Cafeaua se serveşte dimineaţa pe canapea, asimilând ştirile naţiunii şi ale lumii.
La TV rulează un reportaj despre nişte premii şi o serie de actori defilează prin faţa noastră.
La un moment dat ecranul se umple de graţie şi mult alb şi domnişoara Natalie Portman intră în cadru.
Poznaşul: Uaaaa...ce-i cu burta aia?!
Nătăfleţul: Eh, ştii...e însărcinată?
Poznaşul*: Ah, asta înseamnă că nu mai este virgină...
*plin de tristeţe
Se afișează postările cu eticheta burtă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta burtă. Afișați toate postările
un mic secret
Daaa...deci vreau să vă anunţ că am cană curată! Din care sorb chiar acum nişte ceai verde. Acest lucru a fost posibil datorită minunăţiei cu numele de ...Je! Da, da citiţi bine ...Eu, I, Ich, Je!
De ce este important să ştiţi acest lucru? Habar nu am. Simţeam doar nevoia să mă laud că am dat 3,5 lei pe 6 bureţi de vase si că de dimineaţă am pus unul în geantă (unul roşuuuu!) şi l-am plimbat cu metroul până la muncă unde se odihneşte acum pe marginea chiuvetei.
Sunt conştient că probabil a fost prima şi ultima oară când voi mai pune mâna pe el pentru că 150% sigur va împărtăţii soarta celorlalţi bureţi care stau umflaţi cu apă şi resturi de chestii (mâncare, mucegai, praf, zaţ de cafea...) cu burţile la robinet, abandonaţi în mijlolocul chiuvetei lângă vreo cană sau farfurie jegoasă.
Ok, nu sunt eu cel mai bun exemplu pentru menţinerea curăţeniei dar vreau să vă împărtăşesc un mic secret:
De ce este important să ştiţi acest lucru? Habar nu am. Simţeam doar nevoia să mă laud că am dat 3,5 lei pe 6 bureţi de vase si că de dimineaţă am pus unul în geantă (unul roşuuuu!) şi l-am plimbat cu metroul până la muncă unde se odihneşte acum pe marginea chiuvetei.
Sunt conştient că probabil a fost prima şi ultima oară când voi mai pune mâna pe el pentru că 150% sigur va împărtăţii soarta celorlalţi bureţi care stau umflaţi cu apă şi resturi de chestii (mâncare, mucegai, praf, zaţ de cafea...) cu burţile la robinet, abandonaţi în mijlolocul chiuvetei lângă vreo cană sau farfurie jegoasă.
Ok, nu sunt eu cel mai bun exemplu pentru menţinerea curăţeniei dar vreau să vă împărtăşesc un mic secret:
am nişte colegi foarte nesimţiţi!!!
...adică nu simt.
Nu simt bunul simţ când îi bate pe umăr.
Nu simt mirosul degajat de un burete lăsat cu resturi în descompunere şi ud.
Nu simt cana de pe biroul lor care devine leagănul unei noi civilizaţii odată cu trecerea săptămânilor.
Nu simt că nu e ok să ştergi tonomatul de cafea de jeg cu buretele cu care eu îmi spăl ceaşca.
Nu simt că ar fi cazul să mai cumpere şi ei detergent de vase şi bureţi din moment ce le folosesc. Nu simt...eu ce să le fac?!
Ok, poate nu e cazul să fac din ţânţar armăsar ...50 de bani nu o să mă sărăcească, nu în fiecare zi, nu odată pe săptămână, nu de fiecare dată când o să aduc un burete pentru bucătaria de la serviciu.
Probabil v-aţi dat seama că nu asta este problema. Problema este că odată pe zi, dimineaţa, vreau şi eu să-mi spăl cana ...şi nu am cu ce!
Nu mă deranjează că şi alţii folosesc buretele. Dacă era aşa, îl ţineam în birou, în dulap, sub cheie ...nu.
Mă deranjează inconştienţa şi nesimţirea celor care îl folosesc.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
Nu simt bunul simţ când îi bate pe umăr.
Nu simt mirosul degajat de un burete lăsat cu resturi în descompunere şi ud.
Nu simt cana de pe biroul lor care devine leagănul unei noi civilizaţii odată cu trecerea săptămânilor.
Nu simt că nu e ok să ştergi tonomatul de cafea de jeg cu buretele cu care eu îmi spăl ceaşca.
Nu simt că ar fi cazul să mai cumpere şi ei detergent de vase şi bureţi din moment ce le folosesc. Nu simt...eu ce să le fac?!
Ok, poate nu e cazul să fac din ţânţar armăsar ...50 de bani nu o să mă sărăcească, nu în fiecare zi, nu odată pe săptămână, nu de fiecare dată când o să aduc un burete pentru bucătaria de la serviciu.
Probabil v-aţi dat seama că nu asta este problema. Problema este că odată pe zi, dimineaţa, vreau şi eu să-mi spăl cana ...şi nu am cu ce!
Nu mă deranjează că şi alţii folosesc buretele. Dacă era aşa, îl ţineam în birou, în dulap, sub cheie ...nu.
Mă deranjează inconştienţa şi nesimţirea celor care îl folosesc.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
S-a întâmplat întâmplător la metrou
S-a întâmplat ca Nătăfleţul să fie asaltat de ceea ce a devenit în ultimul timp norma pentru masculul de România: burta şi poşeta!
Nu, nu este vorba de muncitori cu burtă, ţigani cu burtă, pensionari cu burtă, ţopârlani cu burtă.
Este masculul de vreo 30 de ani, însurat, cu un loc de muncă decent care poate chiar îl face să se considere puţin superior claselor amintite mai sus.
Îmbrăcat cu haine de poliester, sport, călătoreşte cu metroul pentru că are rate de plătit şi nu îşi permite să dea banii pe benzină pentru a veni cu maşina personală la serviciu.
Nu stă niciodată jos, doar în picioare, uşor crăcănat - speră el că astfel îşi pune în evidenţă fizicul de invidiat: burta?
Spre deosebire de muncitorii cu burtă, ţiganii cu burtă, pensionarii cu burtă, accesoriul său nu este sacoşa ci poşeta.
Da, ştim că ei speră ca aceasta să fie clasificată drept geantă sport, dar nu, nu este o geantă sport! este o poşetă! Cum altfel am putea defini ceva nu mai mare de un caiet de şcoler, din muşama, cu multe buzunărele şi compartimente, purtată pe după gât?
Acesta - poşeta - poate ascunde în străfundurile ei
Acuma: scurtimea curelei corelată cu dimensiunea generoasă a pântecului face ca receptaculul poşetei să troneze fix pe burduhan, împreună creând un organism simbiotic, cunoscut ca ...burtopoşeta.
Aş vrea să închei aici, pentru că am spus cam tot ce aveam de spus despre acest specimen - nu voi menţiona calităţile oratoriceşti ale personajului şi nici alte modalităţi de utilizare a burtopoşetei, doar că mă roade amintirea din copilărie a Mămichii care era supărată de fiecare dată când Tata îi dădea pantalonii la spălat cu buzunarele pline de nimicuri şi ea oricum le scotea conştiincioasă şi clădea un morman de chestiuni mărunte care, după schimbarea garderobei, ajungeau iarăşi în posesia proprietarului şi a buzunarelor sale.
Ce s-a întâmplat cu buzunarul?
De ce nu mai este el suficient unui bărbat să-şi care obiectele necesare?
Unde este problema? În buzunar sau în bărbatul modern?
Nu, nu este vorba de muncitori cu burtă, ţigani cu burtă, pensionari cu burtă, ţopârlani cu burtă.
Este masculul de vreo 30 de ani, însurat, cu un loc de muncă decent care poate chiar îl face să se considere puţin superior claselor amintite mai sus.
Îmbrăcat cu haine de poliester, sport, călătoreşte cu metroul pentru că are rate de plătit şi nu îşi permite să dea banii pe benzină pentru a veni cu maşina personală la serviciu.
Nu stă niciodată jos, doar în picioare, uşor crăcănat - speră el că astfel îşi pune în evidenţă fizicul de invidiat: burta?
Spre deosebire de muncitorii cu burtă, ţiganii cu burtă, pensionarii cu burtă, accesoriul său nu este sacoşa ci poşeta.
Da, ştim că ei speră ca aceasta să fie clasificată drept geantă sport, dar nu, nu este o geantă sport! este o poşetă! Cum altfel am putea defini ceva nu mai mare de un caiet de şcoler, din muşama, cu multe buzunărele şi compartimente, purtată pe după gât?
Acesta - poşeta - poate ascunde în străfundurile ei
- unul, două, trei... telefoane mobile, unul mai avansat tehnologic decât altul şi de preferat în reţele diferite,
- un pachet cu ţigări şi bricheta aferentă,
- portofelul,
- o cameră foto pentru că nu se ştie când simţul artistic îi va fi gâdilat şi atunci camera de la telefonul mobil nu este de ajuns,
- poate şi o brânzoaică ...
- [vă rugăm completaţi dacă sunteţi în cunoştinţă de cauză]
Acuma: scurtimea curelei corelată cu dimensiunea generoasă a pântecului face ca receptaculul poşetei să troneze fix pe burduhan, împreună creând un organism simbiotic, cunoscut ca ...burtopoşeta.
Aş vrea să închei aici, pentru că am spus cam tot ce aveam de spus despre acest specimen - nu voi menţiona calităţile oratoriceşti ale personajului şi nici alte modalităţi de utilizare a burtopoşetei, doar că mă roade amintirea din copilărie a Mămichii care era supărată de fiecare dată când Tata îi dădea pantalonii la spălat cu buzunarele pline de nimicuri şi ea oricum le scotea conştiincioasă şi clădea un morman de chestiuni mărunte care, după schimbarea garderobei, ajungeau iarăşi în posesia proprietarului şi a buzunarelor sale.
Ce s-a întâmplat cu buzunarul?
De ce nu mai este el suficient unui bărbat să-şi care obiectele necesare?
Unde este problema? În buzunar sau în bărbatul modern?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)