în ultimul timp înregistrez nişte ştiri destul de bizare de la televizor. Toate aceste ştiri le pot grupa şi eticheta pentru că au acelaşi miros.

Să vă dau câteva exemple:

• cutărică vedetă de la Hollywood a purtat o rochie de-a lu' cutărică creatoare de modă româncă.
• revista de moda X a avut pe copertă pe cineva care purta un sutien proiectat de o româncă
• cutare cântăreaţă româncă a ajuns să cânte la un festival local din Marea Britanie 

..see where I'm going?

Toate ştirile astea eu le-aş numi ştiri de sat. Gen...

mă duc să iau apă de la fântănă şi mă întâlnesc cu tanti Geta.
Tanti Geta nu are altceva de făcut decât să sprijine gardul.
Şi tanti Geta, după ce mă întreabă politicos unde mă duc, deşi în mod evident a observat găleţile şi în mod şi mai evident fântâna este lângă casa ei, mă întreabă dacă cumva nu am auzit de icsuleasca.
Ce să aud de icsuleasca?
Păi să văd! icsuleasca a ajuns la oraş, unde...şi-a făcut treaba! Că deh, asta fac în general oamenii pregătiţi pentru o anumită profesie, profesează!

Da, ştiu ce vă gândiţi, credeţi că eu vreau să zic că aceaste ştiri sunt de fapt bârfe! Ei bine, nu.
Nu, nici pe departe (bârfa are oricum o doză de răutate şi de dosnicie*); sunt ştiri de sat. Un sat mic, în care nu se întâmplă nimic, în care şi faptul că ai mers în satul vecin e mare lucru, d-apoi să mai ajungi la oraş.

Acum ştiu iar ce gândiţi: care-i faza? care-i problema?

Problema e că România e o ţară, nu un sat.




*ştiu că dosnic e adjectiv aşa de felul lui, da io l-am substantivizat pornind de la
dosnică, dosnice s. f. femeie care practică sexul anal.
:)

Gata!

Mă gândesc să mă mut la ţară. În ţara altora.

Să plantez sfeclă şi dovleci şi pepeni,
să cresc găini şi pisici şi raţe,
să am o grădină cu flori şi caişi şi cireşi
şi o casă mică cu bucătarie şi dormitor şi bibliotecă.

Cu lambriuri de lemn.

O să schimb ouăle pe făină de grâu ca să-mi fac pâine şi sfecla o să o dau la fabrica de zahăr ca să pot plăti factura la electricitate.
O să fac şnaps de caise şi o să îl schimb pe bere şi o să vând scump puful de raţă pentru perne de prinţesă ca să-mi cumpăr cafea.

Poznaşul zice că n-o să am bani să-mi cumpăr iPod, şi n-o să pot asculta muzică în timp ce prăşesc în grădină, da' nu-i bai! că-mi scot boxele pe geam şi bag mietăluţu tare şi rezolv şi problema iPodului. Iar vecinii n-o să se supere că doar sunt la mama dreacului.

Dacă o să am raţe îmi fac şi iaz şi vara o să mă duc cu motanul la pescuit iar iarna o să mă dau cu patinele. Şi când mă plictisesc de patine pot să mă dau cu sania pe derdeluşul din spatele casei pentru că aşa e casa mea de la ţară: prea tare!

Şi n-o să mai muncesc de la zece la şase jumătate şi n-o să mă mai enervez pe lucruri pe care nu le pot controla şi nu o să îmi mai fie frică de întuneric.

Atât.