A Tale of Cheese and Cake and Cheesecake

Cheesecake done right: Trattoria Bocca.

Un clasament al cheesecake-urilor mâncate prin Bucureşti:

1. Bocca - pufoasă, cremoasă, aromată, perfectă, crusta cu aromă slabă de scorţişoară, fructele de pădure servite individual.
2. Starbucks - am mâncat cu ciocolată şi cu fructe de pădure. Cea cu ciocolată era mai grea şi mai cheesy, aproape de consistenţa untului. Cea cu fructe de pădure (ceva de culoarea fructelor de pădure era amestecat în cremă) era mai uşoară dar şi mai puţin impresionantă ca arome.
3. Red Angus - nu era tartă, deloc cremoasă, mai mult un fel de plăcintă cu brânză sărată. Se vroia a fi cu sirop de caramel, dar cei 2-3 stropi nu au fost de ajuns să ascundă gustul de brânză acră
4. French Bakery - se vroia a fi cheesecake au citron. E fost un dezastru. Totuşi, în apărarea ei cred că era un tip de cheesecake ce se prepară prin coacere la cuptor, nu la rece ca celelalte. Crema avea gust de lapte stricat şi consistenţa era cea a unei creme de zahăr ars - sans le goût d'œufs
5. St. George - crusta era cu nuci, foarte greu de digerat. Crema nu prea cheesy. Scuza: în română se numea Tort cu brânză
6. Coffee Right - 0g de brânză, cred că era făcută cu griş 

la coadă la brânză

Când apărusem eu, Deşteptul explica cum stă treaba cu muzica, cu iq-ul fabulos pe care îl poseda el şi cel de 300 a lui Lady Gaga.

Eu ştiu o singură scală pe care se măsoara iq-ul şi aia avea ca prag de sus 160-170. Însă, dacă el a zis că Gaga are 300, înseamna că e altă scală, aşa că am încercat să-i determin iq-ul pe scala cunoscută mie că să ştiu ce specimen e prin zonă.

Calculul e simplu: presupun că în cel mai fericit caz Gaga are iq-ul lui Einstein, ceea ce înseamnă că 300 echivalează cu 160 pe scala mea, de unde rezultă ca nenea are un iq de vreo 85, adică puţin peste limita la care eşti considerat retardat.

Vom aduce în sprijinul acestei ipoteze, dialogul de mai jos:

- Doamnă, cât costă această pâine din acest Occident al României care este ...Transilvania!!!?
- !!! 7 lei...
- Mulţumesc!!!

...după care intelectualul cu iq de 160 pleacă mai departe.

Nimeni nu mai vrea să îl asculte, iar eu în mod sigur nu vreau să-i fiu auditoriu! El a încercat însă, mişelul... M-a fixat cu privirea un minut căutând să mă uit şi eu la el, însa ştiu eu cum decurg lucurile astea, aşa că m-am uitat în orice altă parte, numai înspre el nu, şi am scăpat.

Tanti care a făcut schimb de numere de telefon cu vânzatoarea nu a fost aşa deşteapta şi nu a reuşit să scape. A fost luminată cu expunerea în detaliu a teoriei conform căreia muzica dezvoltă mai mult inteligenţa, chiar şi decât lectura!

Cu aceasta în minte, m-am liniştit: dobitocul nu o să dea niciodată pe aici să-mi citească postul.
Oricum, e prea ocupat să-şi împrăştie cunoaşterea prin viu grai: era genul de om care stă la coadă ca să aibă cu cine vorbi. Sau care abia asteaptă să se întample ceva în autobuz ca să înceapa să vorbească.

Am observat că şi taximetristii au problema asta: încearca să se bage în vorbă cu tine. Probabil toţi sunt singuri şi trişti. Recunosc că dacă nu aş fi văzut aseară The Wrestler aş fi zis că-s nişte dobitoci, însă acum zic că-s nişte dobitoci singuri!

P.S. Immortal au scos videoclip nou. AUR! Do the crab walk with Abbath!!!!

Exma

Sâmbătă am fost la un magazin. Care vindea chestii - mai mari şi mai mici, mici, numai bune de pus în buzunar.

Nu e genul de magazin unde tanti şi marfa sunt în spatele unei tejghele, ci genul de magazin cu două încăperi şi multe rafturi pentru marfă şi doar tanti e în spatele tejghelei.

Pentru că tanti/tantile (că la un moment dat s-a [de]dublat ca să poată face faţă avalanşei de cumpărători în număr de doi) nu putea/u fi şi la tejghea şi prin magazin, sub tejgheaua de sticlă era prins un anunţ care spunea aşa:

ORICE FURT VA FI RAPORTAT POLIŢIEI

(da, chiar aşa, cu zâmbăcios) adică ceva de genul: râdem, glumim, da' brânza-i pe bani.

Totul e ok până aici. Cu toţii ştim că nu e frumos să furi şi cu toţii ştim că e bine să fii precaut: poate clienţii tăi sunt oameni cinstiţi şi corecţi dar cine ştie de unde sare ..mâna lipicioasă?

Poate motivul pentru care au pus acel anunţ era că s-au fript cu supă şi acuma suflă şi în iaurt. Cine ştie? Poate.

Interesant este însă că nici clientului dinainte, nici Nătăfleţului tanti vânzătoarea nu i-a dat bon. Şi nici nu părea să aibă cea mai mică intenţie să producă un astfel de document.

Adică: pe de o parte noi îţi batem obrazul, dar pe de (ceal)altă parte suntem cu mâna până la umăr în fraudă fiscală...