Nu m-am apropiat niciodată să verific calitatea acestor obiecte dar presupun că sunt chinezării de serie ce pot fi găsite şi la mesele instalate ad-hoc ale ţiganilor de la Unirii.
Oricum ar fi, statutul de tarabă şi faptul că se află în incinta staţiilor de metrou dau impresia că este vorba de o afacere legitimă, legală, că este vorba de un lanţ de distribuţie de tinichele şi că cel care încasează banii pe ele mai şi dă o parte la stat, prin impozit.
Nu m-am uitat la toţi vânzătorii de la aceste tarabe dar pot spune că după culoarea pileii şi a ţinutei nu par a fi chiar toţi ţigani. Dar unii sunt. Însă unii nu sunt.
Oricum ar fi, într-o dimineaţă, proaspăt sosit din vacanţă, cu o dorinţă arzătoare de a ajunge la muncă (..not!) constat cu consternare că îmbulzeala creată de posibilii muşterii ai tarabei cu tinichele nu mai există.
Vedeţi voi, în staţia La Muncă, aceasta - taraba - este poziţionată foarte nefericit chiar lângă uşile de acces în/din staţie astfel încât să încurce numai bine fluxul de călători cu numeroasele şi numeroşii gură cască orbiţi de strălucirea zdrăngănelelor.
Rămân puţin mirat, procesând situaţia plăcută de a nu mă înghesui să ies afară, până când îmi cad ochii pe taraba închisă şi pe hârtia lipită pe aceasta:
"Concediu de odihnă până pe 25.08 "
Vă atrag atenţia din nou că aceast eveniment avea loc după vacanţă, deci pe 27 Iunie. Un calcul simplu ne arată că vânzătorul de tinichele şi-a permis o vacanţă de 2 luni.
Super tare! presupun că la aşa muncă, aşa salariu, aşa concediu...
