Singurul lucru la care mă pot gândi acum este ....
Blood Bath!
L.E. veteranii câştigă mereu. Nu mai aveam o nouă colegă de cuşcă.
Se afișează postările cu eticheta în cuşcă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta în cuşcă. Afișați toate postările
Zilele trec
Avem o nouă colegă de cuşcă. Şi-a ales locul chiar lângă altă colegă asupra căreia nu a făcut o prea bună primă impresie.
Singurul lucru la care mă pot gândi acum este ....
L.E. veteranii câştigă mereu. Nu mai aveam o nouă colegă de cuşcă.
Singurul lucru la care mă pot gândi acum este ....
L.E. veteranii câştigă mereu. Nu mai aveam o nouă colegă de cuşcă.
am întrebat
în cușcă dacă la spital și la policlinicile de stat se merge cu programare.
Au râs. Au spus că e cea mai bună replică pe care au auzit-o pe anul ăsta.
Vedeți? Nu degeaba sunt clown...
:(
Au râs. Au spus că e cea mai bună replică pe care au auzit-o pe anul ăsta.
Vedeți? Nu degeaba sunt clown...
:(
office talk
- [...] papagali imperiali!
Aveam odată un prieten şi taică-su avea un papagal imperial.
- era pirat?!?
Aveam odată un prieten şi taică-su avea un papagal imperial.
- era pirat?!?
Prima zi
la muncă după aproape două săptămâni de concediu.
Cea mai frecventă şi enervantă întrebare: cum te mai simţi?
Poate că sunt nesimţit şi adevărul este că lumea chiar este îngrijorată pentru mine - fie din politeţe (colegii), fie din interes profesional (şefu').
Pe de-o parte: merg, vorbesc, zâmbesc - deci sunt bine. Aşa că le mulţumesc de curiozitate şi îi asigur că totul este în regulă.
Pe de altă parte...am aflat că (în teorie cel puţin) va trebui să urmez un tratament tot restul vieţii, că s-ar putea să nu mai am voie să îl păstrez pe Eric şi că în general sunt defect. Cum să mă simt ştiind toate astea? Ca un câcat, ev'dent. Dar nu poţi spune lumii asta, că nu-i frumos.
Pe cea de-a treia parte: nu sunt prima şi nici ultima persoană care are chestia asta şi nici pe departe în cea mai gravă formă. Într-un fel aş fi vrut să nu ştie nimeni de incident şi de urmări. Mie chiar mi se pare că medicii au exagerat când au prezentat atât de dramatic întreaga poză. Bitch, please! this ain't no Grey's Anatomy... Mă simt excepţional de fabulos şi de Nătăfleţ! Sunt tot eu, acelaşi, neschimbat.
Unii se aşteptau să fiu mai bun, mai amabil - ca şi cum aş fi avut a life altering experience. Alţii să fi devenit mai precaut, mai grijuliu, mai paranoic - ca şi cum ajută la ceva. I-am dezamăgit pe toţi!
Altă chestie care mă enervează: toată lumea are cunoştinţe medicale avansate şi împrăştie în stânga şi în dreapta cu sfaturi şi păreri. Am trăit toată viaţa într-o societate de medici şi eu nu am ştiut!
Foarte puţini vorbesc din experienţă, şi până acum nici măcar la prima mână, şi aceştia uită că nu toată lumea reacţionează la fel la aceeaşi stimuli, dar majoritatea sunt de-a dreptul Mame Omizi. Ar trebui să fac o culegere de sfaturi de astea - my very own broscience. M-aş îmbogăţi! (sau măcar îngrăşa de la atâta râs)
Cei mai savuroşi sunt cei care se aşteaptă la simptome Hollywood-iene din partea mea, la crize teatrale şi la reveniri spectaculoase după un puf de Ventolin.
Din nefericire pentru ei, nu este deloc aşa. Este mult mai trist şi mai tăcut.
Cea mai frecventă şi enervantă întrebare: cum te mai simţi?
Poate că sunt nesimţit şi adevărul este că lumea chiar este îngrijorată pentru mine - fie din politeţe (colegii), fie din interes profesional (şefu').
Pe de-o parte: merg, vorbesc, zâmbesc - deci sunt bine. Aşa că le mulţumesc de curiozitate şi îi asigur că totul este în regulă.
Pe de altă parte...am aflat că (în teorie cel puţin
) va trebui să urmez un tratament tot restul vieţii, că s-ar putea să nu mai am voie să îl păstrez pe Eric şi că în general sunt defect. Cum să mă simt ştiind toate astea? Ca un câcat, ev'dent. Dar nu poţi spune lumii asta, că nu-i frumos.Pe cea de-a treia parte: nu sunt prima şi nici ultima persoană care are chestia asta şi nici pe departe în cea mai gravă formă. Într-un fel aş fi vrut să nu ştie nimeni de incident şi de urmări. Mie chiar mi se pare că medicii au exagerat când au prezentat atât de dramatic întreaga poză. Bitch, please! this ain't no Grey's Anatomy... Mă simt excepţional de fabulos şi de Nătăfleţ! Sunt tot eu, acelaşi, neschimbat.
Unii se aşteptau să fiu mai bun, mai amabil - ca şi cum aş fi avut a life altering experience. Alţii să fi devenit mai precaut, mai grijuliu, mai paranoic - ca şi cum ajută la ceva. I-am dezamăgit pe toţi!
Altă chestie care mă enervează: toată lumea are cunoştinţe medicale avansate şi împrăştie în stânga şi în dreapta cu sfaturi şi păreri. Am trăit toată viaţa într-o societate de medici şi eu nu am ştiut!
Foarte puţini vorbesc din experienţă, şi până acum nici măcar la prima mână, şi aceştia uită că nu toată lumea reacţionează la fel la aceeaşi stimuli, dar majoritatea sunt de-a dreptul Mame Omizi. Ar trebui să fac o culegere de sfaturi de astea - my very own broscience. M-aş îmbogăţi! (sau măcar îngrăşa de la atâta râs)
Cei mai savuroşi sunt cei care se aşteaptă la simptome Hollywood-iene din partea mea, la crize teatrale şi la reveniri spectaculoase după un puf de Ventolin.
Din nefericire pentru ei, nu este deloc aşa. Este mult mai trist şi mai tăcut.
jesus of suburbia
e ceea ce ascult acum în căşti. Nu are nici o legătură cu ce urmează să spun, aveam nevoie doar de un titlu.
(am întâlnit bloguri unde problema titlului era rezolvată în modul următor: era trecută data postului. Asta mie mi se pare o soluţie bizară, având în vedere că există şabloane care îţi afişează data postului automat şi atunci ce faci? Dacă vrei să scrii azi despre ieri? sau azi despre mâine?)
Deci da: am nişte colegi de câcat. Dar asta ştiam deja.
(am întâlnit bloguri unde problema titlului era rezolvată în modul următor: era trecută data postului. Asta mie mi se pare o soluţie bizară, având în vedere că există şabloane care îţi afişează data postului automat şi atunci ce faci? Dacă vrei să scrii azi despre ieri? sau azi despre mâine?)
Deci da: am nişte colegi de câcat. Dar asta ştiam deja.
Mia de obicei nu-mi place să-mi spăl rufele în public.
Nu, o fac pe la spate, pe blogul ăsta de care ei nu ştiu şi evit astfel situaţiile jenante.
Desigur, dezavantajul este că ei nu vor afla niciodată cât de câcat sunt şi de aceea situaţia nu se va rezolva nicicum.
Şi atunci care mai este rostul acestui post? Păi să mă simt eu bine, desigur.
(Şi să evit munca. Spun asta pentru că iarăşi, cei care ar putea fi interesaţi de schimbarea acestei situaţii nu ştiu de şi nu citesc acest blog. Norocos mai sunt ...)
Eu de felul meu sunt o fire mai serioasă aşa.
Eu de felul meu sunt o fire mai serioasă aşa.
Ştiu, având în vedere că râdeţi cu lacrimi numai după primele două cuvinte a orice scriu, vă vine greu să credeţi această afirmaţie dar aşa este!
La locul de muncă sunt adevărat profesionist care nu lasă emoţia umană să iasă la suprafaţă.
De fapt, nu lăsam. De ceva timp însă am lăsat garda jos. Sunt vesel, vorbesc cu ei, îi bag în seamă.
Şi ce concluzie trag dragii mei colegi? Că mie mi-e prea bine. Şi dacă mi-e prea bine nu prea muncesc.
De ce ar fi asta o problemă?
1) pentru că este fals şi
2) pentru că ei muncesc.
Ştiţi cum este: să moară şi capra vecinului.
Când am încercat să le explic că şi eu muncesc dar
a) sunt mai eficient şi de aceea termin mai rapid şi
b) nu-mi place să cer ajutorul, prefer să mă descurc singur
ei au concluzionat că ceea cu ce mă ocup eu este mai uşor decât ce trebuie să facă ei şi de aceea a) şi b) nu sunt demne de luat în seamă ca argumente valide.
Deci da: dacă munceşti prea bine, e de rău.
Dacă nu îi bâzâi la fiecare 5 minute plângându-te că munca e de câcat, e de rău.
Dacă nu îi deranjezi cu întrebări inutile al căror răspuns oricum nu îl ştiu şi pe care oricum îl găseşti pe google, e de rău.
Păi nu-şi merită soarta? Ce oameni de câcat domnule, ce oameni ...
the power of love
...a force from above sau doar mit?
Adică lucrurile stau aşa: Nătăfleţul are un coleg de cuşcă care pute. Da' pute rău. A transpiraţie. În fiecare zi, de la prima oră a dimineţii până la apusul Soarelui. El pute. Colegul.
Colegul Nătăfleţului are prietenă (eeeee
). Întâmplător (sau nu) prietena colegului Puturos lucrează tot la Circ. Deci e şi ea colegă cu Nătăfleţul.
Faza e că nimeni din cuşcă nu îi zice vreo ceva Puturosului! Da' nimic! Nici măcar nu strâmbă din nas. Deci ori e Nătăfleţul paranoic ori ceilalţi sunt nişte nesimiţiţi.
Nătăfleţul nu e paranoic deci concluzia e că ceilalţi sunt nesimţiţi.
Ceilalţi ca ceilalţi că sunt nişte animale săracii, da' prietena domnule?! E femeie! Asta trebuia să se activeze la primul semn de putoare. Trebuia să îl pună să se spele şi să foloseasca deodorant sau să îl părăsească.
Da' nimic! Deci ori e Nătăfleţul paranoic ori aia nu are simţul mirosului.
...te pomeneşti că i-a mutat dragostea nasul din loc!?
Adică lucrurile stau aşa: Nătăfleţul are un coleg de cuşcă care pute. Da' pute rău. A transpiraţie. În fiecare zi, de la prima oră a dimineţii până la apusul Soarelui. El pute. Colegul.
Colegul Nătăfleţului are prietenă (eeeee
). Întâmplător (sau nu) prietena colegului Puturos lucrează tot la Circ. Deci e şi ea colegă cu Nătăfleţul.Faza e că nimeni din cuşcă nu îi zice vreo ceva Puturosului! Da' nimic! Nici măcar nu strâmbă din nas. Deci ori e Nătăfleţul paranoic ori ceilalţi sunt nişte nesimiţiţi.
Nătăfleţul nu e paranoic deci concluzia e că ceilalţi sunt nesimţiţi.
Ceilalţi ca ceilalţi că sunt nişte animale săracii, da' prietena domnule?! E femeie! Asta trebuia să se activeze la primul semn de putoare. Trebuia să îl pună să se spele şi să foloseasca deodorant sau să îl părăsească.
Da' nimic! Deci ori e Nătăfleţul paranoic ori aia nu are simţul mirosului.
...te pomeneşti că i-a mutat dragostea nasul din loc!?
miraj
subt birou am un coş de gunoi. Numai al meu. Şi coşul şi gunoiul. Miercuri am servit o cafea de la tonomat la birou. Am amestecat zahărul şi am dat să arunc lopăţica numa că nu am nimerit. Fiind prea leneş şi având condiţia cunoscută ca oase în burtă nu m-am aplecat să o ridic şi să o pun în coş. Şi de miercuri, dragi fetiţe şi băieţei, lopăţica şade lângă coşul de gunoi. Sacul este schimbat zilnic, biroul este şters tot zilnic, poziţia chestiilor depe birou este schimbată, hârtiile mele cu notiţe şi însemnări sunt aruncate!!1! dar lopăţica nu. Nu vor. Nu vrea. Păi să nu te enervezi?!?
Şugubăţ
Unul dintre colegii de cuşcă ai Nătăfleţului, cunoscut de fani sub numele de cod Nesuferitul, a primit două pachete.
Comandase nişte chestii. Cadou pentru cineva.
La o inspecţie mai aprofundată - de fapt le-a scos din cutii şi le-a trântit în mijlocul încăperii, era greu să nu le vezi - s-a dovedit că cele două pachete conţineau
Acuma, Nătăfleţul nu este mare artist şi nu poate decât să-şi dea cu părerea, dar el crede că acel scaun nu îşi are rostul în procesul de creaţie.
Păi: ori pictezi, ori stai tolănit!
Sau, în vorbele mult mai iscusite şi şugubăţe - dar totuşi pline de înţelepciune! - ale mămichii Nătăfleţului:
Acestea fiind concluzionate Nătăfleţul este foarte curios să vadă ce va răsări de subtfundul pensula pictorului ce va primi cadourile... voi nu?
Comandase nişte chestii. Cadou pentru cineva.
La o inspecţie mai aprofundată - de fapt le-a scos din cutii şi le-a trântit în mijlocul încăperii, era greu să nu le vezi - s-a dovedit că cele două pachete conţineau
- un şevalet şi
- un scăunel pliant
Acuma, Nătăfleţul nu este mare artist şi nu poate decât să-şi dea cu părerea, dar el crede că acel scaun nu îşi are rostul în procesul de creaţie.
Păi: ori pictezi, ori stai tolănit!
Sau, în vorbele mult mai iscusite şi şugubăţe - dar totuşi pline de înţelepciune! - ale mămichii Nătăfleţului:
în fund faci, din fund mănânci!
Acestea fiind concluzionate Nătăfleţul este foarte curios să vadă ce va răsări de subt
Calea Maestrului
Din tainele managementului de proiect:
"...nu ştiu când începe dar ştiu când trebuie să se termine!"
"...nu ştiu când începe dar ştiu când trebuie să se termine!"
În străfunduri...
În ultimele nopţi Nătăfleţul a a vut cele mai dubioase vise şi, ce este şi mai dubios, ele pot fi împărţite în două mari categorii:
Visele despre colegii de cuşcă nu ţin seama însă de adevăratele sentimente ale Nătăfleţului. Ele sunt axate pe o singură temă: cum Nătătfleţul devine extrem de popular în compania de Circ şi cum urcă ameţitor de rapid pe listele de preferinţe ale celor din cuşcă. Ceva de genul "până acum nu mi-am dat seama ce persoană minunată eşti dar de acum încolo eşti în top..." .
Să însemne asta că în adâncul sufletului său Nătăfleţul vrea să fie plăcut? Neeeeeeah!
Visele despre Eiríkr au şi ele o singură temă: Nătăfleţul nu reuşeşte să aibă grijă de motănaş şi acesta sfârşeşte pierdut, flămând, însetat, etc.
E groaznic ... visul Nătăfleţului de a avea un sufleţel pufos este transformat într-un coşmar!
Cumva, ceva nu funcţionează corect ...
- vise despre colegii de cuşcă şi
- vise despre Eiríkr.
Visele despre colegii de cuşcă nu ţin seama însă de adevăratele sentimente ale Nătăfleţului. Ele sunt axate pe o singură temă: cum Nătătfleţul devine extrem de popular în compania de Circ şi cum urcă ameţitor de rapid pe listele de preferinţe ale celor din cuşcă. Ceva de genul "până acum nu mi-am dat seama ce persoană minunată eşti dar de acum încolo eşti în top..." .
Să însemne asta că în adâncul sufletului său Nătăfleţul vrea să fie plăcut? Neeeeeeah!
Visele despre Eiríkr au şi ele o singură temă: Nătăfleţul nu reuşeşte să aibă grijă de motănaş şi acesta sfârşeşte pierdut, flămând, însetat, etc.
E groaznic ... visul Nătăfleţului de a avea un sufleţel pufos este transformat într-un coşmar!
Cumva, ceva nu funcţionează corect ...
Copii
Cineva ar putea zice că Nătăfleţul s-a cam lăsat pe tânjală, având în vedere raritatea şi (de ce să nu recunoaştem?) calitatea poveştilor.
Aş vrea să vă pot spune de ce este aşa, dar din păcate nici eu nu mai am timp să stau de vorbă cu el. Este tot timpul ocupat, obosit, fără chef de aberat. Da, munceşte, nu mai are timp de frecat menta - la Circ, iar acasă ajunge mereu epuizat, nervos, scârbit.
De săptămâna trecută s-a hotărât să nu mai fie de treabă şi să nu mai stea peste program, poate aşa va reuşi să redevină din nou 183% Nătăfleţ dar - nu e de mirare! - n-a reuşit să se ţină de promisiune până mai ieri când a profitat de neatenţia paznicilor şi a zbughit-o la 18:00 trecute fix.
Din nefericire pentru el, aceasta este ora la care majoritatea oamenilor scapă de la serviciu şi călătoria cu metroul s-a dovedit a fi un adevarat coşmar - deci o decizie neinspirată!
Dar cum e dreptul lui să aleagă cum îşi petrece timpul Nătăfleţul s-a simţit mai liber în îngrămădeala din vagon decât în cuşca pustie (da, Nătăfleţul este cel care cam închide luminile pe la Circ) ...ce bucurie de om terminat!
Cam asta am avut să vă spun despre eroul vostru: este şi el uman şi a căzut doborât de grijile de om mare, aşa cum se întâmplă mai tot timpul. Dar, acum că a identificat problema, să sperăm că va face ceva să o rezolve...
Aş vrea să vă pot spune de ce este aşa, dar din păcate nici eu nu mai am timp să stau de vorbă cu el. Este tot timpul ocupat, obosit, fără chef de aberat. Da, munceşte, nu mai are timp de frecat menta - la Circ, iar acasă ajunge mereu epuizat, nervos, scârbit.
De săptămâna trecută s-a hotărât să nu mai fie de treabă şi să nu mai stea peste program, poate aşa va reuşi să redevină din nou 183% Nătăfleţ dar - nu e de mirare! - n-a reuşit să se ţină de promisiune până mai ieri când a profitat de neatenţia paznicilor şi a zbughit-o la 18:00 trecute fix.
Din nefericire pentru el, aceasta este ora la care majoritatea oamenilor scapă de la serviciu şi călătoria cu metroul s-a dovedit a fi un adevarat coşmar - deci o decizie neinspirată!
Dar cum e dreptul lui să aleagă cum îşi petrece timpul Nătăfleţul s-a simţit mai liber în îngrămădeala din vagon decât în cuşca pustie (da, Nătăfleţul este cel care cam închide luminile pe la Circ) ...ce bucurie de om terminat!
Cam asta am avut să vă spun despre eroul vostru: este şi el uman şi a căzut doborât de grijile de om mare, aşa cum se întâmplă mai tot timpul. Dar, acum că a identificat problema, să sperăm că va face ceva să o rezolve...
Infirmiera care m-a iubit
sau despre cum ar trebui să se comporte şefii, unii şefi*.
Ar trebui să fie mai prietenoşi, mai umani?
..şi atunci vor dezvolta preferinţe desigur...ceea ce nu este frumos de observat, darămite de trăit pe pielea proprie!
...sau ar trebui să păstreze distanţa, să nu se implice în "viaţa de birou", în mica societate a Companiei?
...şi atunci dezavantajul ar fi că nu vor cunoaşte niciodată persoana din spatele formularului de evaluare, care, cu toţii ştim nu?, nu oferă nici pe departe o perspectivă "corectă" asupra a cine este şi ce poate angajatul...
*aici ar fi de menţionat că observaţia nu se referă la toate tipurile de şefi. Adică este destul de clar cum ar trebui să se comporte şeful şefilor cu angajaţii de pe orice treaptă ierarhică. Observaţia se referă la şefii cu 1-2 trepte mai sus.
o nouă formă de tortură
Întrebare: cum să te scarpini când te mânâncă în talpă şi eşti la birou?
este groaznic!
singurul lucru care-i trece prin cap Nătăfleţului este să se ducă la toaletă şi să se descalţe...
este groaznic!
singurul lucru care-i trece prin cap Nătăfleţului este să se ducă la toaletă şi să se descalţe...
Înţelepciune de birou
Nătăfleţul tocmai a aflat că oamenii frumoşi nu se fâsâie!
Probabil că aşa se explică mirosul de lăcrămioare de la el din baie...
Probabil că aşa se explică mirosul de lăcrămioare de la el din baie...
Darul amabilităţii
Nu ştiu alţii cum sunt dar, la Circ, Nătăfleţul are nişte colegi de cuşcă foarte amabili!
De fapt, amabili e puţin spus...sunt darnici, generoşi, mărinimoşi!
Un exemplu:
Vine X cu un singur fruct/ciocolată/covrig şi înainte să înceapă să mănânce întreabă: vrea cineva?
Măi măi măi...
1) dacă aş vrea mi-aş cumpăra/aduce şi eu,
2) dacă toată lumea din cuşcă ar zice "Da" ..cum ar împărţi fructul amabilităţii?
Cum s-ar simţi amabilul după ce a rămas cu 1/8 de măr/ciocolată/covrig? S-ar simţi bine nu? Asta vreţi să spuneţi: s-ar simţi bine ştiind că n-a fost egoist, că a împărţit, că a fost darnic!
Greşit! S-ar simţi ca un fraier cu pofta-n cui!
De fapt, amabili e puţin spus...sunt darnici, generoşi, mărinimoşi!
Un exemplu:
Vine X cu un singur fruct/ciocolată/covrig şi înainte să înceapă să mănânce întreabă: vrea cineva?
Măi măi măi...
1) dacă aş vrea mi-aş cumpăra/aduce şi eu,
2) dacă toată lumea din cuşcă ar zice "Da" ..cum ar împărţi fructul amabilităţii?
Cum s-ar simţi amabilul după ce a rămas cu 1/8 de măr/ciocolată/covrig? S-ar simţi bine nu? Asta vreţi să spuneţi: s-ar simţi bine ştiind că n-a fost egoist, că a împărţit, că a fost darnic!
Greşit! S-ar simţi ca un fraier cu pofta-n cui!
S-a întâmplat întâmplător la ...toaletă!
... mai nou, dacă lumea tot se salută la toaletă şi spaţiul intim al acesteia îndeamnă la importante conversaţii bârfe, un alt membru al Companiei s-a gândit să ducă traiul în toaletă la un alt nivel, să îşi facă de cap am putea chiar spune:
Da, domnule! nu mai poate omu' să-şi facă treaba la baie că femeia de serviciu vorbeşte la telefon acolo!
Mai că-ţi vine să-ţi ceri scuze pentru nevoile tale murdare (dar naturale) şi să părăseşti încăperea băii cu coada între picioare şi puţin ruşinat că ai îndrăznit să o deranjezi...
Da, domnule! nu mai poate omu' să-şi facă treaba la baie că femeia de serviciu vorbeşte la telefon acolo!
Mai că-ţi vine să-ţi ceri scuze pentru nevoile tale murdare (dar naturale) şi să părăseşti încăperea băii cu coada între picioare şi puţin ruşinat că ai îndrăznit să o deranjezi...
Alergie de primăvară
Î: Ştiţi ce îl enervează pe Nătăfleţ, aşaaa, în general?
R: Oamenii care nu răspund!
Nu, nu e vorba de situaţii aleatoare, pe stradă sau în parc, pe bloc sau la cosit, la privit trenuri sau la frecat menta.
Nuuu, e vorba despre oameni cu care ai împărţit cuşca la Circ de mai bine de 1 an şi care nu se deranjează să te bage în seamă nici măcar de complezenţă ( = să-ţi răspundă la Bună ziua!) când le adresezi câteva cuvinte.
R: Oamenii care nu răspund!
Nu, nu e vorba de situaţii aleatoare, pe stradă sau în parc, pe bloc sau la cosit, la privit trenuri sau la frecat menta.
Nuuu, e vorba despre oameni cu care ai împărţit cuşca la Circ de mai bine de 1 an şi care nu se deranjează să te bage în seamă nici măcar de complezenţă ( = să-ţi răspundă la Bună ziua!) când le adresezi câteva cuvinte.
I have a cunning plan
Motto:
A cunning and subtle one? As cunning as a fox that's just been appointed Professor of Cunning at Oxford University?
[Edmund Blackadder]
"[...] aveam un prieten care şi-a pus nevasta la îngrăşat.
Mă rog, situaţia era mai complicată: ea îl înşelase dar ei mai stăteau împreună pentru că aveau apartamenul în comun, şi el, ca să se răzbune îi făcea cartofi prăjiţi în fiecare seară..."
"[...] aveam un prieten care şi-a pus nevasta la îngrăşat.
Mă rog, situaţia era mai complicată: ea îl înşelase dar ei mai stăteau împreună pentru că aveau apartamenul în comun, şi el, ca să se răzbune îi făcea cartofi prăjiţi în fiecare seară..."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)