made in Romania şi i s-a părut prea tare că să nu împartă cu voi.

Se ia una bucată fraieri şi una bucată client şi se întâmplă aşa:
  1. fraierilor li se comunică că bucata numită client are o dorinţă,
  2. fraierii se apucă de dezvoltat,
  3. se merge la client,
  4. acesta îşi dă cu părerea cam ce îi place şi ce nu îi place şi ce şi cum şi pe unde ar mai vrea ceva,
  5. se repetă paşii 2., 3. şi 4. până când clientul este satisfăcut,
  6. se predă produsul final,
  7. se scriu specificaţiile (caietul de sarcini)!
Nătăfleţul chicoteşte în sinea lui gândindu-se la toţi fraierii care muncesc după specificaţii! Hi hi hi !

La Circ

De ceva timp Nătăfleţul îşi bănuieşte colegii de neseriozitate.

Pentru a nu se ştie câta oară Nătăfleţul a fost lăsat astăzi să aştepte. Să i se dea de muncă!
Nu că asta [munca, prezenţa ei adicătelea] n-ar fi o problemă în sine, mai mult de şuetă însă, dar Nătăfleţului i s-a promis atenţie şi apoi a fost lăsat să aştepte.

În mod normal acest lucru nu ar deranja pe nimeni, cu atât mai puţin pe Nătăfleţ, numai că mai apoi Nătăfleţul este tras la răspundere pentru timpul pe care l-a petrecut aşteptând.

Dacă aveţi impresia că aceast lucru introduce puţină ironie în scenă, nu ştiţi ce urmează: Nătăfleţul a fost lăsat - în mod repetat - cu ochii în Soare de către aceaaşi persoană care i-a făcut observaţii [Nătăfleţului] cu privire la [oh so fucking pompous shiteous corporate] time management skills [/oh so fucking pompous shiteous corporate] şi chiar i-a sugerat să studieze nişte cursuri de perfecţionare a ante-menţionatelor calităţi.

În sinea lui Nătăfleţul râde isteric.

Nătăfleţ cu Susan

Nătăfleţul a ajuns la concluzia că este exploatat de către Companie.
Un exemplu simplu şi rapid: Nătăfleţul nu şi-a putut inspira fanii pentru că ieri a trebuit să muncească toată ziua: nici nu a avut timp să deschidă editorul!
E strigător la cer, e revoltător, e scandalos: nu mai poţi să o freci pe timpul şi banii Companiei. Ce e asta?!Pffffffttt....

Într-o zi ...

Nătăfleţul este supărat astăzi: zilele acestea sunt evaluările la Circ.

Nătăfleţului nu-i place nimic din ce are legatură cu descrierea a cine este, ce-şi doreşte, ce şi cum face. Nătăfleţul vrea doar să fie el însuşi fără să dea explicaţii.

Nici un formular de appraisal din lumea asta nu poate să cuprindă personalitatea minunată a Nătăfleţului!

Dar Companiei nu-i pasă de asta...
Compania vrea doar să ştie în ce grilă de salarizare o să îl încadreze pe Nătăfleţ anul acesta.
Compania vrea să ştie dacă în eventualitatea unei promovări Nătăfleţul are aspiraţiile "corecte".
Compania îl priveşte pe Nătăfleţ ca pe o resursă.

Nătăfleţul este trist. El îşi dă seama de naivitatea gândurilor sale, dar în sufletul lui Nătăfleţul este un Anarhist, un Revoluţionar!

Într-o zi ...Nătăfleţul va schimba lumea!